Impostura rânjetului sau 'te-n mă-ta, cu cratimă!

Motto: "Numai ține minte sfatul ce-ți dau: în călătoria ta ai să ai trebuință și de răi, și de buni, dar să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubeți." - Harap Alb, Ion Creangă

A.S.: Titlul și motto-ul sunt dedicate în onorea (potențial inexistentă a) unui fost candidat la președinție.

Deja s-au împlinit 6 ani de când am plecat din România, ani care s-au petrecut cu bune, cu rele, cu speranțe și dezamăgiri. Și cu toate că asta a însemnat foarte multe sacrificii și obstacole peste care a trebuit să trec, nu regret nicio secundă drumul pe care l-am urmat. Mi-am dorit să plec, iar când oportunitatea mi-a rânjit am luat-o de mână și am fugit în lumea nebună. Am vrut să nu mă uit înapoi, dar, precum vorba că țăranul pleacă de la sat dar satul niciodată din țăran, eu am păstrat o bucățică de Românie în pieptu-mi de aramă care m-a făcut să jinduiesc, ca vițelul înțărcat, după laptele de mamă.

Dar am plecat în căutarea a ceva ce nu puteam găsi în țara mea, iar acel ceva ia multe forme și nume. Forme si nume cărora fiecare le-a simțit cel puțin o dată în viață lipsa atunci când vrei să urli-n pustiu la lună a durere, apoi a ură și în final a neputință, recunoscându-ți înfrângerea în fața unei mașini infernale numită stat. Am plecat pentru că nu am putut accepta să asist pasiv cum viața trece pe lângă mine, și în ciuda tuturor eforturilor mele, cei "meritoși" sunt mai mereu derbedeii din ultima bancă, iar în fața decenței și meritului prevalează aproape de fiecare dată fanfaronada și impostura. Am plecat pentru că nu mi-am găsit locul, am fost trișat la alcătuirea regulilor și în definitiv am plecat pentru că am vrut o viață mai bună și mai dreaptă pentru ipoteticii mei viitori copii.

Dacă m-aș întoarce în România? Nu, câtă vreme politicienii nu înțeleg un lucru simplu, că dacă nu există perspective de viitor, oameni ca mine refuză să-și sacrifice energiile și viitorul pentru a face bogați niște analfabeți. Mai mult, refuză să-și sacrifice copiii pentru aceleași "idealuri înalte". Domeniul în care lucrez este mulțumitor de bine plătit în România și raportat la costul vieții de multe ori înseamnă beneficii mai mari decât în restul Europei. Cu toate astea sectoarele indispensabile viitorului precum educația și sănătatea suferă de carențe fundamentale atât ca personal calificat cât și ca resurse financiare.  A mă întoarce doar pentru un salariu bun când știu că viitorul își îngustează orizontul oportunităților ar fi o opțiune viabilă doar pentru rațiuni personale.

Cumva politicienii n-au reușit să înțeleagă contextul în care se află țara în momentul actual. A prosti în față și a deziluziona în repetate rânduri o populație cu o opțiune viabilă de a pleca în străinătate duce la o migrație ca cea pe care am văzut-o în ultimii ani. Iar principalul segment de vârstă este, să nu ne amăgim, 25-35 ani, în cele mai multe cazuri, categoria cea mai productivă, cu calificare foarte bună pe domeniul pe care lucrează și care întemeiază familii. A pierde aici irecuperabil un număr semnificativ din populație, într-o țară deja cu spor negativ, este sinucidere curată. În plus, câtă vreme afacerile unor condamnați definitiv pentru furt de la stat se discută în Parlament pentru a se înmuia regulile, convingerea mea că am plecat spre o viață mai bună este întărită.

Mi-aș dori să existe soluții sau mi-as dori să existe soluții simple, dar orice proces de vindecare trebuie să înceapă de la organele critice, iar în România educația civică a individului este cel mai bolnav organ critic. Dacă așteptările și cerințele fiecăruia sunt în liniile unui stat modern, acestea vor determina în viitor remodelarea institutiilor, corectarea defectelor și exceselor acestora. A recunoaște informarea corectă de dezinformare redirecționează atenția publică spre adevăratele probleme și spre un vot mult mai corect. Dar o astfel de inițiativă nu va putea nici măcar să existe, pentru că electoratul și-ar câștiga liberul arbitru, iar politicul are nevoie de control, nu incertitudine.

Oricât de mult m-aș simți legat de țară, câtă vreme să fie la putere li se permite unor fanarioți care se succed numai pentru a deveni și mai bogați, destinul meu va păși pe alt drum.

Da' cu violul cum ramâne?

Sursa imaginii.

Multe fețe simandicoase își dau cu părerea despre cum ar trebui pedepsiți hăndrălăii din Vaslui, dar pentru așa creaturi nu există pedeapsă. Pedeapsa presupune o șansă de îndreptare, o posibilitate de recuperare a umanității. Ori ce au făcut cei șapte este atât de subuman încât singurul mod în care pot fi tratați e ca pe animale.

Pedepsele umane funcționează pentru cei cu nivel intelectual corespunzător omului modern. Pentru jivine singurul lucru care funcționează este frica pentru propria persoană (drept dovadă stă atitudinea lor în fața unui verdict destul de probabil de vinovăție: "trecem noi si pese asta"). Dacă pedeapsa pentru viol ar fi tăierea organului fără anestezie ma gândesc că o parte dintre aceste animale s-ar gândi măcar de două ori înainte să aibă o erecție. Nu sunt de acord cu blândețea în cazul crimelor traumatizante (viol, tâlhărie, furt, sechestrare, violare de domiciliu). Aici trebuie pedepse care fie să prevină actul direct, fie să împiedice recidiva. Și soluțiile se pot găsi într-o formă umană.

Astfel de lucruri nu mai se pot întâmpla în societatea de azi. Accept că un om poate avea o suferință psihică și din asta poate rezulta un comportament deviant, dar 7 din același sat, asta e deja ceva patologic și cauza nu este în boală psihică ci în lipsa oricărei forme de educație. Și nu educația din școală, înfrânarea instinctelor se învață în familie. Manifestarea nevoilor biologice pornește ca ceva instinctual ca apoi să fie controlate prin educarea creierului.

Pentru cei care încearcă să convingă lumea că fata e curvă, oricât de curvă, cu șapte în lanul de porumb nu are cum să fie plăcere, nici măcar în filme porno. Este pur si simplu sadism și pentru viitorul pe care l-au distrus ar trebui să plătească toată viața într-o formă sau alta. Iar o pedeapsă mai adecvată decât sex surpriză în pușcărie mi se pare să-i plătească fiecare pentru tot restul vieții lor 50% din venitul personal, cel putin slariul mediu pe economie. Nu poți fura viitorul cuiva fără să te aștepti la consecințe.

Cam atât. Ca bonus, femeia care e mai rușinată că nu a fost violată cum trebuie decât că a fost violată după ce că avea și piciorul rupt.

Mioriță blajină, e timpul să-ți arăți colții

Sursa imaginii.

Buh, berbecule, ți-am zis muh că e popă?

Ponta pupă poala popii... popa pupă... banii lui...

Ți-au luat tot muh, dreptul la decență, dreptul la coloană vertebrală și tu behăi a foame privind la paiele pe care te prefaci să le mesteci cu poftă. Nu ți-a ajuns cât ai fost tratată ca un dobitoc? Nu te-ai săturat să ți se fure toate valorile de către un impostor? I-ai uitat atât de repede pe cei ce ți-au ucis bunicii și străbunicii în închisori cu brutalitate rece și calculată de reptilă? Tot ăia te călăresc acuma de te-au deșălat.

Muh, ovino, muh, cum poți sta rumegând așa pasivă când suratele tale sunt chelite de blană până la sânge de baciul ăsta corcit? Cum poți să asiști atât de imobilă când suratele tale sunt date lupilor pe 30 de arginți? Cum de nu-ți cresc colți când mielu-ți abia-nțărcat nu are a mânca decât ciulini sau să-și ia calea munților în căutarea unui baci mai bun?

Tu, oaie, cum de nu ți se zbârlește lâna pe spate când ești mințită și prostită în față și ți se bagă o mână de iarbă grasă sub bot doar când au nevoie de tine și asta doar să te prindă mai bine-n strungă să te stoarcă de ultimul strop de lapte?

Mă, oițo, mă, mai ai tu oare coarne sau ți le-au tăiat de tot? Mai ai tu oare puterea să-l iei pe baci în coarne și să dai cu el de pământ? Mai ai tu forță în copite sau ți le-au legat deja în lanțuri? Mai auzi tu strigătul mieilor de afară sau fluierul baciului te-a fermecat definitiv?

Cum de oițele negre de pe vârfurile vecine își dau lâna lor și laptele să ți-l schimbe pe baciul, să-ți fie mai bine, să vină un baci mai bun, c-ai văzut ce sănătoase și voinice-s mioarele lui? Dacă noi sacrificăm din bunul nostru și ne pasă de viitorul tău tu ce stai și faci nimic? Nu mai sta așa placidă că dacă tu nu, apoi și noi cât crezi c-om mai behăi-n pustiu?

Dacă eu plătesc un ban și pierd timp să spun ce cred că e bine pentru viitorul tău, tu de ce nu o faci când pe tine nu te costă nimic? Ieși la vot și asumă-ți o alegere oricare ar fi ea dar nu-i lăsa pe măgarii de partid să decidă în locul tău pentru că altfel nu vei rămâne decât o oaie mulsă și jumulită de lupul deghizat în cioban!

Scrisoare deschisa de antirecomandare

Sursa imaginii

În atenția oricui ar putea fi interesat.

Domnul Ponta este probabil cel mai mare impostor pe care România a putut să-l dea, dar este sigur cel mai mare impostor care a putut până acum să-mi influențeze viața. Calitatea sa dominantă este împielițarea oricărei personalități care-i aduce avantaje profesionale, politice sau personale. Complementar acestei calități se adaugă dedublarea, eschiva șmecherească și abilitatea de a emana fără niciun fel de remușcare minciuni gri (suficient de albe pentru a fi crezute, suficient de negre pentru a produce efecte).

Ceea ce poate este puțin vizibil pentru majoritatea oamenilor, este că domnul Victor Ponta este, din punct de vedere al esenței ca om politic, de o transparență insipidă dezarmantă. Deși, de-a lungul carierei profesionale și politice i-au eșuat toate proiectele și inițiativele, domnia sa continuă să cutreiere cu obstinență spațiul TV fără a prezenta vreun proiect sau ideologie altele decât populisme ieftine.

Domnul Ponta este prim-ministru în funcție de doi ani și jumătate, timp în care a reușit contra-performanțe inegalabile, printre care aș enumera: eșecul privatizării Oltchim, introducerea în insolvență a Hidroelectrica (fără a o mai scoate vreodată), eșecul privatizării CFR marfă, eșecul regionalizării, eșecul reformării Constituției, eșecul de a semna pentru și a finaliza câțiva kilometri amărâți de autostradă, eșecul aderării la Schengen (unde orice efort a fost finalmente sistat), eșecul de a cheltui banii de investiții pentru a-i converti apoi ușor în pomeni electorale, eșecul organizării unor alegeri transparente, eficiente și nu în ultimul rând valurile provocate pe plan extern la suspendarea lui Traian Băsescu și la confiscarea instituțiilor statului într-o acțiune blitzkrieg.

Aș mai dori să menționez înainte de încheiere și faptul că sus numitul refuză cu o nesimțire extrem de agresivă asumarea de orice fel a responsabilității, greșelilor, defectelor sau criticilor decât în condițiile în care acestea îi pot aduce un avantaj.

În concluzie, tot ce a realizat domnul Ponta până acum atât în calitatea sa de prim-ministru cât și ca politician sau procuror reprezintă o contra-recomandare pentru poziția de președinte al oricărei țări. De aceea doresc să-mi exprim deschis atât opțiunea de a nu-l vota pe acest candidat nici acum, nici vreodată cât și recomandarea călduroasă ca toată lumea să meargă la vot și să acorde votul său contracandidatului lui Victor Ponta.

Cu stimă,

Mihai-Alexandru Durbaca

Software Engineer

Zürich, Elveția

Mândru că eu sunt român sau îngrețoșat că tu ești român?

Sursa imaginii.

Mândria de a fi român și în general mândria de a fi ceva ce te naști este un sentiment complet gratuit. Cum poți fi mândru de ceva care este pur și simplu rezultatul hazardului? Cum poți fi mândru de ceva pentru care nu ai niciun merit?

Oare pot fi mândru că Simona Halep este româncă? Câtă vreme nu am nicio contribuție la succesul ei, bineînțeles că nu. Cel mult mă pot simți onorat că fac parte din același neam cu cineva care prin munca ei a reușit cea mai bună performanță din istoria tenisului feminin românesc.

Da, pot fi mândru ca sunt inginer, e ceva pentru care am muncit, e ceva la care am aspirat. Pot fi mândru ca părinte de copilul pe care l-am ghidat pe drumul corect, dar nu pot fi mândru de apartenența necondiționată la un grup. Suntem mândri ca suntem bipezi? Suntem mândri ca suntem vii?

Mândria în acest caz este un sentiment steril cu atât mai mult când vine din partea unui impostor. Iar mândria de a fi român nu este decât un slogan populist pentru un neam cu identitate pierdută. Pentru că existența acestui simțământ se poate justifica doar dacă prin apartenența la acest popor sunt garantate trăsături superioare. Doar dacă, prin eforturile și greșelile strămoșilor noștri, ne-am educat astfel încât să fim mai buni. Și atunci să ne întrebăm ce reprezintă a fi român? Care sunt valorile morale sau calitățile atât de bine înrădăcinate în esența poporului nostru care să justifice sentimentul de mândrie?

Când nu poți oferi răspunsuri prin prezent cel mai ușor de manipulat este fie prin invocarea unui trecut glorios și mistificat, așa cum făceau comuniștii, fie prin sloganuri patriotarde cu care să rezoneze un procent cât mai mare din populație așa cum fac acum post comuniștii.

În concluzie, sunt mândru că, prin mine, străinii își fac o imagine mai bună despre români, sunt mândru că îmi practic meseria cu onestitate și că munca pe care o fac este apreciată, sunt mândru că tot ce am realizat este prin propriile forțe dar nu voi putea fi niciodată mândru ca sunt român câtă vreme îmi e rușine cu cel ce se cere a fi exponentul nostru, câtă vreme aproape 4 milioane au votat așa o calamitate umana, morala și profesională.

Tu ce faci fă, cetăţene, aicişea? Aveai chef de nişte demonstraţii?

- Am venit şi noi aicişea, să vedem ce se întâmplă aicişea, poate se dă mici.

Cum a scos nasul din buncărul MApN, hop-ţop premierului i s-a făcut o nouă înscenare de presă. Toţi talibanii băsişti au strigat în cor "fă" în timp ce premierul rostea "stimabilă doamnă ministru" şi a ieşit ce a ieşit pe bandă.

Dedublarea este de-a dreptul halucinantă şi denotă fie mitomanie, fie ceva mult mai grav, tendinţele absolutiste ale premierului. Încerc să-mi dau seama dacă acest lucru este comic sau tragic şi realizez că ar fi comic dacă astfel de "dume" ar fi inofensive, iar premierul ar fi capabil să-şi asume defectele. Ori de-a lungul întregii sale cariere, Victor Ponta nu a făcut decât să-şi ascundă imperfecţiunile prin orice mijloace. Să nu uităm că prin domnul Liviu Pop, detergent brutal de imaculat, premierul şi-a păstrat intact plagiatul care era pe punctul de a zbura cât colo,  iar prin doamna Ecaterina Andronescu a reuşit să îngroape orice măsuri administrative care i-ar fi putut ştirbi oricât din bretonul perfect aliniat ca la copiii de clasa întâi.

Este tragic pentru că nu a trecut atât de mult de la regimul comunist şi fantomele sistemului încă bântuie coridoarele Casei Poporului, oameni obedienţi sistemului şi şlefuiţi pentru a lustrui orice broască râioasă până luceşte că un luceafăr al neamului românesc. Este tragic pentru că oamenii ştiu să îndure şi nu au fost învăţaţi/lăsaţi să protesteze. Oricât s-ar da vina pe îndobitocirea prin televiziuni, problema principală este lipsa atitudinii civice. Faptul că o persoană publică (cu atât mai mult primul ministru) își permite să mintă cu atâta nerușinare și dezinvoltură în legătură cu un fapt atât de evident este de-a dreptul cutremurător. Iar lipsa oricărei forme de revoltă împotriva unui astfel de comportament lasă drum liber credinței că poporul poate fi mințit oricând și oricum fără a exista consecințe. Când am auzit prima dată explicațiile puerile: "nu a fost fă, a fost mă, ba nu, nu a fost nici mă, a fost măi" aproape că m-am simțit ca in 1984 al lui Orwell în care adevărul era prostit în față și toți aplaudau prefăcându-se că adevărul nu luase niciodată o formă mai adevărată ca atunci când era rostită de fratele cel mare.

Diferenţa majoră dintre Adrian Năstase şi Victor Ponta este că primul este inteligent, cu stofă şi imagine de diplomat, iar al doilea este snob, necioplit şi de o obrăznicie şmecherească şi infantilă; parafrazându-l pe Ion Iliescu: cârlănească. Adrian Năstase a fost trădat din interior pentru că devenise prea puternic şi avea potenţial de necontrolabil. Motivul pentru care Ceauşescu a fost înlăturat de locotenenţii săi a fost pentru a-i împărţi moşia. Nu ar fi acceptat niciodată pe altul care să-i ia locul, cu voce mieroasă şi limbă ascuţită, capabil să întreţină relaţii foarte bune cu occidentul şi pentru care poporul ar fi găsit cu greu motive de ură viscerală. Cu alte cuvinte odată bine cocoţat în ierarhia puterii ar fi fost greu de înlăturat. Pe când Victor Ponta este controlat din spate de oamenii puternici din partid, iar slăbiciunea lui pentru imagine este perfect exploatată şi ţinută la sipet pentru vremurile grele ce urmează să vină. Există o vorbă, adevăraţii smecheri se mişcă în tăcere (a se vedea Ţiriac), ei nu au nevoie să iasă în faţă, dar le trebuie o pavăză obedientă împotriva oricăror ingerinţe din partea aparatului de stat în viaţa lor, sau altfel spus împotriva a orice le-ar perturba liniştea în care se mişcă. De aceea Victor Ponta este acum împins în faţă prin toate căile posibile. Lăcomia pentru status, imagine şi putere l-au adus în acest punct: de a fi candidatul perfect pentru grupurile de interese din propriul partid.

Să nu uităm că actualul premier nu şi-a asumat niciodată poziţia de lider, tot timpul a fost pe locul doi. În partid Dragnea e cel care taie şi spânzură, la Guvern este Gabriel Oprea, la raliu este copilot, în F16 pasager, în Parlament deputat (nu şef de partid). Responsabilitatea pentru toate acţiunile din Parlament care au iscat scandalurile din ultimii doi ani a fost tot timpul asumată de altcineva, el fiind în offside, niciodată implicat în actul decizional. Pentru că pe Victor Ponta nu îl interesează şi nici nu are puterea să fie cu adevărat lider , vrea doar imaginea. El este mascota Guvernului, nu motorul şi direcţia.

În aşteptarea unui lider adevărat, din păcate, nu am altceva de făcut decât să las trecerea timpului să-şi facă lucrarea şi eventual să dau drumul la televizor că au început desenele animate cu Mickey Mouse.

In cautarea lui Mihai Razvan Ungureanu

Sursa imaginii.

Voi incepe prin a spune ca am o mare admiratie pentru omul, ministrul si primul ministru Mihai Razvan Ungureanu. Un om foarte cult si riguros, un ministru cu eleganta si prestanta diplomatica, un prim-ministru care in ciuda speculatiilor de presa a condus Romania cu viziune si fara balbaieli, in momente dificile. Admiratia se opreste insa aici. Omul politic MRU nu este decat un Mihai Razvan Ungureanu in camasa de forta, adica legat de maini. Lupul prea tanar pentru a fi aruncat in lupta in liga mare.

Ce ii lipseste versiunii politice pentru a deveni de succes?

In primul rand carisma. Cei mai de succes oameni politici romani post-decembristi sunt, indiscutabil, Ion Iliescu si Traian Basescu si amandoi sunt persoane carismatice, caracterizate prin zambet sau ras, care, generic, sunt manifestari de energii pozitive. Este o lege simpla de comunicare sa exprimi cat mai mult pozitivism, de aceea negatiile se pun in termeni afirmativi (crestere negativa - e negativa, dar e crestere - pentru subconstient cuvantul dominant este crestere). Sobrietatea si incruntarea lui MRU nu au alt efect decat indepartarea de electorat. Totodata natura culta si superioritatea intelectuala au fost percepute drept aroganta din exact acelasi motiv. Am vazut un interviu pe care Emil Hurezeanu i l-a luat pe atunci primului ministru Mihai Razvan Ungureanu in care, in urma unei introduceri foarte culte, invitatul a izbucnit intr-un ras sincer si magulit. MRU are nevoie sa-si arate mai mult si mai des aceasta parte umana la care oamenii raspund si rezoneaza.

In al doilea rand claritatea viziunii si directiei politice. L-am vazut de multe ori pe MRU indecis in fata presei in legatura cu ceea ce urmeaza sa faca. Pe vremea cand era prim-ministru s-a pus problema reintregirii salariilor in sectorul bugetar, iar raspunsul dat a fost: luam in calcul, facem simulari, incercam sa... Omul de rand are nevoie de certitudini din partea celor care il conduc. Un lider trebuie sa stie tot timpul ce are de facut si poate face. Poate/posibil/incerc sa nu ar trebui sa existe in limbajul politic. Am apreciat la momentul respectiv faptul ca primul ministru nu se arunca in promisiuni pe care nu le poate indeplini, dar din punctul de vedere al comunicarii intrebarea trebuia evitata daca nu se putea da un raspuns clar. Imediat dupa demiterea cabinetului Ungureanu a mai fost o greseala in aceeasi gama: indecizia de a infiinta sau nu un nou partid politic. Si de ce ICCD apoi FC?

In al treilea rand propulsare mediatica. Victor Ponta si Crin Antonescu nu ar fi fost stiuti de nimeni fara televiziuni. Controlul mediatic asupra opiniei publice ofera avantaj oricarui om politic. MRU nu a stiut/putut sa atraga presa de partea sa. Iar cand televiziuni arunca si cu dezinformari in tine, jocul e deja pierdut.

Ce nu cred ca a inteles Mihai Razvan Ungureanu este ca fiecare om politic trebuie sa se axeze (cel putin la inceput) pe un electorat specific, iar acel electorat trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea mai tarziu mobiliza o masa critica. Electoratul rural este foarte volatil, in general votand dupa culoarea primarului, si de obicei educat deficitar. Discursul elevat, in cuvinte incondeiate, nu are atingere la coada vacii. Electoratul urban este si el impartit in patru: pensionarii/disponibilizatii, lucratorii in public, lucratorii in privat si studentii. De departe electoratul cel mai potrivit este cel care lucreaza in privat si studentii. Pensionarii si disponibilizatii sunt mai susceptibili sa plece urechea la masuri sociale, iar lucratorii la stat nu cred ca au uitat/iertat taierea de sporuri si salarii.

In concluzie, ce ii lipseste cel mai mult lui MRU este comunicarea atat ca forma cat si ca fond. Clasa medie, asa-zisul electorat traditional de dreapta, inca asteapta aparitia unui lider veritabil liberal (spun liberal pentru ca, traditional, liberalismul este asociat dreptei). Un lider elegant in vorbire, actiune si gandire, un lider diplomat care sa stie sa nu scuipe acolo unde candva e posibil sa pupe, un lider puternic care sa-si poate impune opinia prin anvergura sa si prin corectitudinea punctului sau de vedere si nu in ultimul rand un lider care sa creeze imaginea de integritate. O sa mai adaug aici si o nota personala: imi doresc un lider capabil sa se ridice prin propriile calitati si nu prin a arata cu degetul defectele celorlalti.

MRU a declarat mai acum ceva vreme ca: "Traian Băsescu este reprezentativ pentru generaţia din care face parte şi este un foarte bun preşedinte. Nu este însă un model, oamenii politici nu trebuie să fie neapărat modele." Ma intreb totusi: oare de ce atat de multi oameni politici incearca sa-l imite?

Lopetica intelectuala impotriva avalansei proletare

Sursa imaginii (comentariu fara legatura cu subiectul: tu ai avea incredere intr-o persoana care ranjeste ca o hiena si latra ca un caine turbat?).

Saptamana trecuta s-au petrecut in Romania (mai precis in Bucuresti) doua evenimente importante, tratate de presa in modul partinitor dictat de orientarea ideologica (mai precis de culoarea banului care ajunge in buzunarul patronului) a ziarului sau postului de televiziune respectiv. Cele doua evenimente sunt congresul PPE si extra-mega-giga lansarea candidatilor USL. Este poate putin surprinzator ca atat socialistii cat si popularii, principalele familii politice din PE au ales Bucurestiul pentru propriul congres, sunt convins ca ratiunile nu au fost electorale, politica vestica se face mult mai cu cap decat: "ba p-a ma-tii" (scris cu cratima). Probabil isi doreau sa vada casa poporului :). Ce este clar este ca socialistii s-au delimitat de PSD, iar popularii nu de PDL si UDMR. Si asta din doua motive: socialistii europeni sunt atat democrati cat si europeni convinsi si nu puteau legitima, prin venirea la Bucuresti, faultarile deliberate si repetate ale statului de drept si nici betia de nationalism pe al carui tobogan aluneca atat de usor si gratios ca o gasca in special Crin Antonescu, dar si Victor Ponta.

Intrebarile carora trebuie sa le raspundem cumva sunt de ce a ales USL sa faca lansarea candidatilor in acelasi timp cu congresul PPE, de ce cu atatia oameni si de ce in arena? Raspunsul pentru prima intrebare mi se pare cumva evident, din ratiuni mediatice. Era nevoie de un eveniment politic care sa fie dat mai mereu pe televiziunile de casa pentru a eclipsa congresul PPE. Omului cu perfuzia de felix propagandis rex in vena trebuie sa-i dai in fiecare zi despre conducatorii mult iubiti, altfel s-ar putea sa se trezeasca din spalatura pe creier. In plus eleganta si decenta politica caracteristica vesticilor ar putea sa dea prost daca e prea mult prezentata pe tv. Deci, era nevoie de zgomot (cat mai mult) pentru bruierea congresului.

Acest zgomot mult ne conduce catre raspunsul celei de-a doua intrebari: de ce atatia oameni? Orice frustrat trebuie sa epateze, orice lider care nu-si poate impune autoritatea prin propria-si calitate are nevoie de manifestari grandioase pentru a arata celorlalti cat de mare este potenta sa politica. In plus, trebuia aratat strainilor care i-au acuzat de deraiere de la valorile europene ale democratiei si statului de drept ca poporul e cu ei si in felul asta sa se legitimeze in fata "birocratilor" rai de la PE (birocratii socialisti fiind buni). Insa tot ce au reusit sa demonstreze este ca mentalitatile lor au ramas tot in urma cu 50 de ani. Si din pacate si mentalitatile poporului tot in urma cu 50 de ani au ramas din moment ce am avut o participare "voluntara" atat de numeroasa.

De ce in arena? Pentru ca USL sunt acum in lupta nedreapta cu dusmanul de clasa. Am auzit un comentariu care mi-a placut foarte mult: s-au suparat precum coana Joitica pe coana Europa. Exista un grad mare de nemultumire fata de ce Uniunea Europeana aduce ca efecte secundare fata de beneficii. Iar partidele nationaliste si oportuniste incearca sa exploateze la maxim aceasta nemultumire. In Romania s-a spus mereu ca UE sau FMI sau institutii finaciare europene impun restrictii legate de ce anume poate sau trebuie sa faca un guvern. Si automat s-a creat aceasta imagine de vasalitate fata de cei din vest. Exista si un grad destul de mare de frustrare in randul celor din USL din cauza ca demersul lor de preluare totala si absoluta a puterii s-a impiedicat de ifosele unor populari europeni aflati in functii importante. Toate acestea sunt motive pentru care USL trebuie sa arate ca se afla in mijlocul unui razboi, sunt gladiatorii care sunt pusi sa lupte in arena la ordinele unui imparat rau-voitor si iubitor de sange, sunt cei 300 de spartani care lupta cu inversunare impotriva tuturor sortilor de izbanda.

Contrapus lansarii candidatilor USL avem congresul PPE care a reunit printre altele sefi de guverne, sefi de state si oameni cu functii europene. Mesajele au fost orientate in special spre o mai mare institutionalizare a Uniunii Europene si a sprijinului permanent al PPE pentru valorile democratiei si statului de drept (cu adresare clara evenimentelor din Romania din aceasta vara). Mesaje adresate in special populatiei urbane, culte. Adica electoratului traditional al liberalilor, clasa mijlocie direct interesata/afectata de ce schimbarile interne ale Uniunii Europene.

Concluzia mea dupa tot ce s-a intamplat este ca lansarea cu atatea fast, surle si trambite a candidatilor USL s-a facut pentru consumatorii interni de tatisme dambovitene si nu pentru vestici pentru care oricum la capat de rand conteaza cifrele. Politica antieuropeana este facuta de liderii USL pentru televiziuni si pentru nea Caisa care n-a iesit niciodata mai departe de casa decat pana la birtul din deal si care nu intelege cum se pot basica atat de tare niste spilcuiti cand astia vor sa i-o "traga" lui Basescu care a facut si a dres si a furat si... In schimb de fiecare data cand Ponta a fost chemat la ordine la Bruxelles s-a comportat ca un catelus bland cu coada intre picioare. Anvergura politica a celor ce se vor conducatorii Romaniei este de la mica in jos. Oameni care nu au realizat nimic nici ca profesionisti nici ca oameni politici, singurele forme de succes pe care le pot certifica sunt furtul, mancatoria de fund si sapatul pe la spate. Daca nu-i poti lua mingea da-i la gioale. Daca dorim sa mergem inainte trebuie sa ne eliberam de astfel de oameni care pentru a-si atinge scopul se fac frate si cu Becali si primesc binecuvantarea seului cu zambetul pe buze.

Soc!

M-am saturat de Oana si Pepe! M-am saturat de Moni si Iri! Nu ma intereseaza nici macar blonda lui Bote!

In fiecare zi citesc stirile din presa internautica si ma impiedic de toate aberatiile astea! Oare publicul roman nu are altceva mai bun de citit? Daca nu ar fi vreo oarecare cerere la cancan.ro sau click sau mai stiu eu ce tabloid, ar mai fi toata poluarea asta cu prostii in presa? Nu e de ajuns ca tara piere si baba se piaptana, trebuie sa stim toate detaliile sexuale ale "celebritatilor" care fac design de chiloti, se duc la Otv, stau in jacuzzi cu tipe, fac modelling, isi pun silicoane, fac sex (soc!!!), isi inseala partenerii si se cearta ca la usa cortului?

Chiar nu ma intereseaza, si totusi de fiecare data cand ma uit la stiri vad prostiile astea in capul locului. De ce trebuie sa vad asta intai? Ar trebui sa fie un sistem prin care sa se separe categoria de stiri: stiri serioase, si stiri tabloid. Si locul din pagina sa fie contra cost, unde costul = cererea. Desigur ca daca iti pun astia o poza cu jucaria lui Tudy, sau cu silicoanele blondei lui Bote, multi vor face click.

Dar eu nu vreau sa le vad nici macar in thumbnail, cu ce am gresit?...

Felix, Otilia si sconcsu'

Sursa imaginii

Dacă mai aveam vreo speranţă de la clasa politică românească a murit demult, e îngropată şi i-am făcut şi parastasul de un an de zile. Da, un an de zile de când am decis să renunţ la România, dar n-am renunţat să mă simt român. Cei care nu au trăit o perioadă mai lungă în străinătate nu înţeleg care sunt greutăţile pe care le întâmpini afară. Şi n-am de gând să mă refer aici la clişee de genul cum sunt priviţi românii de către străini, pentru că unde sunt eu n-am avut niciodată probleme de genul ăsta. Greutăţile apar atunci când ţi se face dor de persoanele de acasa, de locurile pe care nu le mai vezi în fiecare zi, de uşurinţa cu care îţi foloseai limba maternă şi multe alte nimicuri care adunate fac un bulz mare de sentimente care te cheamă înapoi.

Şi deşi dorul mă cheamă înapoi refuz să fac sacrificiul de a mă întoarce definitiv în ţară. Nu pentru că nu mi-ar plăcea. Cum am trăit 26 de ani în ţară puteam trăi şi restul vieţii. Nici măcar pentru că viaţa de aici îmi e mai bună decât mi-ar fi în ţară. Nu mă întorc pentru că nu văd niciun viitor, nici pentru mine, nici pentru copiii pe care îi voi avea. Viitor ale cărui premise ar trebui să fie create de politicieni, doar ei conduc. 

Nu ştiu câţi oameni mai au încredere în politicieni... dezamăgiri peste dezamăgiri. Alianţa dintre PNL, PC si PSD a fost numită de mulţi împotriva naturii. Natura cui? PNL-ul nu a fost niciodată partid de dreapta pentru că în România nu există dreaptă, nici nouă, nici veche. A fost ucisă acum 55 de ani iar fosilele "revirgorate" după aşa-zisa revoluţie nu au fost decât repetenţi ai partidelor istorice, pârâcioşi sau securişti. PDL? Gaşcă de oportunişti cu coloană vertebrală moluscoidă, contorsionaţi după voinţa unui singur om.

Deci... n-ai cu cine... că închide la non-stop...

Şi, bre nea Crin, nu ţi se părea corect şi moral să ceri demisia lui nea Dan? Adică în spiritu' lu' matale revoluţionar şi vertical găsesc că era o cerere de bun simţ, în condiţiile în care o decizie definitivă a fost pronunţată în favoarea verdictului de şoptitor. Că doar mata ai făcut alianţă cu PC-ul, nu cu Dan Voiculescu...

Hai bre, las-o că măcăne şi pute şi sconcsu', da' rău...

Vedea-v-aş pe toţi cu brăţări şi îmbrăcaţi la dungă dungi...

aaand ... we're back! or are we?

De data asta, vreau sa va zic si voua de un reportaj saptamanal pe Antena 3, cu Carmen Avram. Da, aceeasi Carmen Avram care era s-o pateasca in Egipt.

Gasiti inregistrarea in prima ora si un pic din Sinteza Zilei de aici. Trebuie sa recunosc ca e cel mai bun reportaj, de la "De-ale lui Mitica" incoace. Chiar daca nu stiu multe despre jurnalism, pot sa recunosc ceva bine facut.

Va recomand cu caldura pentru ca isi merita timpul. Treaba asta rupe gura targului! Primul episod are 3 subiecte diferite: aurul din Apuseni (daca tot zicea Mihai de Rosia Montana), tiganii din Paris, si ca sa apeleze un pic si la partea emotionala, un tip surd si mut si orb.

România - stat electoral

Sursa imaginii

În ultima perioadă pare să se lanseze pe piaţă o nouă temă de dezbatere: România stat social sau stat liberal. Opţiunea personală este pentru statul liberal. Statul social se pretează naţiilor cu conştiinţa muncii şi a responsabilităţii sociale. Românul este mult prea balcanic pentru disciplina necesară succesului statului social.

Europa prin tradiţie funcţionează pe sistem social, Franţa ceva mai mult decat Europa. În Belgia există o mare discrepanţă între nord şi sud. Dacă sudul este francofon şi musteşte de socialismul francez, nordul este mai apropiat de mentalitatea saxonă şi are orientări liberale. În sud si Bruxelles sunt stabiliţi o turmă de arabi care profită de sistemul social, muncesc la negru şi au infracţionalitate crescută, în nord sunt mult mai puţini (în parte şi din cauza limbii).

Pentru mine este clar că statul social, la fel ca şi comunismul poate funcţiona doar pe oameni ideali (adică sferici şi în vid :) ). Problema statului social este că nu este adaptat la natura umană, aceea că omul este în general avar şi avid de cât mai mult cu cât mai puţin efort. Orice formă de ajutor favorizează demotivarea, incurajează corupţia la nivel de administraţie şi nu responsabilizează ordonatorul de credit (adică însuşi statul). Atunci când învârţi banul altcuiva (public) nu te interesează atât de mult calitatea, iar dacă poţi face în aşa fel încât să prinzi şi tu ceva din banii aia cu atât mai bine. Într-un sistem social care nu este şi poliţienesc vor exista mulţi paraziţi la contribuţiile sociale la fel cum se întâmplă acum în România.

Popularitatea statului social este dată de faptul că este o platoşă electorală foarte bună. Mă îndoiesc că cineva (în România cel puţin) ar câştiga alegerile pe o platformă de stat liberal, unde statul nu oferă direct niciun fel de ajutor, ci doar stabileşte cadrul legal prin care entităţi private oferă serviciile pe care acum le oferă statul social. Pentru că toţi aşteptăm de la stat să ne dea ceva, orice. Iar dacă ne uităm şi la dinamica electorală, cel mai votant segment al populaţiei este cel al pensionarilor sau aproape de vârsta de pensionare pentru care măsurile sociale au mare rezonanţă.

Statul liberal este departe de a fi perfect. Dar dacă ne uităm la statele care au plecat de la ideile liberalismului vom vedea ca sunt ţări unde nivelul de viaţă este net superior Europei (SUA, Australia, Canada). Totodată statul liberal dă premisele unei societăţi care evoluează pentru că modelează sistemul concurenţial natural, exploatează simţul proprietăţii şi dorinţa de a câştiga cât mai mult.

Pentru România singurul model care se aplică este statul electoral. De aceea niciunul dintre partide nu are vreo doctrină sau filozofie consistentă şi coerentă. Avem un partid liberal care face un titlu de glorie din măsurile sociale pe care le-a aplicat. Un fost partid de stânga, care a basculat pe dreapta şi care se împopoţonează cu cota unică (de parcă asta defineşte un partid ca fiind de dreapta) şi un partid de stânga care nu a avut niciun proiect social solid. Tot ce reuneşte toate aceste partide este risipa electorală şi cumpărarea voturilor cu 10 lei la pensie, un kil de făină şi un litru de vodkă.

Micul Titulescu

Sursa imaginii 

Lumea politică din România devine din ce în ce mai acadabrantă pe zi ce trece. Alternativele la personajele actuale sunt atât de debile şi inconsistente încât am ajuns să-l alegem a doua oară pe Băsescu. Senzaţia pe care o am privind lucrurile din exterior este că ambii lideri de partide opozante nu au decât o mână nedibace de ventriloc adânc înfiptă în fund şi toate mutările şi cuvintele vin dintr-o singură mişcare de deget în orificiul de control. Până şi ideile pe care le exprimă sunt ireale.

Ultimul pe listă care a comis-o este Victor Ponta care a pontat încă o dată la masa penibilului. Am o bucurie, faptul că nu sunt implicat politic şi deci îmi permit să critic pe un ton mai neacademic. Dar un om politic nu poate şi nu are dreptul să iasă din sfera decenţei, diplomaţiei şi a cuvintelor cântărite. Nu ai voie să scoţi un singur sunet până nu ştii ce efect produce. Hormonii de puber la primele fire de păr mai mature nu aduc niciun avantaj omului politic, la fel cum nici limbajul suburban nu transmite mesajul corect şi în plus ambele nu au ce căuta aici. Dar evident că şi de această dată vina e tot a lui Băsescu pentru că el a coborât nivelul dezbaterii politice aici. Dacă Băsescu îţi pune cuvintele în gură singura concluzie pe care o pot trage este că ventrilocul din spatele micului Titulescu (pentru că e mic rău) nu e altcineva decât "dracu' ". Deşi parcă degetele dibace ale lui nea Nelu' Cucuvelu' ar cânta simfonia beată din spatele lui Ponta. Iar pentru că nea Nelu' e la vârsta alzeimeristo-sclerozică probabil că din când în când păpuşa o mai ia pe arături schizofrenice. Justificarea puerilă că şi-a exprimat opinia pe blog care e intim e atât de aiuristică în condiţiile în care ocupi poziţia pe care o ocupi şi circumstanţele fac ca blogul tău să fie unul public.

L-aş putea numi pe Ponta chiar un miner al vieţii politice pentru că de fiecare dată când are o intervenţie ţine neapărat să lovească cu "bastonul" oratoric în baltă cap. Numai că, în contextul unui număr limitat de "bastonişti", activităţile lustrative se reduc la lătratul de pe margine. Şi, precum un căţel neputincios, atunci când latratul lui anemic este luat în derâdere de dulăi începe să scheaune. Nu construcţia şi susţinerea unei idei sunt apanajul personajului ci distrugerea ideilor celorlalţi şi nu prin argumente ci prin insulte.

Noi nu avem oameni politici, doar politicieni şi nici măcar politicieni, bipezi cu funcţii politice. Nişte maimuţe care nu îndeplinesc decât rolul prădătorului în lanţul trofic al societăţii capitaliste. Lideri cvasi-autoproclamaţi în fruntea turmelor de ovine cumpărate cu "cucută".

Victor Ponta, tot ce pot să-ţi urez este ca toată lumea politică şi nepolitică să se urineze pe tine, pentru că dacă nu te usuci de la uree şi nitriţi măcar o să creşti puţin mai mare şi poate atunci o să te luăm în seamă/serios.

Despre Energie

...100 de puncte pentru cine poate să definească energia.


Fără să fac o reducere prea mare, aş avea curaj să estimez că răspunsurile se vor împărţi în două categorii: unii care se gândesc la definiţiile din liceu gen potenţialul asociat cu nişte forţe, lucrul mecanic sau puterea, etc. Şi unii care or să zică, precum în Caragiale: ”energia e care curge”. Desigur, că şi muzica ”e care curge”, dar şi apa. Sau lotusul, lotusul e energie. Şi mă surprinde cum toată lumea vorbeşte cu o uşurinţă uimitoare despre ceva ce nu ştiu exact ce e.


Deci dacă spui ”energie” toată lumea înţelege. Sau nimeni nu întelege. E acelaşi lucru.

Astăzi am avut tensiunea crescută să am o conversaţie cu o cunoştinţă care face terapie energetică. Adică, în numele unei experienţe ”practice” de câţiva ani, în contextul unei pregătiri deloc medicale / teologice / metafizice, persoana a ajuns să aibă în tratament ”energetic” pe nişte oameni bolnavi de cancer. Pe mine asta m-a şocat la culme, din mai multe motive.

• Persoana (”curatorul”) credea sincer că persoanele tratate fac progrese. Defapt, persoanele care ştiu că sunt tratate fac progrese. Recunoaşte că placeboul există (noroc cu el!), şi îmi dă un apropos că medicamentele tratează cauzele bolii, iar companiile farmaceutice au ca scop sa dovedească (,) că placeboul e mai prost ca medicamentele lor. Deci, cu alte cuvinte, medicamentele sunt testate şi e arătat că pot să funcţioneze mai bine decât aleator, dar el, curatorul, preferă să se bazeze pe tratarea sursei problemei, care nu e adresată de medicamente. Dar placeboul e bun. Deci, la ce folos tratezi sursa, dacă te bazezi pe placebo? Defapt, te joci cu viaţa fraierului care te crede că eşti mai bun decât aerul, sau decât o linguriţă de zahăr pe stomacul gol dimineaţa, în zilele pare. Dacă amărâtul are cancer, well, asta e. Dar tu trebuie să îi arăţi că ştii ce faci. Pe banii lui, desigur.
• Dacă are pacientul cancer şi vine la masaj energetic, nu trebuie să renunţe la chimioterapie. Adică dacă tot faci o treabă, de ce să nu faci două? Desigur, dacă se face bine amărâtul, o să fie datorită masajului energetic, nu chimioterapiei!
  
• Apogeul în a fi ”curator energetic”, mi s-a dat ca exemplu, este să îţi vină în minte denumirea ştiinţifică (adică medicală, unde medicina = adversarul) a diagnosticului pacientului, fără ca tu să ai pregătire medicală. Adică dl. Xulescu, suferind de, să zicem, deviaţie de sept, se duce la cabinetul energetic, îi este aplicat un masaj energetic special, şi după ce ”curatorul” se concentrează puţin, bing! ”Domnule, dumneavoastră aveţi o deviaţie acută de sept, dar pentru că nu ştiu exact ce e aia, o să vă aplic acordajul Angel Light, şi vă veţi simţi mult mai bine”. Small print: ”în caz contrar vă puteţi adresa unui medic generalist”.
• ”În momentul în care înveţi terapia energetică, ajungi să vezi prin haine, prin carne, şi vezi Energia. Asta nu poate oricine, dar eu am reuşit.” Defapt persoana în cauză mi-a făcut şi mie o caracterizare energetică a prezenţei electronice, şi a reieşit că am, citez, ”stomacul cam negru, ovar stâng polichistic, şi rinichiul stâng leneş”. Asta pentru că e foarte comun, 80% dintre oameni (femei, sper) au simptome la fel. Era cât pe-aci să am şi burtă, dar pentru că asta ştiu clar că nu am (sic), am scapat de aşa diagnostic! de data asta! nu de alta, dar curatorul cu pricina nu m-a văzut de ceva vreme, se mai schimbă omul...
  
• confruntat cu argumentul că masajul energetic nu e prea dovedit benefic de comunitatea ştiinţifică, curatorul a râs mult. A zis că normal că nu e dovedit, pentru că nimeni nu ar fi de acord cu aşa descoperire! care ar revoluţiona pe tot şi toate. Şi asta pentru că există o conspiraţie mondială. Tot aia care este împotriva invenţiilor româneşti pro-mediu (o maşină ecologică) tocmai pentru că petrolul trebuie să curgă în continuare. Trebuia oare să mă aştept la alt pseudo-argument, care mai mult te bagă în ceaţă?
• curatorul, deşi aparent calm, mi-a zis că eu nu ştiu nimic despre viaţa reală, pentru că eu lucrez într-un birou. Energia, se pare, nu curge şi pe acolo. El, în schimb, lucrează în viaţa reală, acolo unde vin la el oameni cu probleme reale, pe care el, din iubire, încearcă să le rezolve. Pentru că spre deosebire de mine, care nu aş ajuta cu nimic pe un cerşetor de pe stradă care moare de foame, el ar încerca să îi salveze viaţa lucrând la sursa problemei.
  
• curatorul admite că îşi pune la bătaie siguranţa sa, înţeleg, energetică, cu fiecare caz nou. Hmmm, asta nu mă încântă să mă duc la el, dacă are un infarct energetic cu o sedinţă înainte să mă vindece, după ce am plătit?!
  

E absolut clar, şi e redundant să mai o spun şi eu, că terapia prin vizualizarea bolii sau te miri ce altă găselniţă, nu sunt demonstrate ştiinţific. Referinţa la un oncolog american, pe care am primit-o ca să ”studiez, dacă tot mă pasionează”, are nişte post-referinţe la unii care au încercat să refacă experiementul şi nu le-a ieşit nimic.

Afacerea are clienţi tocmai pentru că 1) placeboul există, 2) oamenii cred, şi 3) ceea ce le spune curatorul oamenilor este, ca la ghicitoare, sau ca în horoscop, ceva general ce se aplică tuturor. Se bazează pe ”80%”, pe măsuri absolute. Pe câmpul energetic ”la forma lui ideală”. Păi da, dar unde ştii care e forma ideală, dacă nu ai cunoscut persoana? asta presupunând că 1) poţi să faci ceva, şi 2) ştii ce faci.

Curatorul fie se enervează când îl iei cu argumente raţionale, fie foloseşte smiley-uri care râd isteric. Asta nu e de bine, mai ales dacă e declarat că vindecă prin meditaţie şi iubire. Sunt curioasă, apropos de asta, ce părere ar avea un preot despre vindecarea energetică. Aşa, de curiozitate copilărească.


Una peste alta, vreau să închei punerea asta la colţ cu două afirmaţii. Prima: ”Kids, don't try this at home” şi a doua, că înainte de a vă duce la vreun doctor, să nu vă impresioneze diploma de masaj energetic emisă de vreun centru european de gâdilat (luată în 2 timpi şi 3 mişcări- energice) mai mult decât una de la medicină pentru 6 ani + 2.

Desigur, sunt dispusă să îmi schimb părerea şi lupta asta atunci când voi vedea articole unde e demonstrat cinstit, ştiinţific, că un număr semnificativ de pacienţi cu aceleaşi probleme sunt vindecaţi de masajul energ(et)ic semnificativ mai bine decât cu medicina pe care o avem de câteva sute de ani, încoace. Că nu de alta, dar Energia e de când lumea. Defapt Energia dacă e peste tot, trebuie să fie şi în Medicină... Hmmm, chiar aşa...

Să legalizăm...

Sursa imaginii

Cică un bărbat se duce la o prostituată, întreţine relaţii cu ea, sex nebun, omul foarte mulţumit, dar cum era neam prost refuză să plătească. La care prostituata îi spune: Tu să fii sănătos!

Despre politică se spune cum că este curvă. Dar ce e mai rău şi mai rău decât o curvă este o curvă cu gura mare. O gaiţă lipsită de orice standarde de decenţă şi bun simţ.

Crin Antonescu şi PNL-ul susţin cu un tupeu incredibil că ei nu se duc la Cotroceni la consultări pentru că n-au ce discuta cu preşedintele (preşedinte pe care îl acuză de tendinţe totalitariste). Ori în momentul în care renunţi la dialog, refuzi exercitarea unui exerciţiu democratic, deschizi calea către dictatură. Oamenii care te-au votat practic te-au delegat să le reprezinţi interesele. Ori ce altă reprezentare mai bună poate exista pe lumea asta decât absenţa. Absenţa din Parlament este acelaşi refuz nesimţit de asumare a responsabilităţii faţă de votul prostului. Iar încercarea de legitimare ca luptă democratică a chiulului mi se pare de-a dreptul greţoasă şi nu putea să vină decât de la un liberal pentru care drepturile şi câştigurile trebuie să fie proporţionale cu rezultatele pe care le obţii prin aptitudinile, calităţile pe care le ai şi munca pe care o depui pentru a ajunge la rezultate.

Este un mare păcat ce se întâmplă acum cu clasa politică din România. În perioada Năstase a existat o mişcare de schimbare, iar Teodor Stolojan a ştiut să atragă în PNL (pe atunci) mulţi oameni de valoare (aş enumera aici un Mihai Razvan Ungureanu sau un Dacian Cioloş). Odată cu venirea alegerilor din 2004 gruparea Patriciu a făcut şah mat la Stolojan, pentru că a simţit mirosul de ciolan sfârâind. Şi odată cu "uciderea" Monei Muscă, detronarea lui Stolojan şi patricizarea partidului, PNL-ul s-a diluat în mediocritate. Oamenii de valoare care nu au suportat compromisul în PNL, fie sunt acum europarlamentari PDL, departe de mocirla dâmboviţeană, fie s-au "mediocrizat" în PDL.

Când partenerul de discuţie setează ştacheta discuţiei jos, iar tu nu deţii calităţile unui politician adevărat, în final ajungi să te raportezi la nivelul impus de interlocutor. Iar agresivitatea care se perpetuează şi se amplifică este foarte periculoasă pentru că radicalizează discursul şi vom avea peste ceva ani un Parlament plin de Vadimi care, în lipsa unui mesaj politic, aruncă numai cu injurii la adresa celorlalţi. Dialogul politic implică polemizarea ideilor şi nu a persoanelor. Deocamdată la noi se câştigă voturile doar din a doua variantă pentru că opinia publică a fost contorsionată şi radicalizată de televiziunile "mogulitice" atât de mult încât a fost implicată direct în atacurile la persoană şi nu pe dezbaterea de idei. Spunem despre un ministru că e prost (el ca om) nu că măsurile luate de el sunt greşite.

Urmăream acum căteva zile un interviu cu Dacian Cioloş şi omul, fără să fie politician de carieră, a avut eleganţa să răspundă  la toate întrebările provocatoare care i-au fost adresate cu reţinerea şi cu politeţea impuse de funcţia pe care o detine. Decenţa şi respectul sunt lucruri esenţiale pentru omul politic şi, până când talibanii de la noi nu pricep asta, Europa ne va privi tot timpul drept inferiori. Într-o lume unde politically correctness-ul se impune ca standard de viziune şi politică asemenea neanderthalieni politici nu au ce căuta.

Dar până una alta validăm trădarea, ignorăm furtul (câtă vreme ne serveşte) şi legalizăm chiulul, dar doar pentru dulăi. Eh, noi să fim sănătoşi (după ce că am mai şi plătit).

Acţiune şi rebeliune

Sursa imaginii.

Cam asta aş avea de spus multor politicieni (adică textul din imagine).

Principiul acţiunii şi reacţiunii ar trebui să funcţioneze în viaţa publică/politică după aceleaşi legi şi efecte ca în mecanica clasică. Orice forţă acţionată într-o anumită direcţie ar trebui să primească un răspuns egal dar de sens contrar. Orice opinie pro primeşte un răspuns contra, orice jignire va primi înapoi o palmă, orice puci va primi un hohot de râs.

Ne aflăm în faţa unei clase politice retarde care atât de înveninată este de ura împotriva lui Traian Băsescu încât îi face jocul ca un căţeluş gingaş şi obedient. Nu PDL-ul se supune voinţei tiranice a marinerului, ci, paradoxal, opoziţia. Toată traiectoria politică ascendentă a preşedintelui a fost guvernată de principiul aruncă pisica moartă la vecin (coincidenţa face ca de-a lungul timpului Adrian Năstase să-i fi fost şi vecin) şi urlă în gura mare că vina e a celuilalt că el e rău şi nu vrea să te lase pe tine să-ţi faci treaba (filozofie dragă sufletului multor români). Traian Băsescu nu şi-a asumat niciodată eşecul pentru responsabilităţile cu care a fost investit dar pe care nu le-a îndeplinit. A împărţit vina, iar cei acuzaţi au reacţionat suficient de violent (dar nu vehement) încât să-i valideze acuza. Primăria capitalei a câştigat-o de două ori acuzând PDSR-ului şi tot mandatul l-a pus în spinarea opoziţiei pe care PDSR/PSD i-ar fi făcut-o. Primul mandat de preşedinte l-a câştigat acuzându-l pe Adrian Năstase (caracatiţistul anilor 2000-2004) de comunism şi de feudalizarea României, iar al doilea mandat l-a câştigat acuzând interesele netransparente din spatele contracandidaţilor. În fiecare confruntare electorală a reuşit să găsească un adversar care să îi valideze conflictul, iar pămpălăii din opoziţie încă nu au înţeles că rebeliunea în faţa unui Traian Băsescu e un bumerang propulsat cu motor care te loveşte peste bot de nicio chirurgie reparatorie nu te mai face întreg.

Dacă există un vinovat pentru situaţia de acum, pentru aşa-zisa tiranie băsesciană, actuala opoziţie este cea vinovată. Postamentizarea lui Traian Băsescu a fost făcută de lideri prea proşti să înţeleagă că prea mult "Jos Băsescu!" oboseşte, îl victimizează şi îi livrează pe o tavă de argint inamicul de care are atâta nevoie pentru a se valida în faţa mulţimii ovine de alegători. În ultima campanie tot ce s-a auzit din partea portocaliilor a fost anti-Vântu, anti-Voiculescu. Cum au reacţionat acuzaţii? S-au înverşunat şi mai tare în comentariile sentenţioase şi în virulenţă decredibilizându-se şi transformând răspunsul din obiectiv în subiectiv. Ura pătimaşă afişată făţiş a validat acuzele. Inegalitatea aparentă a conflictului a fost un factor în favoarea tot a preşedintelui. Numai că toată obsesia opoziţiei cu Băsescu are şi ea la rândul ei reacţiuni. Prima este puternica polarizare a opiniei publice, a doua este fidelizarea celor ce-l sprijină pe Băsescu, dar poate cea mai importantă îl validează pe Traian Băsescu drept lider suprem atât în faţa propriilor subalterni cât şi în faţa propriei sale persoane. Tocmai de aceea spun că vinovaţii sunt în opoziţie.

Am convingerea fermă că dacă vor reuşi din nou suspendarea lui Băsescu acesta nu va fi demis pentru că opozanţii săi sunt prea proşti să îi pareze atacurile. Ponta a declarat sus şi tare că dacă un porc îl provoacă intră la el în cocină să-i arate vreo două. Antonescu urlă şi el jos Băsescu ca din gură de Partriciu, iar nivelul de decenţă, demnitate şi bun simţ pe care îl afişează e undeva aproape de cel al prezenţei în Parlament. Populaţia va vota sentimental şi îi va acorda din nou credit preşedintelui.

Când gunoiul înfrânge...

Sursa imaginii.

... şi toată lumea pierde, mai puţin gunoiul. Nu ştiu cine a avut geniala idee de a-l aresta pe DDD dar dacă tot au făcut-o sper să fie pentru un motiv bun şi justiţia să îi acopere toate portiţele de scăpare. De ce? Pentru că altfel întreaga Românie va deveni platoul de filmare al jegurilor de la OTV.

Dan Diaconescu s-a făcut remarcat prin punerea pe sticlă cu obstinaţie a tuturor deşeurilor umane pe principiul că penibilul vinde. Şi a vândut, a vândut mult prea bine. Iar oamenii care trebuiau să sancţioneze fenomenul (CNA în primul rând) culeg acum roadele jocului de glezne. Chiar şi societatea a asistat pasivă la îndobitocirea sistematizată promovată de OTV, iar boala s-a luat şi la celelalte televiziuni unde emisiuni de aşa zis "divertisment" ar îngrozi ochii unui Toma Caragiu sau Amza Pellea.

Iar pericolul cel mai mare este că personajul vrea să candideze la preşedenţie. Iar dacă lumea va lua în râs candidatura lui aşa cum au luat şi rebutu-i de televiziune, s-ar putea chiar să-i şi reuşească şi să-l vedem în prima poziţie din stat. Are terminaţia corectă "escu", are discursul populist care include cuvinte magice ca pensionari, sănătate, învăţământ şi ştie ce satisface mintea neantrenată.

De aceea zic că dacă au început să-l mângâie cu cătuşele pe la încheieturi ar face bine să i le strângă până la sânge şi să i le ţină acolo pentru câţiva ani. Altfel toate instituţiile implicate în cercetarea lui penală vor fi târâte în mocirla de mediocritate cu care am fost obişnuiţi pe platoul de la OTV. Iar această terfelire a instituţiei deja a început. Urmăream aseară un interviu care îi era luat la ieşirea de la DNA şi acuzele pe care le-a adresat instituţiei ar fi fost suficiente într-o ţară normală să-l bage câteva zile la întuneric. O persoană care candidează la preşedenţie nu are voie să vorbească aşa despre o instituţie a statului pe care vrea să-l reprezinte.

Sper ca justiţia să fie de această dată eficientă şi să reducă la tăcere acest fenomen dăunător sănătăţii sociale şi spirituale a poporului român pentru că altfel, conform istoriei noastre de păcălici electorali, cei mulţi şi naivi vor îmbrăţişa cea mai facilă soluţie, nu cea corectă.

Later edit: Interviu DDD

20 de milioane de mămăligi

Nu pot să cred ce se întâmplă ţării asteia.

În ce ţară normală preşedintele ales îşi cafteşte cetăţenii. În ce ţară normală ia foc o maternitate şi mor nişte bebeluşi, şi totul se rezolvă cu arestarea asistentei de serviciu care mânca tort în timpul serviciului. În ce ţară sănătoasă la minte primul-ministru inaugurează mândru 9 km de drum. Sau în ce ţară normală tre să te omori să plăteşti personal o banală majorare de impozit pentru drepturi de autor, în 3 locuri, o dată pe lună, în fiecare lună.

Suntem cel mai mare şi compact popor de mămăligi. Din lume.

Vreau sânge!!!

Sursa imaginii

A ajuns. Dacă nu cuţitul la os măcar răbdarea la limită. Şi cu cât politicienii întind mai mult de coardă cu atât descoperim cât de elastică e rabdarea. A românului bineînţeles.

Prezumţia de bun simţ nu funcţionează la nivelul politic. Chiar dacă o să sune a clişeu de spălare pe creier de la tembeliziuni o să spun că Băse e cel mai mare rău care s-a petrecut politicului şi implicit poporului român. De ce spun asta? Pentru a ridicat bădărănia şi tupeul la nivel de politică de partid. Iar dacă scopul ar fi fost pescăi şi tulbur apa ca să prind peştele cel mare ar mai fi fost ceva. Din păcate marinarul nu e neapărat şi bun pescar şi nu ştie că în apă tulburată nu se mai prinde peşte. În urma lui toţi pescarii au murit de foame şi în locul lor au venit băieţii cu plasa de au curăţat toata balta de peşte.

De ce vreau sânge? Pentru că poporul ăsta geme. Geme şi zace. O piftie care tremură de frică să nu se rupă. E nevoie de evenimente deosebite pentru a ne da seama ce putere ascundem în noi. Dar de frică să nu ne-o fure cineva o ascundem la locul ei imediat ce credem că nu ne mai e de folosinţă. Şi devenim din nou măgarul de bătaie şi povară al unui cioban beţiv care pierde toate oile bune în faţa lupilor şi ursilor.

Urmăream mai acum ceva zile o emisiune în care erau invitaţi câţiva profesori sociologi. Emisiunea o sa o postez mai jos, în măsura în care ea va mai fi disponibilă pe site-ul realitatea. Şi pentru că deşi există oameni care vor să facă ceva dar impotenţa dispersării şi lipsei lor de coeziune provoacă mai mult frustrăti decât efecte, singura soluţie rămasă e: la arme flăcăi. Dacă pentru Mugur Mihăescu soluţia este un partid, pentru mine e un comando de lunetişti. Şi cine n-are curajul să-şi apere competenţa prin onoare să onoreze viaţa prin moarte.

Păi ce e asta ori noi ori ei!

Vizionare plăcută:

Urma scapă turma

"Mă, unde sunt ăia care l-aţi împuşcat pă Ceauşescu? Mânca-v-ar canceru'!" (nebun anonim pe stradă)

Zilele astea am terminat romanul Hertei Müller care a câştigat premiul Nobel acum de curând. Paradoxal, în engleză, pentru că fiind prin străini, am vrut să îl iau într-o versiune pe care să o poată citi şi nişte prieteni ne-români. A fost o lectură mai mult decât deprimantă. Nu şocantă, pentru că am revăzut de curând ”Cel mai iubit dintre pământeni” filmul; şi oricum, am văzut destule filme despre al doilea război mondial, care chiar dacă nu sunt despre ale noastre, bătătoresc sensibilitatea oricărui om.

Poţi interpreta în multe feluri romanul Hertei. Pentru mine majoritar în asta îi constă geniul – multe moduri de a interpreta acţiunea şi de a justifica evoluţia personajelor, sub umbrela unei singure atmosfere reală cât să o tai cu cuţitul. Nu am să vă spun decât pe scurt: povestea e despre un grup de tineri români de origine şvabi, care, pentru că discută şi citesc cărţi interzise, sunt hărţuiţi de oamenii Securităţii până la a fi ameninţaţi cu moartea. Ajung să fugă în Germania, şi chiar şi aşa, din patru câţi erau la început, rămân doar doi.

Pentru mine e un roman care vorbeşte despre puterea de a dispreţui lucrurile care fac rău din viaţa ta. Despre a nu te complace şi a-ţi păstra demnitatea, despre nevoia de a te desprinde de rău şi a rămâne om chiar dacă răul e în tine, sau în cei din jurul tău. În vremurile descrise de Herta, desprinderea unică era fuga, pentru că toată lumea era îndobitocită să nu gândească ci să denunţe pe oricine, chiar şi propria familie. Erau brainwashed.

Dar acum, ce e diferit de vremurile alea? Nu s-a întâmplat nimic timp de 20 de ani pentru că ce? Pentru că am trecut prea repede de la timpurile de război la dictatură şi acum capitalism? Nu, mai sunt şi alţii (Japonia, de exemplu) care în 100 de ani, au trecut de la muritori de foame medievali, la capitalişti ultra bogaţi cu tren unde dai 160 de euro pentru 550 km în 2 ore. Unde clientul e stăpânul tău, şi respectul e la el acasă. Pentru că am fost prea săraci? Nu, erau şi altii săraci lipiţi. Din cauza dictaturii? Nu, şi în China e dictatură şi chinezii, mulţi cum sunt, ajung să fie mai puternici decât americanii.

Ce am ajuns acum? Suntem o ţară europeană a cărei poliţie nu zice nici pâs când vine bulibaşa să le dea nişte euroi că vrea nepotu să facă nuntă şi o să blocheze nu numai traficul în centrul Timişoarei, dar şi legătura cu Aradul (drum european). Suntem o ţară unde vecinii stau pe bordura ta şi mănâncă seminţe şi beau bere, aruncă mizeria în poarta ta şi când le faci observaţie, eşti un fraier pentru că drumul e public şi trotuarul e public şi dacă ne certăm, Dumnezeu vede şi nu iartă. Suntem o ţară în care preşedintele votat ne spune că lui îi merge foarte bine aici, şi cui nu-i convine, poate să plece. Că oricum suntem de mâna a doua cu toţii, şi dacă vrem să trăim bine, trebuie să muncim ca el 30 de ani.

Suntem o ţară cu psihologie de învinşi, care lasă pe oricine să ne domine. Nu o să ajungem niciodată ca japonezii, pentru că nu vom cuceri pe nimeni niciodată pentru că nu avem forţă, pentru că nu avem coeziune. Suntem uniţi doar la biserică în duminica de Paşte. Vom pleca şi ne vom întoarce de unde am plecat căutând mereu cine suntem. O să fim mereu pe drumuri, o naţie de proscrişi.

După mine, a construi ceva merge numai dacă credem în aceleaşi lucruri, şi facem tot ceea ce putem pentru ceea ce credem. Dacă fiecare se face că munceşte dar defapt fură pentru că toţi fură, se alege praful. De fapt, s-a ales deja. Mi-e jenă de noi, şi mi-e jenă că tot ce pot să fac e să menţin distanţa...Ca în romanul Hertei, care e genial pentru că e actual.

Ţara prunelor verzi, da, în continuare. Şi ţara drumurilor şi autostrăzilor. A manelelor date tare la poartă vecinului, să audă şi el şi familia lui. A succesurilor şi a lui Dumnezeu cu mila.

Ce ne trebuie nouă românilor să ne dez-spălăm creierele? Bani, maşini, şi fete frumoase?