23 august 2011

Hopaaa, se sparge buba




Sursa imaginii.


Cică zice că vine sfârşitul lumii. Moare capitalismul, se destramă economia mondială, ne cotropesc chinezii, apare Godzilla la Fukushima, SUA intră în imposibilitate de plată şi dacă ne uităm la "The day after tomorrow" vine şi era glaciară.

O să trecem la o nouă formă de organizare politico-statală? Dacă ne uităm de-a lungul istoriei, formele de organizare tind să evolueze odată cu noile curente filozofice. Şi, cum filozofia care este acum pe val se cheamă politically correctness, mă aştept ca următorul mutant organizaţional de la acest ţâţ (cu plural ţâţe) şă-şi sugă laptul (cu plural lapte).

Distrugerea capitalismului este o evoluţie firească în contextul actual, şi-a făcut treaba, ne-a adus până în punctul de bunăstare şi evoluţie în care regulile lui nu se mai pot aplica. Statul capitalist se bazează foarte mult pe o piaţă liberă, pe un stat puternic care funcţionează ca un arbitru între jucătorii economici şi pe concurenţă. Democraţia suprapusă peste statul capitalist a dat inevitabil nastere statului socialist. Politicul şi-a cumpărat puterea printr-o falsă bunăstare, o mită prea apetisantă pentru cei slabi pe spinarea celor puternici. Bunăstarea obţinută gratuit este tentantă pentru oricine şi atunci motivaţia pentru a-ţi menţine competitivitatea pe piaţă scade. Concurenţa politică a făcut ca serviciile sociale să fie din ce în ce mai darnice, iar statele pentru a putea face faţă au creat datorii publice şi au mărit taxele. La rândul lor, jucătorii economici au reacţionat mutându-şi centrele de producţie spre pieţe mai ieftine, totul/orice pentru a produce mai mult şi mai ieftin, mărind şomajul în ţările de origine şi sporind stresul pe un buget social cu din ce în ce mai multe lipitori în juru-i. Un cerc vicios accentuat de mărirea speranţei de viaţă şi reducerea natalităţii.

Dar lovitura de graţie nu va veni de la acest dezechilibru: creşterea consumului de capital şi scăderea puterii de producţie ci de la încercarea de şablonizare şi de egalizare a celor ce nu sunt egali. Politicul actual nu a înţeles nimic din greşelile comunismului: un academician nu este egal cu un bielă-manivelă. Nu sunt şi nu vor fi niciodată. A încerca să-i faci egali din toate punctele de vedere creezi frustrări în ambii pentru că sistemele lor de valori sunt fundamental diferite. Politically correctness-ul nu rezolvă problema diferenţelor, doar o ascunde sub preş prin ipocrizie generând astfel refulări ulterioare de genul celor din Norvegia. Ţări cu un nivel ridicat de naţionalism şi xenofobie vor avea mereu un mare potenţial de acte violente. Iar piatra de mormânt va fi actualul sistem electoral care în acest moment este unul falimentar. Votul, în mod ideal, reprezintă cedarea de bunăvoie a dreptului de reprezentare din partea unui om de rând către un ales. Dar ce am de făcut când niciunuia dintre cei prezenţi pentru a fi aleşi nu doresc să-i cedez dreptul de reprezentare? Mă supun  unei majorităţi minoritare? Obţinerea unei majorităţi absolute din masa electoare ar fi fost mai echitabilă coroborat cu posibilitatea de refuz real al votului (neparticiparea/votul nul/votul anulat nu sunt forme de refuz ci de înglobare într-o majoritate relativă care posibil să nu reprezinte). Această portiţă de sistem a permis politicului acces mult mai facil la putere şi o autismizare a clasei politice. Distanţarea în acest fel dintre electorat şi aleşi a creat frustrare faţă de un sistem care pune tot mai multe taxe pentru a face ceea ce omul de rând nu are nevoie şi care se simte furat, păcălit şi obligat să fie egal cu cel care i-a fost secole inferior şi pe care îl consideră inferior prin comportament, prin sistem de valori, educaţie.

Toate nemulţumirile generate de aceste erori sistemice vor exploda, iar ăştia din vest chiar ştiu să facă mămăliga să explodeze. Sa dea ucigă-l toacă să-i apuce pe francezi revoluţiile că ăştia nu ştiu şi nu le trebuie multe :).

6 aprilie 2011

Soc!

M-am saturat de Oana si Pepe! M-am saturat de Moni si Iri! Nu ma intereseaza nici macar blonda lui Bote!

In fiecare zi citesc stirile din presa internautica si ma impiedic de toate aberatiile astea! Oare publicul roman nu are altceva mai bun de citit? Daca nu ar fi vreo oarecare cerere la cancan.ro sau click sau mai stiu eu ce tabloid, ar mai fi toata poluarea asta cu prostii in presa? Nu e de ajuns ca tara piere si baba se piaptana, trebuie sa stim toate detaliile sexuale ale "celebritatilor" care fac design de chiloti, se duc la Otv, stau in jacuzzi cu tipe, fac modelling, isi pun silicoane, fac sex (soc!!!), isi inseala partenerii si se cearta ca la usa cortului?

Chiar nu ma intereseaza, si totusi de fiecare data cand ma uit la stiri vad prostiile astea in capul locului. De ce trebuie sa vad asta intai? Ar trebui sa fie un sistem prin care sa se separe categoria de stiri: stiri serioase, si stiri tabloid. Si locul din pagina sa fie contra cost, unde costul = cererea. Desigur ca daca iti pun astia o poza cu jucaria lui Tudy, sau cu silicoanele blondei lui Bote, multi vor face click.

Dar eu nu vreau sa le vad nici macar in thumbnail, cu ce am gresit?...

25 martie 2011

Felix, Otilia si sconcsu'


Sursa imaginii

Dacă mai aveam vreo speranţă de la clasa politică românească a murit demult, e îngropată şi i-am făcut şi parastasul de un an de zile. Da, un an de zile de când am decis să renunţ la România, dar n-am renunţat să mă simt român. Cei care nu au trăit o perioadă mai lungă în străinătate nu înţeleg care sunt greutăţile pe care le întâmpini afară. Şi n-am de gând să mă refer aici la clişee de genul cum sunt priviţi românii de către străini, pentru că unde sunt eu n-am avut niciodată probleme de genul ăsta. Greutăţile apar atunci când ţi se face dor de persoanele de acasa, de locurile pe care nu le mai vezi în fiecare zi, de uşurinţa cu care îţi foloseai limba maternă şi multe alte nimicuri care adunate fac un bulz mare de sentimente care te cheamă înapoi.

Şi deşi dorul mă cheamă înapoi refuz să fac sacrificiul de a mă întoarce definitiv în ţară. Nu pentru că nu mi-ar plăcea. Cum am trăit 26 de ani în ţară puteam trăi şi restul vieţii. Nici măcar pentru că viaţa de aici îmi e mai bună decât mi-ar fi în ţară. Nu mă întorc pentru că nu văd niciun viitor, nici pentru mine, nici pentru copiii pe care îi voi avea. Viitor ale cărui premise ar trebui să fie create de politicieni, doar ei conduc. 

Nu ştiu câţi oameni mai au încredere în politicieni... dezamăgiri peste dezamăgiri. Alianţa dintre PNL, PC si PSD a fost numită de mulţi împotriva naturii. Natura cui? PNL-ul nu a fost niciodată partid de dreapta pentru că în România nu există dreaptă, nici nouă, nici veche. A fost ucisă acum 55 de ani iar fosilele "revirgorate" după aşa-zisa revoluţie nu au fost decât repetenţi ai partidelor istorice, pârâcioşi sau securişti. PDL? Gaşcă de oportunişti cu coloană vertebrală moluscoidă, contorsionaţi după voinţa unui singur om.

Deci... n-ai cu cine... că închide la non-stop...

Şi, bre nea Crin, nu ţi se părea corect şi moral să ceri demisia lui nea Dan? Adică în spiritu' lu' matale revoluţionar şi vertical găsesc că era o cerere de bun simţ, în condiţiile în care o decizie definitivă a fost pronunţată în favoarea verdictului de şoptitor. Că doar mata ai făcut alianţă cu PC-ul, nu cu Dan Voiculescu...
Hai bre, las-o că măcăne şi pute şi sconcsu', da' rău...

Vedea-v-aş pe toţi cu brăţări şi îmbrăcaţi la dungă dungi...

2 martie 2011

aaand ... we're back! or are we?

De data asta, vreau sa va zic si voua de un reportaj saptamanal pe Antena 3, cu Carmen Avram. Da, aceeasi Carmen Avram care era s-o pateasca in Egipt.

Gasiti inregistrarea in prima ora si un pic din Sinteza Zilei de aici. Trebuie sa recunosc ca e cel mai bun reportaj, de la "De-ale lui Mitica" incoace. Chiar daca nu stiu multe despre jurnalism, pot sa recunosc ceva bine facut.

Va recomand cu caldura pentru ca isi merita timpul. Treaba asta rupe gura targului! Primul episod are 3 subiecte diferite: aurul din Apuseni (daca tot zicea Mihai de Rosia Montana), tiganii din Paris, si ca sa apeleze un pic si la partea emotionala, un tip surd si mut si orb.