Mioriță blajină, e timpul să-ți arăți colții

Sursa imaginii.

Buh, berbecule, ți-am zis muh că e popă?

Ponta pupă poala popii... popa pupă... banii lui...

Ți-au luat tot muh, dreptul la decență, dreptul la coloană vertebrală și tu behăi a foame privind la paiele pe care te prefaci să le mesteci cu poftă. Nu ți-a ajuns cât ai fost tratată ca un dobitoc? Nu te-ai săturat să ți se fure toate valorile de către un impostor? I-ai uitat atât de repede pe cei ce ți-au ucis bunicii și străbunicii în închisori cu brutalitate rece și calculată de reptilă? Tot ăia te călăresc acuma de te-au deșălat.

Muh, ovino, muh, cum poți sta rumegând așa pasivă când suratele tale sunt chelite de blană până la sânge de baciul ăsta corcit? Cum poți să asiști atât de imobilă când suratele tale sunt date lupilor pe 30 de arginți? Cum de nu-ți cresc colți când mielu-ți abia-nțărcat nu are a mânca decât ciulini sau să-și ia calea munților în căutarea unui baci mai bun?

Tu, oaie, cum de nu ți se zbârlește lâna pe spate când ești mințită și prostită în față și ți se bagă o mână de iarbă grasă sub bot doar când au nevoie de tine și asta doar să te prindă mai bine-n strungă să te stoarcă de ultimul strop de lapte?

Mă, oițo, mă, mai ai tu oare coarne sau ți le-au tăiat de tot? Mai ai tu oare puterea să-l iei pe baci în coarne și să dai cu el de pământ? Mai ai tu forță în copite sau ți le-au legat deja în lanțuri? Mai auzi tu strigătul mieilor de afară sau fluierul baciului te-a fermecat definitiv?

Cum de oițele negre de pe vârfurile vecine își dau lâna lor și laptele să ți-l schimbe pe baciul, să-ți fie mai bine, să vină un baci mai bun, c-ai văzut ce sănătoase și voinice-s mioarele lui? Dacă noi sacrificăm din bunul nostru și ne pasă de viitorul tău tu ce stai și faci nimic? Nu mai sta așa placidă că dacă tu nu, apoi și noi cât crezi c-om mai behăi-n pustiu?

Dacă eu plătesc un ban și pierd timp să spun ce cred că e bine pentru viitorul tău, tu de ce nu o faci când pe tine nu te costă nimic? Ieși la vot și asumă-ți o alegere oricare ar fi ea dar nu-i lăsa pe măgarii de partid să decidă în locul tău pentru că altfel nu vei rămâne decât o oaie mulsă și jumulită de lupul deghizat în cioban!

Scrisoare deschisa de antirecomandare

Sursa imaginii

În atenția oricui ar putea fi interesat.

Domnul Ponta este probabil cel mai mare impostor pe care România a putut să-l dea, dar este sigur cel mai mare impostor care a putut până acum să-mi influențeze viața. Calitatea sa dominantă este împielițarea oricărei personalități care-i aduce avantaje profesionale, politice sau personale. Complementar acestei calități se adaugă dedublarea, eschiva șmecherească și abilitatea de a emana fără niciun fel de remușcare minciuni gri (suficient de albe pentru a fi crezute, suficient de negre pentru a produce efecte).

Ceea ce poate este puțin vizibil pentru majoritatea oamenilor, este că domnul Victor Ponta este, din punct de vedere al esenței ca om politic, de o transparență insipidă dezarmantă. Deși, de-a lungul carierei profesionale și politice i-au eșuat toate proiectele și inițiativele, domnia sa continuă să cutreiere cu obstinență spațiul TV fără a prezenta vreun proiect sau ideologie altele decât populisme ieftine.

Domnul Ponta este prim-ministru în funcție de doi ani și jumătate, timp în care a reușit contra-performanțe inegalabile, printre care aș enumera: eșecul privatizării Oltchim, introducerea în insolvență a Hidroelectrica (fără a o mai scoate vreodată), eșecul privatizării CFR marfă, eșecul regionalizării, eșecul reformării Constituției, eșecul de a semna pentru și a finaliza câțiva kilometri amărâți de autostradă, eșecul aderării la Schengen (unde orice efort a fost finalmente sistat), eșecul de a cheltui banii de investiții pentru a-i converti apoi ușor în pomeni electorale, eșecul organizării unor alegeri transparente, eficiente și nu în ultimul rând valurile provocate pe plan extern la suspendarea lui Traian Băsescu și la confiscarea instituțiilor statului într-o acțiune blitzkrieg.

Aș mai dori să menționez înainte de încheiere și faptul că sus numitul refuză cu o nesimțire extrem de agresivă asumarea de orice fel a responsabilității, greșelilor, defectelor sau criticilor decât în condițiile în care acestea îi pot aduce un avantaj.

În concluzie, tot ce a realizat domnul Ponta până acum atât în calitatea sa de prim-ministru cât și ca politician sau procuror reprezintă o contra-recomandare pentru poziția de președinte al oricărei țări. De aceea doresc să-mi exprim deschis atât opțiunea de a nu-l vota pe acest candidat nici acum, nici vreodată cât și recomandarea călduroasă ca toată lumea să meargă la vot și să acorde votul său contracandidatului lui Victor Ponta.

Cu stimă,

Mihai-Alexandru Durbaca

Software Engineer

Zürich, Elveția

Citite de la alții

http://kingofromania.com/2014/11/07/the-moron-vs-the-manager/?utm_source=twitterfeed&utm_medium=twitter

Mândru că eu sunt român sau îngrețoșat că tu ești român?

Sursa imaginii.

Mândria de a fi român și în general mândria de a fi ceva ce te naști este un sentiment complet gratuit. Cum poți fi mândru de ceva care este pur și simplu rezultatul hazardului? Cum poți fi mândru de ceva pentru care nu ai niciun merit?

Oare pot fi mândru că Simona Halep este româncă? Câtă vreme nu am nicio contribuție la succesul ei, bineînțeles că nu. Cel mult mă pot simți onorat că fac parte din același neam cu cineva care prin munca ei a reușit cea mai bună performanță din istoria tenisului feminin românesc.

Da, pot fi mândru ca sunt inginer, e ceva pentru care am muncit, e ceva la care am aspirat. Pot fi mândru ca părinte de copilul pe care l-am ghidat pe drumul corect, dar nu pot fi mândru de apartenența necondiționată la un grup. Suntem mândri ca suntem bipezi? Suntem mândri ca suntem vii?

Mândria în acest caz este un sentiment steril cu atât mai mult când vine din partea unui impostor. Iar mândria de a fi român nu este decât un slogan populist pentru un neam cu identitate pierdută. Pentru că existența acestui simțământ se poate justifica doar dacă prin apartenența la acest popor sunt garantate trăsături superioare. Doar dacă, prin eforturile și greșelile strămoșilor noștri, ne-am educat astfel încât să fim mai buni. Și atunci să ne întrebăm ce reprezintă a fi român? Care sunt valorile morale sau calitățile atât de bine înrădăcinate în esența poporului nostru care să justifice sentimentul de mândrie?

Când nu poți oferi răspunsuri prin prezent cel mai ușor de manipulat este fie prin invocarea unui trecut glorios și mistificat, așa cum făceau comuniștii, fie prin sloganuri patriotarde cu care să rezoneze un procent cât mai mare din populație așa cum fac acum post comuniștii.

În concluzie, sunt mândru că, prin mine, străinii își fac o imagine mai bună despre români, sunt mândru că îmi practic meseria cu onestitate și că munca pe care o fac este apreciată, sunt mândru că tot ce am realizat este prin propriile forțe dar nu voi putea fi niciodată mândru ca sunt român câtă vreme îmi e rușine cu cel ce se cere a fi exponentul nostru, câtă vreme aproape 4 milioane au votat așa o calamitate umana, morala și profesională.

Tu ce faci fă, cetăţene, aicişea? Aveai chef de nişte demonstraţii?

- Am venit şi noi aicişea, să vedem ce se întâmplă aicişea, poate se dă mici.

Cum a scos nasul din buncărul MApN, hop-ţop premierului i s-a făcut o nouă înscenare de presă. Toţi talibanii băsişti au strigat în cor "fă" în timp ce premierul rostea "stimabilă doamnă ministru" şi a ieşit ce a ieşit pe bandă.

Dedublarea este de-a dreptul halucinantă şi denotă fie mitomanie, fie ceva mult mai grav, tendinţele absolutiste ale premierului. Încerc să-mi dau seama dacă acest lucru este comic sau tragic şi realizez că ar fi comic dacă astfel de "dume" ar fi inofensive, iar premierul ar fi capabil să-şi asume defectele. Ori de-a lungul întregii sale cariere, Victor Ponta nu a făcut decât să-şi ascundă imperfecţiunile prin orice mijloace. Să nu uităm că prin domnul Liviu Pop, detergent brutal de imaculat, premierul şi-a păstrat intact plagiatul care era pe punctul de a zbura cât colo,  iar prin doamna Ecaterina Andronescu a reuşit să îngroape orice măsuri administrative care i-ar fi putut ştirbi oricât din bretonul perfect aliniat ca la copiii de clasa întâi.

Este tragic pentru că nu a trecut atât de mult de la regimul comunist şi fantomele sistemului încă bântuie coridoarele Casei Poporului, oameni obedienţi sistemului şi şlefuiţi pentru a lustrui orice broască râioasă până luceşte că un luceafăr al neamului românesc. Este tragic pentru că oamenii ştiu să îndure şi nu au fost învăţaţi/lăsaţi să protesteze. Oricât s-ar da vina pe îndobitocirea prin televiziuni, problema principală este lipsa atitudinii civice. Faptul că o persoană publică (cu atât mai mult primul ministru) își permite să mintă cu atâta nerușinare și dezinvoltură în legătură cu un fapt atât de evident este de-a dreptul cutremurător. Iar lipsa oricărei forme de revoltă împotriva unui astfel de comportament lasă drum liber credinței că poporul poate fi mințit oricând și oricum fără a exista consecințe. Când am auzit prima dată explicațiile puerile: "nu a fost fă, a fost mă, ba nu, nu a fost nici mă, a fost măi" aproape că m-am simțit ca in 1984 al lui Orwell în care adevărul era prostit în față și toți aplaudau prefăcându-se că adevărul nu luase niciodată o formă mai adevărată ca atunci când era rostită de fratele cel mare.

Diferenţa majoră dintre Adrian Năstase şi Victor Ponta este că primul este inteligent, cu stofă şi imagine de diplomat, iar al doilea este snob, necioplit şi de o obrăznicie şmecherească şi infantilă; parafrazându-l pe Ion Iliescu: cârlănească. Adrian Năstase a fost trădat din interior pentru că devenise prea puternic şi avea potenţial de necontrolabil. Motivul pentru care Ceauşescu a fost înlăturat de locotenenţii săi a fost pentru a-i împărţi moşia. Nu ar fi acceptat niciodată pe altul care să-i ia locul, cu voce mieroasă şi limbă ascuţită, capabil să întreţină relaţii foarte bune cu occidentul şi pentru care poporul ar fi găsit cu greu motive de ură viscerală. Cu alte cuvinte odată bine cocoţat în ierarhia puterii ar fi fost greu de înlăturat. Pe când Victor Ponta este controlat din spate de oamenii puternici din partid, iar slăbiciunea lui pentru imagine este perfect exploatată şi ţinută la sipet pentru vremurile grele ce urmează să vină. Există o vorbă, adevăraţii smecheri se mişcă în tăcere (a se vedea Ţiriac), ei nu au nevoie să iasă în faţă, dar le trebuie o pavăză obedientă împotriva oricăror ingerinţe din partea aparatului de stat în viaţa lor, sau altfel spus împotriva a orice le-ar perturba liniştea în care se mişcă. De aceea Victor Ponta este acum împins în faţă prin toate căile posibile. Lăcomia pentru status, imagine şi putere l-au adus în acest punct: de a fi candidatul perfect pentru grupurile de interese din propriul partid.

Să nu uităm că actualul premier nu şi-a asumat niciodată poziţia de lider, tot timpul a fost pe locul doi. În partid Dragnea e cel care taie şi spânzură, la Guvern este Gabriel Oprea, la raliu este copilot, în F16 pasager, în Parlament deputat (nu şef de partid). Responsabilitatea pentru toate acţiunile din Parlament care au iscat scandalurile din ultimii doi ani a fost tot timpul asumată de altcineva, el fiind în offside, niciodată implicat în actul decizional. Pentru că pe Victor Ponta nu îl interesează şi nici nu are puterea să fie cu adevărat lider , vrea doar imaginea. El este mascota Guvernului, nu motorul şi direcţia.

În aşteptarea unui lider adevărat, din păcate, nu am altceva de făcut decât să las trecerea timpului să-şi facă lucrarea şi eventual să dau drumul la televizor că au început desenele animate cu Mickey Mouse.

In cautarea lui Mihai Razvan Ungureanu

Sursa imaginii.

Voi incepe prin a spune ca am o mare admiratie pentru omul, ministrul si primul ministru Mihai Razvan Ungureanu. Un om foarte cult si riguros, un ministru cu eleganta si prestanta diplomatica, un prim-ministru care in ciuda speculatiilor de presa a condus Romania cu viziune si fara balbaieli, in momente dificile. Admiratia se opreste insa aici. Omul politic MRU nu este decat un Mihai Razvan Ungureanu in camasa de forta, adica legat de maini. Lupul prea tanar pentru a fi aruncat in lupta in liga mare.

Ce ii lipseste versiunii politice pentru a deveni de succes?

In primul rand carisma. Cei mai de succes oameni politici romani post-decembristi sunt, indiscutabil, Ion Iliescu si Traian Basescu si amandoi sunt persoane carismatice, caracterizate prin zambet sau ras, care, generic, sunt manifestari de energii pozitive. Este o lege simpla de comunicare sa exprimi cat mai mult pozitivism, de aceea negatiile se pun in termeni afirmativi (crestere negativa - e negativa, dar e crestere - pentru subconstient cuvantul dominant este crestere). Sobrietatea si incruntarea lui MRU nu au alt efect decat indepartarea de electorat. Totodata natura culta si superioritatea intelectuala au fost percepute drept aroganta din exact acelasi motiv. Am vazut un interviu pe care Emil Hurezeanu i l-a luat pe atunci primului ministru Mihai Razvan Ungureanu in care, in urma unei introduceri foarte culte, invitatul a izbucnit intr-un ras sincer si magulit. MRU are nevoie sa-si arate mai mult si mai des aceasta parte umana la care oamenii raspund si rezoneaza.

In al doilea rand claritatea viziunii si directiei politice. L-am vazut de multe ori pe MRU indecis in fata presei in legatura cu ceea ce urmeaza sa faca. Pe vremea cand era prim-ministru s-a pus problema reintregirii salariilor in sectorul bugetar, iar raspunsul dat a fost: luam in calcul, facem simulari, incercam sa... Omul de rand are nevoie de certitudini din partea celor care il conduc. Un lider trebuie sa stie tot timpul ce are de facut si poate face. Poate/posibil/incerc sa nu ar trebui sa existe in limbajul politic. Am apreciat la momentul respectiv faptul ca primul ministru nu se arunca in promisiuni pe care nu le poate indeplini, dar din punctul de vedere al comunicarii intrebarea trebuia evitata daca nu se putea da un raspuns clar. Imediat dupa demiterea cabinetului Ungureanu a mai fost o greseala in aceeasi gama: indecizia de a infiinta sau nu un nou partid politic. Si de ce ICCD apoi FC?

In al treilea rand propulsare mediatica. Victor Ponta si Crin Antonescu nu ar fi fost stiuti de nimeni fara televiziuni. Controlul mediatic asupra opiniei publice ofera avantaj oricarui om politic. MRU nu a stiut/putut sa atraga presa de partea sa. Iar cand televiziuni arunca si cu dezinformari in tine, jocul e deja pierdut.

Ce nu cred ca a inteles Mihai Razvan Ungureanu este ca fiecare om politic trebuie sa se axeze (cel putin la inceput) pe un electorat specific, iar acel electorat trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea mai tarziu mobiliza o masa critica. Electoratul rural este foarte volatil, in general votand dupa culoarea primarului, si de obicei educat deficitar. Discursul elevat, in cuvinte incondeiate, nu are atingere la coada vacii. Electoratul urban este si el impartit in patru: pensionarii/disponibilizatii, lucratorii in public, lucratorii in privat si studentii. De departe electoratul cel mai potrivit este cel care lucreaza in privat si studentii. Pensionarii si disponibilizatii sunt mai susceptibili sa plece urechea la masuri sociale, iar lucratorii la stat nu cred ca au uitat/iertat taierea de sporuri si salarii.

In concluzie, ce ii lipseste cel mai mult lui MRU este comunicarea atat ca forma cat si ca fond. Clasa medie, asa-zisul electorat traditional de dreapta, inca asteapta aparitia unui lider veritabil liberal (spun liberal pentru ca, traditional, liberalismul este asociat dreptei). Un lider elegant in vorbire, actiune si gandire, un lider diplomat care sa stie sa nu scuipe acolo unde candva e posibil sa pupe, un lider puternic care sa-si poate impune opinia prin anvergura sa si prin corectitudinea punctului sau de vedere si nu in ultimul rand un lider care sa creeze imaginea de integritate. O sa mai adaug aici si o nota personala: imi doresc un lider capabil sa se ridice prin propriile calitati si nu prin a arata cu degetul defectele celorlalti.

MRU a declarat mai acum ceva vreme ca: "Traian Băsescu este reprezentativ pentru generaţia din care face parte şi este un foarte bun preşedinte. Nu este însă un model, oamenii politici nu trebuie să fie neapărat modele." Ma intreb totusi: oare de ce atat de multi oameni politici incearca sa-l imite?

Lopetica intelectuala impotriva avalansei proletare

Sursa imaginii (comentariu fara legatura cu subiectul: tu ai avea incredere intr-o persoana care ranjeste ca o hiena si latra ca un caine turbat?).

Saptamana trecuta s-au petrecut in Romania (mai precis in Bucuresti) doua evenimente importante, tratate de presa in modul partinitor dictat de orientarea ideologica (mai precis de culoarea banului care ajunge in buzunarul patronului) a ziarului sau postului de televiziune respectiv. Cele doua evenimente sunt congresul PPE si extra-mega-giga lansarea candidatilor USL. Este poate putin surprinzator ca atat socialistii cat si popularii, principalele familii politice din PE au ales Bucurestiul pentru propriul congres, sunt convins ca ratiunile nu au fost electorale, politica vestica se face mult mai cu cap decat: "ba p-a ma-tii" (scris cu cratima). Probabil isi doreau sa vada casa poporului :). Ce este clar este ca socialistii s-au delimitat de PSD, iar popularii nu de PDL si UDMR. Si asta din doua motive: socialistii europeni sunt atat democrati cat si europeni convinsi si nu puteau legitima, prin venirea la Bucuresti, faultarile deliberate si repetate ale statului de drept si nici betia de nationalism pe al carui tobogan aluneca atat de usor si gratios ca o gasca in special Crin Antonescu, dar si Victor Ponta.

Intrebarile carora trebuie sa le raspundem cumva sunt de ce a ales USL sa faca lansarea candidatilor in acelasi timp cu congresul PPE, de ce cu atatia oameni si de ce in arena? Raspunsul pentru prima intrebare mi se pare cumva evident, din ratiuni mediatice. Era nevoie de un eveniment politic care sa fie dat mai mereu pe televiziunile de casa pentru a eclipsa congresul PPE. Omului cu perfuzia de felix propagandis rex in vena trebuie sa-i dai in fiecare zi despre conducatorii mult iubiti, altfel s-ar putea sa se trezeasca din spalatura pe creier. In plus eleganta si decenta politica caracteristica vesticilor ar putea sa dea prost daca e prea mult prezentata pe tv. Deci, era nevoie de zgomot (cat mai mult) pentru bruierea congresului.

Acest zgomot mult ne conduce catre raspunsul celei de-a doua intrebari: de ce atatia oameni? Orice frustrat trebuie sa epateze, orice lider care nu-si poate impune autoritatea prin propria-si calitate are nevoie de manifestari grandioase pentru a arata celorlalti cat de mare este potenta sa politica. In plus, trebuia aratat strainilor care i-au acuzat de deraiere de la valorile europene ale democratiei si statului de drept ca poporul e cu ei si in felul asta sa se legitimeze in fata "birocratilor" rai de la PE (birocratii socialisti fiind buni). Insa tot ce au reusit sa demonstreze este ca mentalitatile lor au ramas tot in urma cu 50 de ani. Si din pacate si mentalitatile poporului tot in urma cu 50 de ani au ramas din moment ce am avut o participare "voluntara" atat de numeroasa.

De ce in arena? Pentru ca USL sunt acum in lupta nedreapta cu dusmanul de clasa. Am auzit un comentariu care mi-a placut foarte mult: s-au suparat precum coana Joitica pe coana Europa. Exista un grad mare de nemultumire fata de ce Uniunea Europeana aduce ca efecte secundare fata de beneficii. Iar partidele nationaliste si oportuniste incearca sa exploateze la maxim aceasta nemultumire. In Romania s-a spus mereu ca UE sau FMI sau institutii finaciare europene impun restrictii legate de ce anume poate sau trebuie sa faca un guvern. Si automat s-a creat aceasta imagine de vasalitate fata de cei din vest. Exista si un grad destul de mare de frustrare in randul celor din USL din cauza ca demersul lor de preluare totala si absoluta a puterii s-a impiedicat de ifosele unor populari europeni aflati in functii importante. Toate acestea sunt motive pentru care USL trebuie sa arate ca se afla in mijlocul unui razboi, sunt gladiatorii care sunt pusi sa lupte in arena la ordinele unui imparat rau-voitor si iubitor de sange, sunt cei 300 de spartani care lupta cu inversunare impotriva tuturor sortilor de izbanda.

Contrapus lansarii candidatilor USL avem congresul PPE care a reunit printre altele sefi de guverne, sefi de state si oameni cu functii europene. Mesajele au fost orientate in special spre o mai mare institutionalizare a Uniunii Europene si a sprijinului permanent al PPE pentru valorile democratiei si statului de drept (cu adresare clara evenimentelor din Romania din aceasta vara). Mesaje adresate in special populatiei urbane, culte. Adica electoratului traditional al liberalilor, clasa mijlocie direct interesata/afectata de ce schimbarile interne ale Uniunii Europene.

Concluzia mea dupa tot ce s-a intamplat este ca lansarea cu atatea fast, surle si trambite a candidatilor USL s-a facut pentru consumatorii interni de tatisme dambovitene si nu pentru vestici pentru care oricum la capat de rand conteaza cifrele. Politica antieuropeana este facuta de liderii USL pentru televiziuni si pentru nea Caisa care n-a iesit niciodata mai departe de casa decat pana la birtul din deal si care nu intelege cum se pot basica atat de tare niste spilcuiti cand astia vor sa i-o "traga" lui Basescu care a facut si a dres si a furat si... In schimb de fiecare data cand Ponta a fost chemat la ordine la Bruxelles s-a comportat ca un catelus bland cu coada intre picioare. Anvergura politica a celor ce se vor conducatorii Romaniei este de la mica in jos. Oameni care nu au realizat nimic nici ca profesionisti nici ca oameni politici, singurele forme de succes pe care le pot certifica sunt furtul, mancatoria de fund si sapatul pe la spate. Daca nu-i poti lua mingea da-i la gioale. Daca dorim sa mergem inainte trebuie sa ne eliberam de astfel de oameni care pentru a-si atinge scopul se fac frate si cu Becali si primesc binecuvantarea seului cu zambetul pe buze.