Da' cu violul cum ramâne?

Sursa imaginii.

Multe fețe simandicoase își dau cu părerea despre cum ar trebui pedepsiți hăndrălăii din Vaslui, dar pentru așa creaturi nu există pedeapsă. Pedeapsa presupune o șansă de îndreptare, o posibilitate de recuperare a umanității. Ori ce au făcut cei șapte este atât de subuman încât singurul mod în care pot fi tratați e ca pe animale.

Pedepsele umane funcționează pentru cei cu nivel intelectual corespunzător omului modern. Pentru jivine singurul lucru care funcționează este frica pentru propria persoană (drept dovadă stă atitudinea lor în fața unui verdict destul de probabil de vinovăție: "trecem noi si pese asta"). Dacă pedeapsa pentru viol ar fi tăierea organului fără anestezie ma gândesc că o parte dintre aceste animale s-ar gândi măcar de două ori înainte să aibă o erecție. Nu sunt de acord cu blândețea în cazul crimelor traumatizante (viol, tâlhărie, furt, sechestrare, violare de domiciliu). Aici trebuie pedepse care fie să prevină actul direct, fie să împiedice recidiva. Și soluțiile se pot găsi într-o formă umană.

Astfel de lucruri nu mai se pot întâmpla în societatea de azi. Accept că un om poate avea o suferință psihică și din asta poate rezulta un comportament deviant, dar 7 din același sat, asta e deja ceva patologic și cauza nu este în boală psihică ci în lipsa oricărei forme de educație. Și nu educația din școală, înfrânarea instinctelor se învață în familie. Manifestarea nevoilor biologice pornește ca ceva instinctual ca apoi să fie controlate prin educarea creierului.

Pentru cei care încearcă să convingă lumea că fata e curvă, oricât de curvă, cu șapte în lanul de porumb nu are cum să fie plăcere, nici măcar în filme porno. Este pur si simplu sadism și pentru viitorul pe care l-au distrus ar trebui să plătească toată viața într-o formă sau alta. Iar o pedeapsă mai adecvată decât sex surpriză în pușcărie mi se pare să-i plătească fiecare pentru tot restul vieții lor 50% din venitul personal, cel putin slariul mediu pe economie. Nu poți fura viitorul cuiva fără să te aștepti la consecințe.

Cam atât. Ca bonus, femeia care e mai rușinată că nu a fost violată cum trebuie decât că a fost violată după ce că avea și piciorul rupt.

Micul Titulescu

Sursa imaginii 

Lumea politică din România devine din ce în ce mai acadabrantă pe zi ce trece. Alternativele la personajele actuale sunt atât de debile şi inconsistente încât am ajuns să-l alegem a doua oară pe Băsescu. Senzaţia pe care o am privind lucrurile din exterior este că ambii lideri de partide opozante nu au decât o mână nedibace de ventriloc adânc înfiptă în fund şi toate mutările şi cuvintele vin dintr-o singură mişcare de deget în orificiul de control. Până şi ideile pe care le exprimă sunt ireale.

Ultimul pe listă care a comis-o este Victor Ponta care a pontat încă o dată la masa penibilului. Am o bucurie, faptul că nu sunt implicat politic şi deci îmi permit să critic pe un ton mai neacademic. Dar un om politic nu poate şi nu are dreptul să iasă din sfera decenţei, diplomaţiei şi a cuvintelor cântărite. Nu ai voie să scoţi un singur sunet până nu ştii ce efect produce. Hormonii de puber la primele fire de păr mai mature nu aduc niciun avantaj omului politic, la fel cum nici limbajul suburban nu transmite mesajul corect şi în plus ambele nu au ce căuta aici. Dar evident că şi de această dată vina e tot a lui Băsescu pentru că el a coborât nivelul dezbaterii politice aici. Dacă Băsescu îţi pune cuvintele în gură singura concluzie pe care o pot trage este că ventrilocul din spatele micului Titulescu (pentru că e mic rău) nu e altcineva decât "dracu' ". Deşi parcă degetele dibace ale lui nea Nelu' Cucuvelu' ar cânta simfonia beată din spatele lui Ponta. Iar pentru că nea Nelu' e la vârsta alzeimeristo-sclerozică probabil că din când în când păpuşa o mai ia pe arături schizofrenice. Justificarea puerilă că şi-a exprimat opinia pe blog care e intim e atât de aiuristică în condiţiile în care ocupi poziţia pe care o ocupi şi circumstanţele fac ca blogul tău să fie unul public.

L-aş putea numi pe Ponta chiar un miner al vieţii politice pentru că de fiecare dată când are o intervenţie ţine neapărat să lovească cu "bastonul" oratoric în baltă cap. Numai că, în contextul unui număr limitat de "bastonişti", activităţile lustrative se reduc la lătratul de pe margine. Şi, precum un căţel neputincios, atunci când latratul lui anemic este luat în derâdere de dulăi începe să scheaune. Nu construcţia şi susţinerea unei idei sunt apanajul personajului ci distrugerea ideilor celorlalţi şi nu prin argumente ci prin insulte.

Noi nu avem oameni politici, doar politicieni şi nici măcar politicieni, bipezi cu funcţii politice. Nişte maimuţe care nu îndeplinesc decât rolul prădătorului în lanţul trofic al societăţii capitaliste. Lideri cvasi-autoproclamaţi în fruntea turmelor de ovine cumpărate cu "cucută".

Victor Ponta, tot ce pot să-ţi urez este ca toată lumea politică şi nepolitică să se urineze pe tine, pentru că dacă nu te usuci de la uree şi nitriţi măcar o să creşti puţin mai mare şi poate atunci o să te luăm în seamă/serios.

Să legalizăm...

Sursa imaginii

Cică un bărbat se duce la o prostituată, întreţine relaţii cu ea, sex nebun, omul foarte mulţumit, dar cum era neam prost refuză să plătească. La care prostituata îi spune: Tu să fii sănătos!

Despre politică se spune cum că este curvă. Dar ce e mai rău şi mai rău decât o curvă este o curvă cu gura mare. O gaiţă lipsită de orice standarde de decenţă şi bun simţ.

Crin Antonescu şi PNL-ul susţin cu un tupeu incredibil că ei nu se duc la Cotroceni la consultări pentru că n-au ce discuta cu preşedintele (preşedinte pe care îl acuză de tendinţe totalitariste). Ori în momentul în care renunţi la dialog, refuzi exercitarea unui exerciţiu democratic, deschizi calea către dictatură. Oamenii care te-au votat practic te-au delegat să le reprezinţi interesele. Ori ce altă reprezentare mai bună poate exista pe lumea asta decât absenţa. Absenţa din Parlament este acelaşi refuz nesimţit de asumare a responsabilităţii faţă de votul prostului. Iar încercarea de legitimare ca luptă democratică a chiulului mi se pare de-a dreptul greţoasă şi nu putea să vină decât de la un liberal pentru care drepturile şi câştigurile trebuie să fie proporţionale cu rezultatele pe care le obţii prin aptitudinile, calităţile pe care le ai şi munca pe care o depui pentru a ajunge la rezultate.

Este un mare păcat ce se întâmplă acum cu clasa politică din România. În perioada Năstase a existat o mişcare de schimbare, iar Teodor Stolojan a ştiut să atragă în PNL (pe atunci) mulţi oameni de valoare (aş enumera aici un Mihai Razvan Ungureanu sau un Dacian Cioloş). Odată cu venirea alegerilor din 2004 gruparea Patriciu a făcut şah mat la Stolojan, pentru că a simţit mirosul de ciolan sfârâind. Şi odată cu "uciderea" Monei Muscă, detronarea lui Stolojan şi patricizarea partidului, PNL-ul s-a diluat în mediocritate. Oamenii de valoare care nu au suportat compromisul în PNL, fie sunt acum europarlamentari PDL, departe de mocirla dâmboviţeană, fie s-au "mediocrizat" în PDL.

Când partenerul de discuţie setează ştacheta discuţiei jos, iar tu nu deţii calităţile unui politician adevărat, în final ajungi să te raportezi la nivelul impus de interlocutor. Iar agresivitatea care se perpetuează şi se amplifică este foarte periculoasă pentru că radicalizează discursul şi vom avea peste ceva ani un Parlament plin de Vadimi care, în lipsa unui mesaj politic, aruncă numai cu injurii la adresa celorlalţi. Dialogul politic implică polemizarea ideilor şi nu a persoanelor. Deocamdată la noi se câştigă voturile doar din a doua variantă pentru că opinia publică a fost contorsionată şi radicalizată de televiziunile "mogulitice" atât de mult încât a fost implicată direct în atacurile la persoană şi nu pe dezbaterea de idei. Spunem despre un ministru că e prost (el ca om) nu că măsurile luate de el sunt greşite.

Urmăream acum căteva zile un interviu cu Dacian Cioloş şi omul, fără să fie politician de carieră, a avut eleganţa să răspundă  la toate întrebările provocatoare care i-au fost adresate cu reţinerea şi cu politeţea impuse de funcţia pe care o detine. Decenţa şi respectul sunt lucruri esenţiale pentru omul politic şi, până când talibanii de la noi nu pricep asta, Europa ne va privi tot timpul drept inferiori. Într-o lume unde politically correctness-ul se impune ca standard de viziune şi politică asemenea neanderthalieni politici nu au ce căuta.

Dar până una alta validăm trădarea, ignorăm furtul (câtă vreme ne serveşte) şi legalizăm chiulul, dar doar pentru dulăi. Eh, noi să fim sănătoşi (după ce că am mai şi plătit).

Când gunoiul înfrânge...

Sursa imaginii.

... şi toată lumea pierde, mai puţin gunoiul. Nu ştiu cine a avut geniala idee de a-l aresta pe DDD dar dacă tot au făcut-o sper să fie pentru un motiv bun şi justiţia să îi acopere toate portiţele de scăpare. De ce? Pentru că altfel întreaga Românie va deveni platoul de filmare al jegurilor de la OTV.

Dan Diaconescu s-a făcut remarcat prin punerea pe sticlă cu obstinaţie a tuturor deşeurilor umane pe principiul că penibilul vinde. Şi a vândut, a vândut mult prea bine. Iar oamenii care trebuiau să sancţioneze fenomenul (CNA în primul rând) culeg acum roadele jocului de glezne. Chiar şi societatea a asistat pasivă la îndobitocirea sistematizată promovată de OTV, iar boala s-a luat şi la celelalte televiziuni unde emisiuni de aşa zis "divertisment" ar îngrozi ochii unui Toma Caragiu sau Amza Pellea.

Iar pericolul cel mai mare este că personajul vrea să candideze la preşedenţie. Iar dacă lumea va lua în râs candidatura lui aşa cum au luat şi rebutu-i de televiziune, s-ar putea chiar să-i şi reuşească şi să-l vedem în prima poziţie din stat. Are terminaţia corectă "escu", are discursul populist care include cuvinte magice ca pensionari, sănătate, învăţământ şi ştie ce satisface mintea neantrenată.

De aceea zic că dacă au început să-l mângâie cu cătuşele pe la încheieturi ar face bine să i le strângă până la sânge şi să i le ţină acolo pentru câţiva ani. Altfel toate instituţiile implicate în cercetarea lui penală vor fi târâte în mocirla de mediocritate cu care am fost obişnuiţi pe platoul de la OTV. Iar această terfelire a instituţiei deja a început. Urmăream aseară un interviu care îi era luat la ieşirea de la DNA şi acuzele pe care le-a adresat instituţiei ar fi fost suficiente într-o ţară normală să-l bage câteva zile la întuneric. O persoană care candidează la preşedenţie nu are voie să vorbească aşa despre o instituţie a statului pe care vrea să-l reprezinte.

Sper ca justiţia să fie de această dată eficientă şi să reducă la tăcere acest fenomen dăunător sănătăţii sociale şi spirituale a poporului român pentru că altfel, conform istoriei noastre de păcălici electorali, cei mulţi şi naivi vor îmbrăţişa cea mai facilă soluţie, nu cea corectă.

Later edit: Interviu DDD

Tot ce zboară se mănâncă

...sau "hai să credem tot ce zic alţii".
De exemplu, mai nou, pectina de măr ajută la absorbţia lipidelor! Cu alte cuvinte, dacă mănânci un măr, rămâi fără câteva (nu se ştie cât anume) din grăsimile pe care le-ai consumat în timpul zilei. Super! Dar de ce să nu mănânci mere, nu sunt mai ieftine dacă vrei să slăbeşti, decât orice medicament - în principiu, chimic? Şi nu numai că reduce, dar mai ales pectina de măr atrage (!) grăsimile ”precum un magnet atrage fierul”! Acum serios, voi credeţi chestia asta? Mai ales că, aparent, zaharurile se pot transforma in grăsimi! Scuză-mă, dar parcă am învăţat în liceu la chimie că nu prea se poate!

În acest caz e vorba despre un balon ”vegetal” care conţine guma Karaya - îl ingerezi, el se umflă în stomăcelul tău de vreo 50 de ori (e viu, la naiba!), şi tu nu mai simţi pofta de mâncare. Aşa că slăbeşti până la un kilogram pe zi! Şi mai eşti şi fericit(ă), zâmbeşti mai mult ca în poza ”înainte”, plus că în poza ”după” ai dinţii mai albi. Dacă însă te uiţi, de curiozitate, pe wikipedia, căutând guma Karaya, vei afla că aceasta conţine în principiu zaharuri (nu prea vrei asta când ţii o cură de slăbire) şi descrierea nu e prea promiţătoare, in legătură cu E416... Întrebarea e dacă îţi pui vreo întrebare!...

...Cred că mi se întâmplă de zeci de ori într-o zi câteodată - mă lovesc de fel şi fel de afirmaţii despre un lucru sau altul, care îmi pun la încercare încrederea si mai ales, scepticismul. Nu merg aşa de departe să le numesc inepţii, totuşi, pentru că fiecare e liber să creadă ce vrea. Noi exemple ar fi:

• dacă mănânci morcov, ai să ai vederea mai bună
• dacă bei alcool în timp ce iei antibiotice, o să o iei razna şi implicit o să anulezi puterea benefică a antibioticului
• dacă porţi nu-ştiu-ce pantaloni scurţi speciali, o să slăbeşti şi o să arăţi precum Cameron Diaz
• dacă iei tinctura X homeopatică, o să fii veşnic tânăr(ă) si frumos (oasă).
  

Am zeci, daca nu sute de exemple... De fiecare dată, prezentatorul crede că a inventat marea cu sarea... Cred, din proprie experienţă, că nu e normal să slăbeşti 1 kg pe zi, şi dacă o faci, e vorba că pierzi doar apă, adică la fel cum o obţii, la fel de uşor o pierzi (reciproca e desigur valabilă). Cu morcovul nu credeam, până când am citit de curând că a fost, la origine, un joc declanşat între englezi şi nemţi în al doilea război mondial, în legătura cu precizia de a localiza inamicul pe timp de noapte(!). Homeopatia, pe de altă parte, o să fie cel mai probabil un subiect pentru un alt blog entry. Dar despre ea, vă povestesc deocamdată doar atât: am o prietenă care era până de curând însărcinată, şi când am fost ieri la ea să o văd pe ea şi pe bebeluş, mi-a povestit că atunci când avea deja contracţii, ea şi soţul ei au mers într-un oraş la 130 de km distanţă, pentru că doctorul de la spitalul de destinaţie e cel mai renumit in medicina homeopatică, mai ales in legatură cu naşterile... Am aflat, personal, despre ceea ce se numeşte Bach flower remedies, şi fără mare efort am ajuns la un site unde ţi se recomandă să miroşi esenţă de salcie dacă te urăşti pe tine însuţi!! Desigur, cine află că te urăşti pe tine şi eşti pe calea cea rea -- asta nu e pomenit. Sau - de ce tocmai salcie si nu mentă, sau cireaşă, sau de ce nu, ţuică! Fata, şi soţul ei, a făcut un efort si un risc enorm, numai ca să meargă la un doctor unde să miroasă ceva interesant!

Cu aşa de multe exemple, mă oripilez pe zi ce trece. Nu zic că e ceva ce nu are să funcţioneze orice ai face. Sunt oameni care înghit o pastilă roz (de zahăr, desigur) şi se trezesc perfect în dimineaţa de după. Se numeşte placebo. Dar placebo-ul are dezavantajul că dacă merge pe mine, nu înseamnă că merge şi pe tine ... O bună parte din ceea ce se numeşte ”medicină” în ziua de azi, se bazează pe aiureli (prin definiţie aici, păreri netestate).

Şi de fiecare dată când mă întâlnesc cu ceva exemple de aceeaşi categorie, îmi vine în minte ceva ce tata îmi spune destul de des, relativ neplăcut: ”trebuie să înveţi de la noi, că noi am trecut prin toate astea şi ştim, avem experienţă!”. Desigur că experienţa mea e diferită faţă de a lui, şi vremurile sunt altele. Tocmai de aceea e dificil să tragi o linie între ce iei de bun şi ce sunt aberaţii prin definiţie. Sintagme precum ”crede şi nu cerceta” sunt întemeiate până la puntul în care trebuie să vezi cu ochii tăi dacă are sens sau nu. În unele cazuri e uşor (cure de slăbire, arome, răpiri de extratereştri, ozn-uri, morcovi, etc) dar în altele (ai noroc dacă vezi un măgar gri dimineaţa, etc) e mult mai greu. Unde intervine experienţa altora, cum o măsori? Nu e uşor. Dar scepticismul în faţa unor remarci despre ceva care sună prea uşor sau prea frumos să fie adevărat, asta e ceva care e bun şi ne lipseşte. Ar fi extrem de interesantă o discuţie despre ce aţi descoperit voi că nu se justifică, din categoria lucrurilor sau afirmaţiilor care nu se neagă ”că aşa mi-a zis mama sau tata sau bunicul”.

Voi unde trageţi linia?

Dacă vă interesează, recomand o serie de podcasturi ale lui Brian Dunning, care o să vă schimbe părerea despre multe lucruri pe care de obicei le luăm de bune.

Dictatura celor şapte ani plecaţi de acasă

Avem multe probleme... si totul a început de când ne-au bătut romanii pentru că eram beţivi şi făceam urât la băutură. Si am rămas de atunci un popor înfrânt şi mahmur, dar cu orgoliu mai mare ca durerea de cap de după beţie.
Avem multe vorbe de duh care să ne caracterizeze: brânză bună în burduf de câine, capul plecat sabia nu-l taie, noi să fim sănătoşi, putea să fie şi mai rău de atât. Avem mioriţa, meşterul Manole, căţeluş cu părul creţ, un întreg folclor care ne radiografiază cu o fidelitate de invidiat.
Avem "Desteaptă-te române", deştepta-te-ai odată ca niciodată. Avem politicieni cu mari carenţe morale, doctrinare, dar mai ales profesionale. Avem încă securişti sub acoperirea puterii şi a economiei. Nu în ultimul rând ne avem pe noi înşine, cei ce ne numim poporul român.
Dar la aşa multe "avuţii" avem şi nevoi şi lipsuri.Nu prea mai avem bani, iar cei care ne-au împrumutat până acum ne arată la obraz buzunarul plin de găuri şi petice din care se scurge tutunul lui Moromete. Şi tare mi-e mie teamă că jupuiţii ăştia când au să vină cu fonciirea n-o s-o prea înghită pe aia cu: Păi nu ţi-am spus că n-am ?! Ce să-ţi fac dacă n-am! De unde să dau? N-am!
Nu prea mai avem nici decenţă, respect, bun simt, politeţe sau diplomaţie. Oriunde citeşti un blog "mai public" este obligatoriu să existe un phoenix troll care să comenteze prin combustie spontană ca imediat să renască pentru a arde într-un nou comentariu. Este un perpetuum mobile de nesimţire şi agresivitate gratuită. În plus, majoritatea comentariilor se loveşte de persoane nu de idei şi întreaga discuţie se reduce la un ping pong de ba p-a mă-tii între interlocutori incapabili de dialog. Tot românul are o vorbă de duh: nu te pune cu prostul că are mintea odihnită. Cât despre politicieni, unde diplomaţia trebuie să prevaleze în faţa antipatiilor şi diferenţelor de idei, dialogurile sunt de fiecare dată ca între doua ţaţe surde şi pe alocuri ramolite sau colerice.
Îmi aduc aminte că în una din zilele călduroase de vără când cutreieram benzile de biciclete ale Bucureştiului, mai bine spus făceam slalom printre pietonţii de pe banda de biciclete pe ale căror urme eram obligat să calc din cauza maşinilor parcate, trotuarului insuficient sau pur si simplu a celor doua dungi galben-fosforescente care-i hipnotizau pe bieţii oameni, destinul m-a pus în faţa unei perechi de îndrăgostiţi al cărei mascul m-a mutat cu tot cu bicicletă de pe bandă pentru că pe acolo trebuia să treacă el cu banala justificare: ce, eu am pus banzile astea? primăria.
Suferim de un egoism prost înţeles, care combinat cu buricocentrismul balcanic ce exacerbează în perioadele calde, ne defineşte ca tipar dâmboviţean. În lumea civilizată libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi. Trebuie să înţelegi că împingându-te în mine îmi consumi libertatea pe care nu am consimţit să o cedez. Ascultând (pseudo)muzică la telefon în metrou îmi încalci libertatea. Scuipând îmi iei libertatea de a călca liber pe stradă. Respectul faţă de libertatea celui de lângă tine şi bunul simţ te obligă la politeţe. Decenţa şi igiena sunt şi ele forme de respect pentru libertatea celorlalţi. Tricoul răsucit pe burdihanul transpirat îmi repugnă la fel ca mucozităţile trântite de asfalt prin centrifugare de pe falangele unde iniţial au fost expulzate din nas. Hai, totuşi, din comoditate şi dâmboviţionism să nu uităm unde trebuie să ajungem.

Totul până la mamă şi morţi

Am citit mai acum câteva zile o ştire care m-a enervat de-a dreptul. În general sunt obişnuit cu lucrurile care se petrec în România şi chiar dacă mă revolt nu ajung să mă enervez. Încerc să înţeleg cum s-a putut întâmpla aşa ceva şi cum de nimeni nu reacţionează violent şi nu reuşesc.

Ştiam că poporul român are măcar două lucruri sacre, lucruri de care nu nu poţi spune nimic rău fără să nu-ţi iei una în mufă. Ştiam că niciodată nu înjuri pe cineva de mamă sau de morţi decât dacă chiar voiai să-l înjuri.

Citeam că lucrurile care ne diferenţiază clar de animale sunt: râsul şi cultul morţilor. Partea cu cultul morţilor nu e chiar exclusiv umană, se găseşte şi la lei şi la elefanţi (asta ca să dau un exemplu). Şi atunci, un profanator de morminte, cum mai poate fi el considerat uman dacă nu are puţina decenţă să respecte morţii.

Marean Vanghelie care este (ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti), a preluat (ne)abuziv cripta familiei Lahovari pentru a-şi îngropa acolo ciorile. Până aici am ajuns? Un asemenea om mai poate fi lăsat în viaţă (politică)? Unde sunt ţăranii cu furci şi topoare care să dea foc conacului boierului?

Dar lasă că ştirea asta e doar o tentativă de diversiune de la criză, de la moţiune, de la Guvern, noi n-avem de mancare, ne doare-n p_!@ de morţi. Consolaţi-vă cu asta!