Mioriță blajină, e timpul să-ți arăți colții

Sursa imaginii.

Buh, berbecule, ți-am zis muh că e popă?

Ponta pupă poala popii... popa pupă... banii lui...

Ți-au luat tot muh, dreptul la decență, dreptul la coloană vertebrală și tu behăi a foame privind la paiele pe care te prefaci să le mesteci cu poftă. Nu ți-a ajuns cât ai fost tratată ca un dobitoc? Nu te-ai săturat să ți se fure toate valorile de către un impostor? I-ai uitat atât de repede pe cei ce ți-au ucis bunicii și străbunicii în închisori cu brutalitate rece și calculată de reptilă? Tot ăia te călăresc acuma de te-au deșălat.

Muh, ovino, muh, cum poți sta rumegând așa pasivă când suratele tale sunt chelite de blană până la sânge de baciul ăsta corcit? Cum poți să asiști atât de imobilă când suratele tale sunt date lupilor pe 30 de arginți? Cum de nu-ți cresc colți când mielu-ți abia-nțărcat nu are a mânca decât ciulini sau să-și ia calea munților în căutarea unui baci mai bun?

Tu, oaie, cum de nu ți se zbârlește lâna pe spate când ești mințită și prostită în față și ți se bagă o mână de iarbă grasă sub bot doar când au nevoie de tine și asta doar să te prindă mai bine-n strungă să te stoarcă de ultimul strop de lapte?

Mă, oițo, mă, mai ai tu oare coarne sau ți le-au tăiat de tot? Mai ai tu oare puterea să-l iei pe baci în coarne și să dai cu el de pământ? Mai ai tu forță în copite sau ți le-au legat deja în lanțuri? Mai auzi tu strigătul mieilor de afară sau fluierul baciului te-a fermecat definitiv?

Cum de oițele negre de pe vârfurile vecine își dau lâna lor și laptele să ți-l schimbe pe baciul, să-ți fie mai bine, să vină un baci mai bun, c-ai văzut ce sănătoase și voinice-s mioarele lui? Dacă noi sacrificăm din bunul nostru și ne pasă de viitorul tău tu ce stai și faci nimic? Nu mai sta așa placidă că dacă tu nu, apoi și noi cât crezi c-om mai behăi-n pustiu?

Dacă eu plătesc un ban și pierd timp să spun ce cred că e bine pentru viitorul tău, tu de ce nu o faci când pe tine nu te costă nimic? Ieși la vot și asumă-ți o alegere oricare ar fi ea dar nu-i lăsa pe măgarii de partid să decidă în locul tău pentru că altfel nu vei rămâne decât o oaie mulsă și jumulită de lupul deghizat în cioban!

Biserica e o minciună

Voi pleca de la următoarele premise:

- România e stat laic;

- existenţa şi manifestarea credinţei este ceva intim/personal;

- să nu-ţi faci chip cioplit şi să nu te închini lui;

- fiecare om are liber arbitru.

România se declară drept un stat laic. Nu explicit prin Constituţie, dar prin forma şi organizarea instituţiilor da. Totodată statul român asigură libertate religioasă de exprimare tuturor cultelor (cu excepţia cultelor extremiste). În spiritul egalităţii de şanse, statul român bugetează biserica ortodoxă.
Dacă ne uităm în istorie biserica a avut un rol politic extrem de mare şi nu doar la noi. În organizarea unui stat modern, biserica nu are ce căuta în structura şi la nivelul decizional ale instituţiilor. Cu toate astea, vedem preoţi la inaugurări, la începerea anului şcolar sau la investirea preşedintelui.
De asemenea vedem icoane în şcoli şi avem ore de religie. Cam aşa se defineşte statul nostru laic.
În perioada medievală biserica a fost un mare administrator imobiliar, domeniile mănăstirilor fiind in general foarte mari. Pe atunci pământul însemna putere, iar biserica a căutat mereu modalităţi de a-şi spori puterea.

De fiecare dată când văd pe cineva pe stradă sau la televizor făcând cruce îmi vine să o întreb pe acea persoană: ce reprezintă acea cruce pentru tine? De ce o faci? Pentru că aşa te-a învăţat popa la slujbă sau la şcoală? Că aşa trebuie? Credinţa este un lucru pe care îl manifeşti la interior nu la exterior. Mă deranjează oamenii care îşi manifestă ostentativ credinţa. Eşti credincios? Bravo ţie, ai nevoie de laude? Vrei un premiu?

Şi în plus, de ce am pupa cruci? Ce e aşa sacru într-o cruce? Spunea cineva, dacă Iisus ar fi fost spânzurat ne făceam acum toţi cercuri în jurul gâtului? Şi dacă tot am pomenit de pupat cruci, se mai pupă ceva prin biserici: icoane, cărţi şi mâna popii. Toate la fel de dezgustătoare şi de false precum crucea de mai sus. Atribuirea de puteri miraculoase unor obiecte sau persoane, în afară că este interzis de legea creştină, este doar o modalitate prin care biserica s-a putut apropia de  mintea omului simplu şi a putut să-l manipuleze mai uşor. Să nu uităm că biserica este avidă după putere, iar puterea nu o poţi obţine decât prin manipularea prostimii.

Religia creştină este prin definiţie monoteistă. Este atât de monoteistă încât este reprezentată de Sfânta Treime. Ok, înţeleg oarecum, daca omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi omul mai suferă din când în când de personalităţi multiple, poate că defectul asta l-am luat de la sursă. În fine, trec peste asta, e o abstraţiune superioară puterii mele de înţelegere, dar ce ne facem cu toată şatra de sfinţi? Fiecare specializat în câte ceva şi cu puteri pe măsură. Parcă aveam un singur Dumnezeu? Cum, e un Dumnezeu mare şi tare şi alţi Dumnezeiaşi mai mici care se învârt în jurul Lui? Pai parcă vorbeam de monoteism? Sau poate la biserică definiţia de monoteism a fost mutilată şi interpretată după bunul plac, la fel ca multe alte lucruri pe parcursul timpului.

Fiecare ne naştem cu liber arbitru, putem alege să facem ce vrem cu vieţile noastre şi singuri suferim consecinţele. De aceea biserica ne spune să ne rugăm la Doamne-Doamne că altfel ne ia mama dracu. Totuşi, dacă îmi aduc aminte bine, n-am cerut nimănui să exist. De aceea datoria de a mă ruga unui Dumnezeu atotputernic mi se pare din start stupidă. În postura unei fiinţe supreme care cunoaşte adevărul absolut, aş avea oare nevoie de o sleahtă de maimuţe vorbitoare care să se prosterneze în faţa mea? Nu, frica de o pedeapsă groaznică ţine oamenii aliniaţi, e ca şi cum ai dresa un câine. A te ruga mereu şi a te duce la biserică produce dependenţa de o instituţie condusă de oameni care vor puterea. Şi numai la biserică să te rogi, ca să mai dai un ban. Biserica română în momentul de faţă este un sistem mafiot foarte bine pus la punct: încasează taxă de protecţie care nu e înregistrată în niciun loc şi are o reţea de sucursale foarte bine pusă la punct.

Dar manipularea supremă care stă la baza perpetuării acestei minciuni de atâtea sute de ani este spălarea pe creier de la naştere până la moarte că biserica te salvează. Şi că e de datoria ta ca enoriaş să aperi biserica de diavol. Adevărul e că biserica este condusă şi reprezentată de oameni, care sunt în general lacomi şi manipulatori. Puterea este întotdeauna foarte seducătoare şi când ai o turmă de oameni care te ascultă vrei să ţi-i faci şi mai obedienţi aşa că îi manipulezi. Totodată puterea se exercită prin bani şi influenţă politică, iar biserica le-a obţinut pe amândouă.

Iar pentru cei cărora le e frică de bestie, amintiţi-vă cu ce mână faceţi crucea şi de unde o începeţi...

Homo hominis romanicus ovis aries est

Este o idee bine încetăţenită în cultura internaţională că americanii sunt dacă nu proşti, ignoranţi, inculţi, limitaţi, spălaţi pe creier, cu ochelari de cal, spuneti-le cum vreţi voi, ideea e undeva tot pe acolo. Iar explicaţia e simplă, un om neinformat este naiv, deci uşor de păcălit, manipulat, condus spre executarea intereselor unor oameni puternici. Mai ştim în acelaşi timp că cei săraci cu duhul au pretenţii mai mici de la viaţă, drept urmare le este mai uşor să ajungă la stadiul de fericire. De aceea pragmatismul american a luat forma: îi educăm cu cât e suficient să ştie şi toată lumea este fericită.

Comunismul a îmbrăcat tot o formă de îndobitocire organizată prin care deşi se punea accent pe forma individului (care trebuia să existe într-o formă idealizată de om al muncii) nu se punea accent pe individualitate. Toată lumea trebuia să facă parte şi să se integreze în turmă. Oaia care băhăia mai tare era urgent reperată de păstor şi reeducată până la amuţire sau dispariţie. După dispariţia ciobanului la revoluţia din '89 a dispărut frica de reeducare dar spiritul de turmă a rămas. Iar setea de a behăi cu voce tare, neostoită de atâţia ani, i-a făcut pe români să urmeze oaia cu behăitul cel mai strident indiferent cât de ridicol sau de grohăit este behăitul.

Dacă 20 de ani ne-au trebuit pentru a ajunge la un capitalism comunistoid ne mai trebuie cel puţin câteva generaţii pentru a ne creşte la loc coloană vertebrală şi simţ al ridicolului. Este foarte adevărat că societatea noastră a trecut prin multe traumatizări în ultimii 100 de ani, care au lăsat urme, cicatrici şi sechele dar niciunele atât de iremediabile încât să ne comportăm ca un popor debil.

Vreau să cred că peste cel mult 20 de ani românul nu o se mai îmbulzească la vaccinare împotriva unei gripe care face mai puţine victime decât alcoolul sau tutunul. Că nu va împinge în poziţii de putere oameni care cred în vraci, farmece şi flăcări violete. E un circ prea urât pentru gusturile mele.