Mioriță blajină, e timpul să-ți arăți colții

Sursa imaginii.

Buh, berbecule, ți-am zis muh că e popă?

Ponta pupă poala popii... popa pupă... banii lui...

Ți-au luat tot muh, dreptul la decență, dreptul la coloană vertebrală și tu behăi a foame privind la paiele pe care te prefaci să le mesteci cu poftă. Nu ți-a ajuns cât ai fost tratată ca un dobitoc? Nu te-ai săturat să ți se fure toate valorile de către un impostor? I-ai uitat atât de repede pe cei ce ți-au ucis bunicii și străbunicii în închisori cu brutalitate rece și calculată de reptilă? Tot ăia te călăresc acuma de te-au deșălat.

Muh, ovino, muh, cum poți sta rumegând așa pasivă când suratele tale sunt chelite de blană până la sânge de baciul ăsta corcit? Cum poți să asiști atât de imobilă când suratele tale sunt date lupilor pe 30 de arginți? Cum de nu-ți cresc colți când mielu-ți abia-nțărcat nu are a mânca decât ciulini sau să-și ia calea munților în căutarea unui baci mai bun?

Tu, oaie, cum de nu ți se zbârlește lâna pe spate când ești mințită și prostită în față și ți se bagă o mână de iarbă grasă sub bot doar când au nevoie de tine și asta doar să te prindă mai bine-n strungă să te stoarcă de ultimul strop de lapte?

Mă, oițo, mă, mai ai tu oare coarne sau ți le-au tăiat de tot? Mai ai tu oare puterea să-l iei pe baci în coarne și să dai cu el de pământ? Mai ai tu forță în copite sau ți le-au legat deja în lanțuri? Mai auzi tu strigătul mieilor de afară sau fluierul baciului te-a fermecat definitiv?

Cum de oițele negre de pe vârfurile vecine își dau lâna lor și laptele să ți-l schimbe pe baciul, să-ți fie mai bine, să vină un baci mai bun, c-ai văzut ce sănătoase și voinice-s mioarele lui? Dacă noi sacrificăm din bunul nostru și ne pasă de viitorul tău tu ce stai și faci nimic? Nu mai sta așa placidă că dacă tu nu, apoi și noi cât crezi c-om mai behăi-n pustiu?

Dacă eu plătesc un ban și pierd timp să spun ce cred că e bine pentru viitorul tău, tu de ce nu o faci când pe tine nu te costă nimic? Ieși la vot și asumă-ți o alegere oricare ar fi ea dar nu-i lăsa pe măgarii de partid să decidă în locul tău pentru că altfel nu vei rămâne decât o oaie mulsă și jumulită de lupul deghizat în cioban!

Scrisoare deschisa de antirecomandare

Sursa imaginii

În atenția oricui ar putea fi interesat.

Domnul Ponta este probabil cel mai mare impostor pe care România a putut să-l dea, dar este sigur cel mai mare impostor care a putut până acum să-mi influențeze viața. Calitatea sa dominantă este împielițarea oricărei personalități care-i aduce avantaje profesionale, politice sau personale. Complementar acestei calități se adaugă dedublarea, eschiva șmecherească și abilitatea de a emana fără niciun fel de remușcare minciuni gri (suficient de albe pentru a fi crezute, suficient de negre pentru a produce efecte).

Ceea ce poate este puțin vizibil pentru majoritatea oamenilor, este că domnul Victor Ponta este, din punct de vedere al esenței ca om politic, de o transparență insipidă dezarmantă. Deși, de-a lungul carierei profesionale și politice i-au eșuat toate proiectele și inițiativele, domnia sa continuă să cutreiere cu obstinență spațiul TV fără a prezenta vreun proiect sau ideologie altele decât populisme ieftine.

Domnul Ponta este prim-ministru în funcție de doi ani și jumătate, timp în care a reușit contra-performanțe inegalabile, printre care aș enumera: eșecul privatizării Oltchim, introducerea în insolvență a Hidroelectrica (fără a o mai scoate vreodată), eșecul privatizării CFR marfă, eșecul regionalizării, eșecul reformării Constituției, eșecul de a semna pentru și a finaliza câțiva kilometri amărâți de autostradă, eșecul aderării la Schengen (unde orice efort a fost finalmente sistat), eșecul de a cheltui banii de investiții pentru a-i converti apoi ușor în pomeni electorale, eșecul organizării unor alegeri transparente, eficiente și nu în ultimul rând valurile provocate pe plan extern la suspendarea lui Traian Băsescu și la confiscarea instituțiilor statului într-o acțiune blitzkrieg.

Aș mai dori să menționez înainte de încheiere și faptul că sus numitul refuză cu o nesimțire extrem de agresivă asumarea de orice fel a responsabilității, greșelilor, defectelor sau criticilor decât în condițiile în care acestea îi pot aduce un avantaj.

În concluzie, tot ce a realizat domnul Ponta până acum atât în calitatea sa de prim-ministru cât și ca politician sau procuror reprezintă o contra-recomandare pentru poziția de președinte al oricărei țări. De aceea doresc să-mi exprim deschis atât opțiunea de a nu-l vota pe acest candidat nici acum, nici vreodată cât și recomandarea călduroasă ca toată lumea să meargă la vot și să acorde votul său contracandidatului lui Victor Ponta.

Cu stimă,

Mihai-Alexandru Durbaca

Software Engineer

Zürich, Elveția

Mândru că eu sunt român sau îngrețoșat că tu ești român?

Sursa imaginii.

Mândria de a fi român și în general mândria de a fi ceva ce te naști este un sentiment complet gratuit. Cum poți fi mândru de ceva care este pur și simplu rezultatul hazardului? Cum poți fi mândru de ceva pentru care nu ai niciun merit?

Oare pot fi mândru că Simona Halep este româncă? Câtă vreme nu am nicio contribuție la succesul ei, bineînțeles că nu. Cel mult mă pot simți onorat că fac parte din același neam cu cineva care prin munca ei a reușit cea mai bună performanță din istoria tenisului feminin românesc.

Da, pot fi mândru ca sunt inginer, e ceva pentru care am muncit, e ceva la care am aspirat. Pot fi mândru ca părinte de copilul pe care l-am ghidat pe drumul corect, dar nu pot fi mândru de apartenența necondiționată la un grup. Suntem mândri ca suntem bipezi? Suntem mândri ca suntem vii?

Mândria în acest caz este un sentiment steril cu atât mai mult când vine din partea unui impostor. Iar mândria de a fi român nu este decât un slogan populist pentru un neam cu identitate pierdută. Pentru că existența acestui simțământ se poate justifica doar dacă prin apartenența la acest popor sunt garantate trăsături superioare. Doar dacă, prin eforturile și greșelile strămoșilor noștri, ne-am educat astfel încât să fim mai buni. Și atunci să ne întrebăm ce reprezintă a fi român? Care sunt valorile morale sau calitățile atât de bine înrădăcinate în esența poporului nostru care să justifice sentimentul de mândrie?

Când nu poți oferi răspunsuri prin prezent cel mai ușor de manipulat este fie prin invocarea unui trecut glorios și mistificat, așa cum făceau comuniștii, fie prin sloganuri patriotarde cu care să rezoneze un procent cât mai mare din populație așa cum fac acum post comuniștii.

În concluzie, sunt mândru că, prin mine, străinii își fac o imagine mai bună despre români, sunt mândru că îmi practic meseria cu onestitate și că munca pe care o fac este apreciată, sunt mândru că tot ce am realizat este prin propriile forțe dar nu voi putea fi niciodată mândru ca sunt român câtă vreme îmi e rușine cu cel ce se cere a fi exponentul nostru, câtă vreme aproape 4 milioane au votat așa o calamitate umana, morala și profesională.

Tu ce faci fă, cetăţene, aicişea? Aveai chef de nişte demonstraţii?

- Am venit şi noi aicişea, să vedem ce se întâmplă aicişea, poate se dă mici.

Cum a scos nasul din buncărul MApN, hop-ţop premierului i s-a făcut o nouă înscenare de presă. Toţi talibanii băsişti au strigat în cor "fă" în timp ce premierul rostea "stimabilă doamnă ministru" şi a ieşit ce a ieşit pe bandă.

Dedublarea este de-a dreptul halucinantă şi denotă fie mitomanie, fie ceva mult mai grav, tendinţele absolutiste ale premierului. Încerc să-mi dau seama dacă acest lucru este comic sau tragic şi realizez că ar fi comic dacă astfel de "dume" ar fi inofensive, iar premierul ar fi capabil să-şi asume defectele. Ori de-a lungul întregii sale cariere, Victor Ponta nu a făcut decât să-şi ascundă imperfecţiunile prin orice mijloace. Să nu uităm că prin domnul Liviu Pop, detergent brutal de imaculat, premierul şi-a păstrat intact plagiatul care era pe punctul de a zbura cât colo,  iar prin doamna Ecaterina Andronescu a reuşit să îngroape orice măsuri administrative care i-ar fi putut ştirbi oricât din bretonul perfect aliniat ca la copiii de clasa întâi.

Este tragic pentru că nu a trecut atât de mult de la regimul comunist şi fantomele sistemului încă bântuie coridoarele Casei Poporului, oameni obedienţi sistemului şi şlefuiţi pentru a lustrui orice broască râioasă până luceşte că un luceafăr al neamului românesc. Este tragic pentru că oamenii ştiu să îndure şi nu au fost învăţaţi/lăsaţi să protesteze. Oricât s-ar da vina pe îndobitocirea prin televiziuni, problema principală este lipsa atitudinii civice. Faptul că o persoană publică (cu atât mai mult primul ministru) își permite să mintă cu atâta nerușinare și dezinvoltură în legătură cu un fapt atât de evident este de-a dreptul cutremurător. Iar lipsa oricărei forme de revoltă împotriva unui astfel de comportament lasă drum liber credinței că poporul poate fi mințit oricând și oricum fără a exista consecințe. Când am auzit prima dată explicațiile puerile: "nu a fost fă, a fost mă, ba nu, nu a fost nici mă, a fost măi" aproape că m-am simțit ca in 1984 al lui Orwell în care adevărul era prostit în față și toți aplaudau prefăcându-se că adevărul nu luase niciodată o formă mai adevărată ca atunci când era rostită de fratele cel mare.

Diferenţa majoră dintre Adrian Năstase şi Victor Ponta este că primul este inteligent, cu stofă şi imagine de diplomat, iar al doilea este snob, necioplit şi de o obrăznicie şmecherească şi infantilă; parafrazându-l pe Ion Iliescu: cârlănească. Adrian Năstase a fost trădat din interior pentru că devenise prea puternic şi avea potenţial de necontrolabil. Motivul pentru care Ceauşescu a fost înlăturat de locotenenţii săi a fost pentru a-i împărţi moşia. Nu ar fi acceptat niciodată pe altul care să-i ia locul, cu voce mieroasă şi limbă ascuţită, capabil să întreţină relaţii foarte bune cu occidentul şi pentru care poporul ar fi găsit cu greu motive de ură viscerală. Cu alte cuvinte odată bine cocoţat în ierarhia puterii ar fi fost greu de înlăturat. Pe când Victor Ponta este controlat din spate de oamenii puternici din partid, iar slăbiciunea lui pentru imagine este perfect exploatată şi ţinută la sipet pentru vremurile grele ce urmează să vină. Există o vorbă, adevăraţii smecheri se mişcă în tăcere (a se vedea Ţiriac), ei nu au nevoie să iasă în faţă, dar le trebuie o pavăză obedientă împotriva oricăror ingerinţe din partea aparatului de stat în viaţa lor, sau altfel spus împotriva a orice le-ar perturba liniştea în care se mişcă. De aceea Victor Ponta este acum împins în faţă prin toate căile posibile. Lăcomia pentru status, imagine şi putere l-au adus în acest punct: de a fi candidatul perfect pentru grupurile de interese din propriul partid.

Să nu uităm că actualul premier nu şi-a asumat niciodată poziţia de lider, tot timpul a fost pe locul doi. În partid Dragnea e cel care taie şi spânzură, la Guvern este Gabriel Oprea, la raliu este copilot, în F16 pasager, în Parlament deputat (nu şef de partid). Responsabilitatea pentru toate acţiunile din Parlament care au iscat scandalurile din ultimii doi ani a fost tot timpul asumată de altcineva, el fiind în offside, niciodată implicat în actul decizional. Pentru că pe Victor Ponta nu îl interesează şi nici nu are puterea să fie cu adevărat lider , vrea doar imaginea. El este mascota Guvernului, nu motorul şi direcţia.

În aşteptarea unui lider adevărat, din păcate, nu am altceva de făcut decât să las trecerea timpului să-şi facă lucrarea şi eventual să dau drumul la televizor că au început desenele animate cu Mickey Mouse.

Lopetica intelectuala impotriva avalansei proletare

Sursa imaginii (comentariu fara legatura cu subiectul: tu ai avea incredere intr-o persoana care ranjeste ca o hiena si latra ca un caine turbat?).

Saptamana trecuta s-au petrecut in Romania (mai precis in Bucuresti) doua evenimente importante, tratate de presa in modul partinitor dictat de orientarea ideologica (mai precis de culoarea banului care ajunge in buzunarul patronului) a ziarului sau postului de televiziune respectiv. Cele doua evenimente sunt congresul PPE si extra-mega-giga lansarea candidatilor USL. Este poate putin surprinzator ca atat socialistii cat si popularii, principalele familii politice din PE au ales Bucurestiul pentru propriul congres, sunt convins ca ratiunile nu au fost electorale, politica vestica se face mult mai cu cap decat: "ba p-a ma-tii" (scris cu cratima). Probabil isi doreau sa vada casa poporului :). Ce este clar este ca socialistii s-au delimitat de PSD, iar popularii nu de PDL si UDMR. Si asta din doua motive: socialistii europeni sunt atat democrati cat si europeni convinsi si nu puteau legitima, prin venirea la Bucuresti, faultarile deliberate si repetate ale statului de drept si nici betia de nationalism pe al carui tobogan aluneca atat de usor si gratios ca o gasca in special Crin Antonescu, dar si Victor Ponta.

Intrebarile carora trebuie sa le raspundem cumva sunt de ce a ales USL sa faca lansarea candidatilor in acelasi timp cu congresul PPE, de ce cu atatia oameni si de ce in arena? Raspunsul pentru prima intrebare mi se pare cumva evident, din ratiuni mediatice. Era nevoie de un eveniment politic care sa fie dat mai mereu pe televiziunile de casa pentru a eclipsa congresul PPE. Omului cu perfuzia de felix propagandis rex in vena trebuie sa-i dai in fiecare zi despre conducatorii mult iubiti, altfel s-ar putea sa se trezeasca din spalatura pe creier. In plus eleganta si decenta politica caracteristica vesticilor ar putea sa dea prost daca e prea mult prezentata pe tv. Deci, era nevoie de zgomot (cat mai mult) pentru bruierea congresului.

Acest zgomot mult ne conduce catre raspunsul celei de-a doua intrebari: de ce atatia oameni? Orice frustrat trebuie sa epateze, orice lider care nu-si poate impune autoritatea prin propria-si calitate are nevoie de manifestari grandioase pentru a arata celorlalti cat de mare este potenta sa politica. In plus, trebuia aratat strainilor care i-au acuzat de deraiere de la valorile europene ale democratiei si statului de drept ca poporul e cu ei si in felul asta sa se legitimeze in fata "birocratilor" rai de la PE (birocratii socialisti fiind buni). Insa tot ce au reusit sa demonstreze este ca mentalitatile lor au ramas tot in urma cu 50 de ani. Si din pacate si mentalitatile poporului tot in urma cu 50 de ani au ramas din moment ce am avut o participare "voluntara" atat de numeroasa.

De ce in arena? Pentru ca USL sunt acum in lupta nedreapta cu dusmanul de clasa. Am auzit un comentariu care mi-a placut foarte mult: s-au suparat precum coana Joitica pe coana Europa. Exista un grad mare de nemultumire fata de ce Uniunea Europeana aduce ca efecte secundare fata de beneficii. Iar partidele nationaliste si oportuniste incearca sa exploateze la maxim aceasta nemultumire. In Romania s-a spus mereu ca UE sau FMI sau institutii finaciare europene impun restrictii legate de ce anume poate sau trebuie sa faca un guvern. Si automat s-a creat aceasta imagine de vasalitate fata de cei din vest. Exista si un grad destul de mare de frustrare in randul celor din USL din cauza ca demersul lor de preluare totala si absoluta a puterii s-a impiedicat de ifosele unor populari europeni aflati in functii importante. Toate acestea sunt motive pentru care USL trebuie sa arate ca se afla in mijlocul unui razboi, sunt gladiatorii care sunt pusi sa lupte in arena la ordinele unui imparat rau-voitor si iubitor de sange, sunt cei 300 de spartani care lupta cu inversunare impotriva tuturor sortilor de izbanda.

Contrapus lansarii candidatilor USL avem congresul PPE care a reunit printre altele sefi de guverne, sefi de state si oameni cu functii europene. Mesajele au fost orientate in special spre o mai mare institutionalizare a Uniunii Europene si a sprijinului permanent al PPE pentru valorile democratiei si statului de drept (cu adresare clara evenimentelor din Romania din aceasta vara). Mesaje adresate in special populatiei urbane, culte. Adica electoratului traditional al liberalilor, clasa mijlocie direct interesata/afectata de ce schimbarile interne ale Uniunii Europene.

Concluzia mea dupa tot ce s-a intamplat este ca lansarea cu atatea fast, surle si trambite a candidatilor USL s-a facut pentru consumatorii interni de tatisme dambovitene si nu pentru vestici pentru care oricum la capat de rand conteaza cifrele. Politica antieuropeana este facuta de liderii USL pentru televiziuni si pentru nea Caisa care n-a iesit niciodata mai departe de casa decat pana la birtul din deal si care nu intelege cum se pot basica atat de tare niste spilcuiti cand astia vor sa i-o "traga" lui Basescu care a facut si a dres si a furat si... In schimb de fiecare data cand Ponta a fost chemat la ordine la Bruxelles s-a comportat ca un catelus bland cu coada intre picioare. Anvergura politica a celor ce se vor conducatorii Romaniei este de la mica in jos. Oameni care nu au realizat nimic nici ca profesionisti nici ca oameni politici, singurele forme de succes pe care le pot certifica sunt furtul, mancatoria de fund si sapatul pe la spate. Daca nu-i poti lua mingea da-i la gioale. Daca dorim sa mergem inainte trebuie sa ne eliberam de astfel de oameni care pentru a-si atinge scopul se fac frate si cu Becali si primesc binecuvantarea seului cu zambetul pe buze.

Demisia in democratie

Sursa imaginii.

Citind stirile legate de liderii opozitiei din ultimele zile mi-am adus aminte de o vorba pe care o spuneam cand eram mic si bateam mingea in parcarea din spatele blocului: cine zice ala este ca magarul din poveste. Ca o paranteza, n-am stiut niciodata despre ce magar este vorba.

Acum sa ma explic putin. Cele mai multe stiri cu si despre opozitie trebuie sa contina cuvantul demisie. A presedintelui, a premierului, a Parlamentului, a DNA, a fiscului, a CNA-ului. Dar unde nu s-a cerut demisie.

Opozitie, faca-se voia ta! Cu toate institutiile demisionare sunt curios cine mai conduce... banuiesc ca anarhia democratica. Nu te poti pretinde democrat  daca te autoexcluzi din joc. Nu poti dialoga daca esti mut si/sau refuzi conversatia. Demonizarea in bloc a tuturor institutiilor statului este tactica manipulatorie a totalitaristilor. Instigarea populatiei sa protesteze impotriva institutiilor statului din nou este o dovada a impotentei diplomatice a liderilor opozitiei. Nu se poate numi exercitare libera a dreptului de reprezentare daca votul/nevotul/participarea/neparticiparea sunt santajabile cu excludere din partid. De aceea opozitia este magarul din poveste.

Eu am o problema cu cerutul demisiei. In primul rand pentru ca demisia este un act unilateral si in al doilea rand, daca omul nu mai corespunde postului atunci el trebuie demis de persoana/institutia/entitatea care l-a investit. Drept urmare a cere demisia cuiva ar trebui inlocuit cu a cere demiterea cuiva de catre cel/cea/cei care pot demite. Asa ca pentru mine a cere demisia cuiva este doar o miscare de imagine sau abuz in serviciu atunci cand vine din partea unui superior.

Cea mai arzatoare cerere a opozitiei si mai ales a liberalilor este demisia din Parlament si a presedintelui si organizarea alegerilor anticipate. Pentru ce? Pentru cateva luni pana trebuie organizate alegeri la termen? Daca o cereau acum un an mai intelegeam, dar acum? Ori sunt prosti (ca startegi) ori disperati ori manati de motive obscure (Luke, Obi-Wan nu ti-a spus ce s-a intamplat cu tatal tau... eu sunt tatal tau). Adevarul cred ca este mai simplu de atat. Pentru opozitie este important ca alegerile prezidentiale sa fie in acelasi timp cu cele parlamentare. Atat din motive financiare, organizatorice cat si strategice. Un partid de opozitie gaseste mai greu sponsori decat un partid la putere, iar in perioada electorala cei ce finanteaza partidul o fac punand piciorul in gat de aceea o singura campanie e mai benefica decat doua. Nu este usor de mobilizat partidul pentru campanie electorala, iar de-a lungul timpului PSD si PNL au dovedit ca nu au aceeasi disciplina de partid ca PDL. Si acum daca luam in calcul ca USL ar prelua puterea e clar ca membrii de partid cu sacii in pod nu vor fi la fel de motivati sa lupte pentru presedentia lui Chucky, cu atat mai putin cei din partea PSD. In plus, cata vreme Basescu este presedinte, USL nu are garantia ca Ponta va fi numit premier, am mai vazut cum Constitutia a fost contorsionata si cum o sustinere de peste 50% nu a putut impune un candidat. Pentru USL guvernarea sub semnul Basescului poate fi o fata morgana. In plus din partea PNL exista temerea ca PSD sa nu faca pact cu PDL dupa alegeri si sa-i lase cu buza umflata la prezidentiale.

Sper totusi ca am evoluat dincolo de stadiul in care un presedinte/partid este ales de televiziuni si ca toate jocurile si fusaraiele din cocina noastra politica nu vor deturna rezultatul spre cei mai meritosi dintre ingrati.

Mediocratia din Congo

Sursa imaginii.

Cine isi uita istoria este condamnat sa o repete. La fiecare patru ani electorali picam intr-o amnezie profunda si votam cu partea posterioara orice promisiune ce sufera de flatulenta electorala. Si cand ma gandesc ca anul asta iar mancam fasole ma apuca groaza ca de data asta nu o sa se lase doar cu gaze, pe deasupra o sa ne si stricam la burta ca e alterata rau mancarea.

Cu riscul de a fi declarat partizan de baricada pro uciga-l toaca (ca in ziua de astazi daca nu ai opinie contra esti pro) o sa rememorez cateva momente din istoria ultimilor 8 ani si sa judecam apoi cine, ce si cum.

2004 - presa si vocea societatii civile erau sugrumate de regimul Nastase, tinerii si internetul strigau: decat cu Bombo mai bine-n Congo (sa nu uitam ca cei care erau atunci in PSD in sistemul monstruos sunt inca in Parlament raspanditi strategic - s-a schimbat culoarea a ramas sistemul).

2004 - Stolojan este inlaturat miseleste de la conducerea PNL dupa ce a readus partidul in lumina reflectoarelor

2004 - alianta DA castiga presedentia si da nastere unui mare val de speranta si entuziasm pentru un Guvern democratic si mult mai putin corupt decat cel precedent.

2004 - solutia "imorala" aduce alianta la guvernare.

2005 - se pierd luni de zile pentru inlaturarea lui Nastase de la camera deputatilor.

2005 - Guvernul se bucura de sprijinul si increderea populatiei si a societatii civile.


2005 - Inundatiile masive pun in evidenta starea jalnica a infrastructurii tarii si abuzurile facute in administrarea lacurilor de regularizare a cursurilor pe raurile mari.

2005 - PD vrea anticipate, Tariceanu se razgandeste in ultima clipa - prima fractura in alianta - sistemul soptitorilor inca functioneaza.

2005 - 2006 -  tot mai multe contre Basescu - Tariceanu, episodul Patriciu si tentativa esuata de fuziune PD-PNL. Se rateaza sansa polarizarii doctrinare in doar doua partide politice. Ruptura definitiva in alianta - sistemul functioneaza.

2007 - Romania intra in UE, PD e dat afara de la guvernare, crestere economica, biletelul roz, razboi pe toate fronturile intre presedinte si premier. Guvern minoritar PNL guverneaza condus din spate de PSD. Sistemul a triumfat.

2007 - Basescu e suspendat la initiativa lui Dan "Felix" Voiculesc dar ramane in picioare la referendum. Sistemul peirde o batalie dar razboiul continua.

2007 - Imperiul contraataca - formarea PLD - rupt din PNL.

2007 - alegerile europarlamentare sunt castigate de PD si PLD pe valul simpatiei dupa suspendare si pe referendumul de uninominal.

2007 - PD si PLD fuzioneaza si devin PDL.

2008 - criza incepe sa se simta in Europa, liberalii maresc salarii si pensii (an electoral)

2008 - se voteaza cresterea salariilor profesorilor cu 50% - PNL se opune vehement

2008 - legea electorala a uninominalului este manipulata de PSD si PNL.

2008 - alegerile parlamentare sunt castigate de PDL la limita fata de PSD.

2008 - alianta PDL - PSD pentru guvernare.

2009 - PDL intra la guvernare cu PSD - primele saptamani se face impartirea administratiei ca impartirea Europei intre Stalin si Hitler

2009 - guvernare cu multe balbe si acuze. PDL detine primul ministru si cabinetele de forta (economie, finante), PSD (interne) se comporta ca un partid de opozitie criticand constant guvernul.

2009 - EBA este aleasa europarlamentar ca independent printr-un proces cel putin suspect in care e implicat PDL.

2009 - Ridzi e data afara din guvern si este gasita vinovata de comisia Orban de deturnare de fonduri.

2009 - Se incearca anchetarea Elenei Udrea dar fara succes.

2009 - mirosind rost de castig electoral in urma demiterii ministrului de interne, PSD iese de la guvernare si lasa PDL in minoritate. Monstruoasa coalitie il demite pe Boc I. Sistemul functioneaza din nou.

2009 - cu primele efecte ale crizei puternic vizibile, an electoral si criza politica, Romania o ia la vale foarte rapid.

2009 - Opozitia vine cu propunerea Johannis ca premier, Basescu refuza invocand interese necurate din partea sustinatorilor lui Johannis.

2009 - Romania ramane luni intregi cu un guvern interimar minoritar si impotent in fata efectelor crizei. Haosul politic deterioreaza mediul economic. Sistemul simte ciolanul aproape si nu vrea sa cedeze.

2009 - alegeri prezidentiale, Geoana pierde la limita, Basescu este reales presedinte.

2009 - PSD cere renumararea voturilor si anularea alegerilor cu reclamatii la forurile europene. Basescu ramane in continuare presedinte

2010 - urmand un val de demisii din PSD se formeaza UNPR care intra la guvernare cu PDL, UDMR si minoritati.

2010 - cu majoritate fragila PDL isi impune oamenii la camera deputatilor, la curtea constitutionala.


2010 - Dan Voiculescu primeste verdict definitiv de informator dar nu demisioneaza din Parlament.

2010 - Guvernul Boc isi asuma raspunderea pe banda rulanta pe legi in parte neconstitutionale si nedezbatute public generand multa iritatie in randul opozitiei care nu mai poate bloca in comisii legile.

2010 - Proteste ale sindicatelor fara consecinte reale.

2011 - Guvernare cu stangu-n dreptul, reduceri de prime salarii, scadere a nivelului de trai.

Intrebarea pe care ar trebui sa o punem dupa toata aceasta istorie este: Io cu cine (hac), ma scuzati, io cu cine votez (hac)? Pentru ca indiferent cand de diabolic este unul facut sa para acum, rand pe rand au fost toti   si sus si jos, au fost toti urati si aclamati. Pentru mine matematica e simpla:

- PSD - cand a fost la putere s-a intins ca o caracatita peste Romania (Sechelariu, Mitrea, Serban Mihailescu, Nastase s-au imbogatit nejustificat de mult in guvernul PSD). Iliescu, criminalul de la '89 reprezinta kintesenta regimului oportunist, soptitor si aservit rusilor, o relicva a kgb-istilor de altadata. Vreau sa merg inainte nu inapoi. Cu Geoana am avut o speranta ca partidul poate sa devina ceva modern si sa se scuture de tot trecutul. Dar pe domnia lui Geoana tot ce s-a intamplat a fost ca in partid au intrat banii clanurilor tiganesti din Ferentari prin intermediul lui Vanghelie, iar partidul a deraiat in mediocritate si circ. Ponta este prototipul parvenitului, un Tanase Scatiu modern care s-a casatorit cu Daciana Sirbu pentru a accede mai usor in forurile inalte ale partidului. Un fund prea mic pentru un scaun prea mare, o minte prea mica pentru a fi lider, discurs prea vulgar pentru a fi diplomat.

- PNL - fostul partid de buzunar al lui Dinu Patriciu, actualul partid de lesa al lui Dan Voiculescu. Pe vremea guvernarii Tariceanu au profitat de economia umflata cu pompa de piata imobiliara si nu au investit in nimic sustenabil, in niciun proiect de infrastructura. Crin Antonescu mi se pare lipsit de substrat. Limbajul vulgar, discursul demagogic si lipsit de orice acoperire faptica nu ma vor convinge niciodata sa-i dau vreun vot. Chiulul din Parlament imi spune clar cat de serios este domnia sa referitor la indatoririle la locul de munca.

- PDL - un partid care precum un bulldog atunci cand a apucat a musca nu mai da drumul ciolanului. De cand au ajuns la putere (2009 - de atunci putem vorbi oficial de PDL) nu a renuntat niciodata la os, indiferent de situatia tarii, de conjunctura interna sau externa. Limbajul de lemn, lipsa de imaginatie, oamenii fara coerenta care sunt pusi in pozitii de conducere ma indeparteaza de orice tentativa de a-i vota. Cat despre Boc, ma astept sa aiba pe unul dintre secretarii de stat tot timpul cu o maturica in urma lui sa adune rumegusul :).

- Dan Diaconescu - doar daca o include pe Elodia in programul de guvernare.

Din pacate Alba ca Zapada nu a aparut, a mancat-o lupul. Este mare nevoie de un partid ideologic (care sa nu se schimbe ca sosetele), nu de partide om. PSD e partidul lui Ion Iliescu, PNL - al nimanui (tocmai de aceea e acum in USL pentru ca nu mai are nicio identitate), PC al lui Dan Voiculescu, PDL al lui Traian Basescu. Si in afara de ideologia partidului este nevoie de oameni care sa fie in primul rand diplomati si in al doilea rand sa fie specialisti, oameni care sunt acceptati in domeniile in care activeaza drept (foarte) buni specialisti. Am obosit sa-l aleg pe cel mai bun mediocru. Vreau sa votez un om de calibrul lui Dacian Ciolos sau Bogdan Aurescu sau Mihai Razvan Ungureanu, oameni care au realizat ceva in viata nu doar impins tava  pe la partide.

Hopaaa, se sparge buba

Sursa imaginii.

Cică zice că vine sfârşitul lumii. Moare capitalismul, se destramă economia mondială, ne cotropesc chinezii, apare Godzilla la Fukushima, SUA intră în imposibilitate de plată şi dacă ne uităm la "The day after tomorrow" vine şi era glaciară.

O să trecem la o nouă formă de organizare politico-statală? Dacă ne uităm de-a lungul istoriei, formele de organizare tind să evolueze odată cu noile curente filozofice. Şi, cum filozofia care este acum pe val se cheamă politically correctness, mă aştept ca următorul mutant organizaţional de la acest ţâţ (cu plural ţâţe) şă-şi sugă laptul (cu plural lapte).

Distrugerea capitalismului este o evoluţie firească în contextul actual, şi-a făcut treaba, ne-a adus până în punctul de bunăstare şi evoluţie în care regulile lui nu se mai pot aplica. Statul capitalist se bazează foarte mult pe o piaţă liberă, pe un stat puternic care funcţionează ca un arbitru între jucătorii economici şi pe concurenţă. Democraţia suprapusă peste statul capitalist a dat inevitabil nastere statului socialist. Politicul şi-a cumpărat puterea printr-o falsă bunăstare, o mită prea apetisantă pentru cei slabi pe spinarea celor puternici. Bunăstarea obţinută gratuit este tentantă pentru oricine şi atunci motivaţia pentru a-ţi menţine competitivitatea pe piaţă scade. Concurenţa politică a făcut ca serviciile sociale să fie din ce în ce mai darnice, iar statele pentru a putea face faţă au creat datorii publice şi au mărit taxele. La rândul lor, jucătorii economici au reacţionat mutându-şi centrele de producţie spre pieţe mai ieftine, totul/orice pentru a produce mai mult şi mai ieftin, mărind şomajul în ţările de origine şi sporind stresul pe un buget social cu din ce în ce mai multe lipitori în juru-i. Un cerc vicios accentuat de mărirea speranţei de viaţă şi reducerea natalităţii.

Dar lovitura de graţie nu va veni de la acest dezechilibru: creşterea consumului de capital şi scăderea puterii de producţie ci de la încercarea de şablonizare şi de egalizare a celor ce nu sunt egali. Politicul actual nu a înţeles nimic din greşelile comunismului: un academician nu este egal cu un bielă-manivelă. Nu sunt şi nu vor fi niciodată. A încerca să-i faci egali din toate punctele de vedere creezi frustrări în ambii pentru că sistemele lor de valori sunt fundamental diferite. Politically correctness-ul nu rezolvă problema diferenţelor, doar o ascunde sub preş prin ipocrizie generând astfel refulări ulterioare de genul celor din Norvegia. Ţări cu un nivel ridicat de naţionalism şi xenofobie vor avea mereu un mare potenţial de acte violente. Iar piatra de mormânt va fi actualul sistem electoral care în acest moment este unul falimentar. Votul, în mod ideal, reprezintă cedarea de bunăvoie a dreptului de reprezentare din partea unui om de rând către un ales. Dar ce am de făcut când niciunuia dintre cei prezenţi pentru a fi aleşi nu doresc să-i cedez dreptul de reprezentare? Mă supun  unei majorităţi minoritare? Obţinerea unei majorităţi absolute din masa electoare ar fi fost mai echitabilă coroborat cu posibilitatea de refuz real al votului (neparticiparea/votul nul/votul anulat nu sunt forme de refuz ci de înglobare într-o majoritate relativă care posibil să nu reprezinte). Această portiţă de sistem a permis politicului acces mult mai facil la putere şi o autismizare a clasei politice. Distanţarea în acest fel dintre electorat şi aleşi a creat frustrare faţă de un sistem care pune tot mai multe taxe pentru a face ceea ce omul de rând nu are nevoie şi care se simte furat, păcălit şi obligat să fie egal cu cel care i-a fost secole inferior şi pe care îl consideră inferior prin comportament, prin sistem de valori, educaţie.

Toate nemulţumirile generate de aceste erori sistemice vor exploda, iar ăştia din vest chiar ştiu să facă mămăliga să explodeze. Sa dea ucigă-l toacă să-i apuce pe francezi revoluţiile că ăştia nu ştiu şi nu le trebuie multe :).

România - stat electoral

Sursa imaginii

În ultima perioadă pare să se lanseze pe piaţă o nouă temă de dezbatere: România stat social sau stat liberal. Opţiunea personală este pentru statul liberal. Statul social se pretează naţiilor cu conştiinţa muncii şi a responsabilităţii sociale. Românul este mult prea balcanic pentru disciplina necesară succesului statului social.

Europa prin tradiţie funcţionează pe sistem social, Franţa ceva mai mult decat Europa. În Belgia există o mare discrepanţă între nord şi sud. Dacă sudul este francofon şi musteşte de socialismul francez, nordul este mai apropiat de mentalitatea saxonă şi are orientări liberale. În sud si Bruxelles sunt stabiliţi o turmă de arabi care profită de sistemul social, muncesc la negru şi au infracţionalitate crescută, în nord sunt mult mai puţini (în parte şi din cauza limbii).

Pentru mine este clar că statul social, la fel ca şi comunismul poate funcţiona doar pe oameni ideali (adică sferici şi în vid :) ). Problema statului social este că nu este adaptat la natura umană, aceea că omul este în general avar şi avid de cât mai mult cu cât mai puţin efort. Orice formă de ajutor favorizează demotivarea, incurajează corupţia la nivel de administraţie şi nu responsabilizează ordonatorul de credit (adică însuşi statul). Atunci când învârţi banul altcuiva (public) nu te interesează atât de mult calitatea, iar dacă poţi face în aşa fel încât să prinzi şi tu ceva din banii aia cu atât mai bine. Într-un sistem social care nu este şi poliţienesc vor exista mulţi paraziţi la contribuţiile sociale la fel cum se întâmplă acum în România.

Popularitatea statului social este dată de faptul că este o platoşă electorală foarte bună. Mă îndoiesc că cineva (în România cel puţin) ar câştiga alegerile pe o platformă de stat liberal, unde statul nu oferă direct niciun fel de ajutor, ci doar stabileşte cadrul legal prin care entităţi private oferă serviciile pe care acum le oferă statul social. Pentru că toţi aşteptăm de la stat să ne dea ceva, orice. Iar dacă ne uităm şi la dinamica electorală, cel mai votant segment al populaţiei este cel al pensionarilor sau aproape de vârsta de pensionare pentru care măsurile sociale au mare rezonanţă.

Statul liberal este departe de a fi perfect. Dar dacă ne uităm la statele care au plecat de la ideile liberalismului vom vedea ca sunt ţări unde nivelul de viaţă este net superior Europei (SUA, Australia, Canada). Totodată statul liberal dă premisele unei societăţi care evoluează pentru că modelează sistemul concurenţial natural, exploatează simţul proprietăţii şi dorinţa de a câştiga cât mai mult.

Pentru România singurul model care se aplică este statul electoral. De aceea niciunul dintre partide nu are vreo doctrină sau filozofie consistentă şi coerentă. Avem un partid liberal care face un titlu de glorie din măsurile sociale pe care le-a aplicat. Un fost partid de stânga, care a basculat pe dreapta şi care se împopoţonează cu cota unică (de parcă asta defineşte un partid ca fiind de dreapta) şi un partid de stânga care nu a avut niciun proiect social solid. Tot ce reuneşte toate aceste partide este risipa electorală şi cumpărarea voturilor cu 10 lei la pensie, un kil de făină şi un litru de vodkă.