Hopaaa, se sparge buba

Sursa imaginii.

Cică zice că vine sfârşitul lumii. Moare capitalismul, se destramă economia mondială, ne cotropesc chinezii, apare Godzilla la Fukushima, SUA intră în imposibilitate de plată şi dacă ne uităm la "The day after tomorrow" vine şi era glaciară.

O să trecem la o nouă formă de organizare politico-statală? Dacă ne uităm de-a lungul istoriei, formele de organizare tind să evolueze odată cu noile curente filozofice. Şi, cum filozofia care este acum pe val se cheamă politically correctness, mă aştept ca următorul mutant organizaţional de la acest ţâţ (cu plural ţâţe) şă-şi sugă laptul (cu plural lapte).

Distrugerea capitalismului este o evoluţie firească în contextul actual, şi-a făcut treaba, ne-a adus până în punctul de bunăstare şi evoluţie în care regulile lui nu se mai pot aplica. Statul capitalist se bazează foarte mult pe o piaţă liberă, pe un stat puternic care funcţionează ca un arbitru între jucătorii economici şi pe concurenţă. Democraţia suprapusă peste statul capitalist a dat inevitabil nastere statului socialist. Politicul şi-a cumpărat puterea printr-o falsă bunăstare, o mită prea apetisantă pentru cei slabi pe spinarea celor puternici. Bunăstarea obţinută gratuit este tentantă pentru oricine şi atunci motivaţia pentru a-ţi menţine competitivitatea pe piaţă scade. Concurenţa politică a făcut ca serviciile sociale să fie din ce în ce mai darnice, iar statele pentru a putea face faţă au creat datorii publice şi au mărit taxele. La rândul lor, jucătorii economici au reacţionat mutându-şi centrele de producţie spre pieţe mai ieftine, totul/orice pentru a produce mai mult şi mai ieftin, mărind şomajul în ţările de origine şi sporind stresul pe un buget social cu din ce în ce mai multe lipitori în juru-i. Un cerc vicios accentuat de mărirea speranţei de viaţă şi reducerea natalităţii.

Dar lovitura de graţie nu va veni de la acest dezechilibru: creşterea consumului de capital şi scăderea puterii de producţie ci de la încercarea de şablonizare şi de egalizare a celor ce nu sunt egali. Politicul actual nu a înţeles nimic din greşelile comunismului: un academician nu este egal cu un bielă-manivelă. Nu sunt şi nu vor fi niciodată. A încerca să-i faci egali din toate punctele de vedere creezi frustrări în ambii pentru că sistemele lor de valori sunt fundamental diferite. Politically correctness-ul nu rezolvă problema diferenţelor, doar o ascunde sub preş prin ipocrizie generând astfel refulări ulterioare de genul celor din Norvegia. Ţări cu un nivel ridicat de naţionalism şi xenofobie vor avea mereu un mare potenţial de acte violente. Iar piatra de mormânt va fi actualul sistem electoral care în acest moment este unul falimentar. Votul, în mod ideal, reprezintă cedarea de bunăvoie a dreptului de reprezentare din partea unui om de rând către un ales. Dar ce am de făcut când niciunuia dintre cei prezenţi pentru a fi aleşi nu doresc să-i cedez dreptul de reprezentare? Mă supun  unei majorităţi minoritare? Obţinerea unei majorităţi absolute din masa electoare ar fi fost mai echitabilă coroborat cu posibilitatea de refuz real al votului (neparticiparea/votul nul/votul anulat nu sunt forme de refuz ci de înglobare într-o majoritate relativă care posibil să nu reprezinte). Această portiţă de sistem a permis politicului acces mult mai facil la putere şi o autismizare a clasei politice. Distanţarea în acest fel dintre electorat şi aleşi a creat frustrare faţă de un sistem care pune tot mai multe taxe pentru a face ceea ce omul de rând nu are nevoie şi care se simte furat, păcălit şi obligat să fie egal cu cel care i-a fost secole inferior şi pe care îl consideră inferior prin comportament, prin sistem de valori, educaţie.

Toate nemulţumirile generate de aceste erori sistemice vor exploda, iar ăştia din vest chiar ştiu să facă mămăliga să explodeze. Sa dea ucigă-l toacă să-i apuce pe francezi revoluţiile că ăştia nu ştiu şi nu le trebuie multe :).

Soc!

M-am saturat de Oana si Pepe! M-am saturat de Moni si Iri! Nu ma intereseaza nici macar blonda lui Bote!

In fiecare zi citesc stirile din presa internautica si ma impiedic de toate aberatiile astea! Oare publicul roman nu are altceva mai bun de citit? Daca nu ar fi vreo oarecare cerere la cancan.ro sau click sau mai stiu eu ce tabloid, ar mai fi toata poluarea asta cu prostii in presa? Nu e de ajuns ca tara piere si baba se piaptana, trebuie sa stim toate detaliile sexuale ale "celebritatilor" care fac design de chiloti, se duc la Otv, stau in jacuzzi cu tipe, fac modelling, isi pun silicoane, fac sex (soc!!!), isi inseala partenerii si se cearta ca la usa cortului?

Chiar nu ma intereseaza, si totusi de fiecare data cand ma uit la stiri vad prostiile astea in capul locului. De ce trebuie sa vad asta intai? Ar trebui sa fie un sistem prin care sa se separe categoria de stiri: stiri serioase, si stiri tabloid. Si locul din pagina sa fie contra cost, unde costul = cererea. Desigur ca daca iti pun astia o poza cu jucaria lui Tudy, sau cu silicoanele blondei lui Bote, multi vor face click.

Dar eu nu vreau sa le vad nici macar in thumbnail, cu ce am gresit?...

Felix, Otilia si sconcsu'

Sursa imaginii

Dacă mai aveam vreo speranţă de la clasa politică românească a murit demult, e îngropată şi i-am făcut şi parastasul de un an de zile. Da, un an de zile de când am decis să renunţ la România, dar n-am renunţat să mă simt român. Cei care nu au trăit o perioadă mai lungă în străinătate nu înţeleg care sunt greutăţile pe care le întâmpini afară. Şi n-am de gând să mă refer aici la clişee de genul cum sunt priviţi românii de către străini, pentru că unde sunt eu n-am avut niciodată probleme de genul ăsta. Greutăţile apar atunci când ţi se face dor de persoanele de acasa, de locurile pe care nu le mai vezi în fiecare zi, de uşurinţa cu care îţi foloseai limba maternă şi multe alte nimicuri care adunate fac un bulz mare de sentimente care te cheamă înapoi.

Şi deşi dorul mă cheamă înapoi refuz să fac sacrificiul de a mă întoarce definitiv în ţară. Nu pentru că nu mi-ar plăcea. Cum am trăit 26 de ani în ţară puteam trăi şi restul vieţii. Nici măcar pentru că viaţa de aici îmi e mai bună decât mi-ar fi în ţară. Nu mă întorc pentru că nu văd niciun viitor, nici pentru mine, nici pentru copiii pe care îi voi avea. Viitor ale cărui premise ar trebui să fie create de politicieni, doar ei conduc. 

Nu ştiu câţi oameni mai au încredere în politicieni... dezamăgiri peste dezamăgiri. Alianţa dintre PNL, PC si PSD a fost numită de mulţi împotriva naturii. Natura cui? PNL-ul nu a fost niciodată partid de dreapta pentru că în România nu există dreaptă, nici nouă, nici veche. A fost ucisă acum 55 de ani iar fosilele "revirgorate" după aşa-zisa revoluţie nu au fost decât repetenţi ai partidelor istorice, pârâcioşi sau securişti. PDL? Gaşcă de oportunişti cu coloană vertebrală moluscoidă, contorsionaţi după voinţa unui singur om.

Deci... n-ai cu cine... că închide la non-stop...

Şi, bre nea Crin, nu ţi se părea corect şi moral să ceri demisia lui nea Dan? Adică în spiritu' lu' matale revoluţionar şi vertical găsesc că era o cerere de bun simţ, în condiţiile în care o decizie definitivă a fost pronunţată în favoarea verdictului de şoptitor. Că doar mata ai făcut alianţă cu PC-ul, nu cu Dan Voiculescu...

Hai bre, las-o că măcăne şi pute şi sconcsu', da' rău...

Vedea-v-aş pe toţi cu brăţări şi îmbrăcaţi la dungă dungi...

aaand ... we're back! or are we?

De data asta, vreau sa va zic si voua de un reportaj saptamanal pe Antena 3, cu Carmen Avram. Da, aceeasi Carmen Avram care era s-o pateasca in Egipt.

Gasiti inregistrarea in prima ora si un pic din Sinteza Zilei de aici. Trebuie sa recunosc ca e cel mai bun reportaj, de la "De-ale lui Mitica" incoace. Chiar daca nu stiu multe despre jurnalism, pot sa recunosc ceva bine facut.

Va recomand cu caldura pentru ca isi merita timpul. Treaba asta rupe gura targului! Primul episod are 3 subiecte diferite: aurul din Apuseni (daca tot zicea Mihai de Rosia Montana), tiganii din Paris, si ca sa apeleze un pic si la partea emotionala, un tip surd si mut si orb.

România - stat electoral

Sursa imaginii

În ultima perioadă pare să se lanseze pe piaţă o nouă temă de dezbatere: România stat social sau stat liberal. Opţiunea personală este pentru statul liberal. Statul social se pretează naţiilor cu conştiinţa muncii şi a responsabilităţii sociale. Românul este mult prea balcanic pentru disciplina necesară succesului statului social.

Europa prin tradiţie funcţionează pe sistem social, Franţa ceva mai mult decat Europa. În Belgia există o mare discrepanţă între nord şi sud. Dacă sudul este francofon şi musteşte de socialismul francez, nordul este mai apropiat de mentalitatea saxonă şi are orientări liberale. În sud si Bruxelles sunt stabiliţi o turmă de arabi care profită de sistemul social, muncesc la negru şi au infracţionalitate crescută, în nord sunt mult mai puţini (în parte şi din cauza limbii).

Pentru mine este clar că statul social, la fel ca şi comunismul poate funcţiona doar pe oameni ideali (adică sferici şi în vid :) ). Problema statului social este că nu este adaptat la natura umană, aceea că omul este în general avar şi avid de cât mai mult cu cât mai puţin efort. Orice formă de ajutor favorizează demotivarea, incurajează corupţia la nivel de administraţie şi nu responsabilizează ordonatorul de credit (adică însuşi statul). Atunci când învârţi banul altcuiva (public) nu te interesează atât de mult calitatea, iar dacă poţi face în aşa fel încât să prinzi şi tu ceva din banii aia cu atât mai bine. Într-un sistem social care nu este şi poliţienesc vor exista mulţi paraziţi la contribuţiile sociale la fel cum se întâmplă acum în România.

Popularitatea statului social este dată de faptul că este o platoşă electorală foarte bună. Mă îndoiesc că cineva (în România cel puţin) ar câştiga alegerile pe o platformă de stat liberal, unde statul nu oferă direct niciun fel de ajutor, ci doar stabileşte cadrul legal prin care entităţi private oferă serviciile pe care acum le oferă statul social. Pentru că toţi aşteptăm de la stat să ne dea ceva, orice. Iar dacă ne uităm şi la dinamica electorală, cel mai votant segment al populaţiei este cel al pensionarilor sau aproape de vârsta de pensionare pentru care măsurile sociale au mare rezonanţă.

Statul liberal este departe de a fi perfect. Dar dacă ne uităm la statele care au plecat de la ideile liberalismului vom vedea ca sunt ţări unde nivelul de viaţă este net superior Europei (SUA, Australia, Canada). Totodată statul liberal dă premisele unei societăţi care evoluează pentru că modelează sistemul concurenţial natural, exploatează simţul proprietăţii şi dorinţa de a câştiga cât mai mult.

Pentru România singurul model care se aplică este statul electoral. De aceea niciunul dintre partide nu are vreo doctrină sau filozofie consistentă şi coerentă. Avem un partid liberal care face un titlu de glorie din măsurile sociale pe care le-a aplicat. Un fost partid de stânga, care a basculat pe dreapta şi care se împopoţonează cu cota unică (de parcă asta defineşte un partid ca fiind de dreapta) şi un partid de stânga care nu a avut niciun proiect social solid. Tot ce reuneşte toate aceste partide este risipa electorală şi cumpărarea voturilor cu 10 lei la pensie, un kil de făină şi un litru de vodkă.

Micul Titulescu

Sursa imaginii 

Lumea politică din România devine din ce în ce mai acadabrantă pe zi ce trece. Alternativele la personajele actuale sunt atât de debile şi inconsistente încât am ajuns să-l alegem a doua oară pe Băsescu. Senzaţia pe care o am privind lucrurile din exterior este că ambii lideri de partide opozante nu au decât o mână nedibace de ventriloc adânc înfiptă în fund şi toate mutările şi cuvintele vin dintr-o singură mişcare de deget în orificiul de control. Până şi ideile pe care le exprimă sunt ireale.

Ultimul pe listă care a comis-o este Victor Ponta care a pontat încă o dată la masa penibilului. Am o bucurie, faptul că nu sunt implicat politic şi deci îmi permit să critic pe un ton mai neacademic. Dar un om politic nu poate şi nu are dreptul să iasă din sfera decenţei, diplomaţiei şi a cuvintelor cântărite. Nu ai voie să scoţi un singur sunet până nu ştii ce efect produce. Hormonii de puber la primele fire de păr mai mature nu aduc niciun avantaj omului politic, la fel cum nici limbajul suburban nu transmite mesajul corect şi în plus ambele nu au ce căuta aici. Dar evident că şi de această dată vina e tot a lui Băsescu pentru că el a coborât nivelul dezbaterii politice aici. Dacă Băsescu îţi pune cuvintele în gură singura concluzie pe care o pot trage este că ventrilocul din spatele micului Titulescu (pentru că e mic rău) nu e altcineva decât "dracu' ". Deşi parcă degetele dibace ale lui nea Nelu' Cucuvelu' ar cânta simfonia beată din spatele lui Ponta. Iar pentru că nea Nelu' e la vârsta alzeimeristo-sclerozică probabil că din când în când păpuşa o mai ia pe arături schizofrenice. Justificarea puerilă că şi-a exprimat opinia pe blog care e intim e atât de aiuristică în condiţiile în care ocupi poziţia pe care o ocupi şi circumstanţele fac ca blogul tău să fie unul public.

L-aş putea numi pe Ponta chiar un miner al vieţii politice pentru că de fiecare dată când are o intervenţie ţine neapărat să lovească cu "bastonul" oratoric în baltă cap. Numai că, în contextul unui număr limitat de "bastonişti", activităţile lustrative se reduc la lătratul de pe margine. Şi, precum un căţel neputincios, atunci când latratul lui anemic este luat în derâdere de dulăi începe să scheaune. Nu construcţia şi susţinerea unei idei sunt apanajul personajului ci distrugerea ideilor celorlalţi şi nu prin argumente ci prin insulte.

Noi nu avem oameni politici, doar politicieni şi nici măcar politicieni, bipezi cu funcţii politice. Nişte maimuţe care nu îndeplinesc decât rolul prădătorului în lanţul trofic al societăţii capitaliste. Lideri cvasi-autoproclamaţi în fruntea turmelor de ovine cumpărate cu "cucută".

Victor Ponta, tot ce pot să-ţi urez este ca toată lumea politică şi nepolitică să se urineze pe tine, pentru că dacă nu te usuci de la uree şi nitriţi măcar o să creşti puţin mai mare şi poate atunci o să te luăm în seamă/serios.

Despre Energie

...100 de puncte pentru cine poate să definească energia.


Fără să fac o reducere prea mare, aş avea curaj să estimez că răspunsurile se vor împărţi în două categorii: unii care se gândesc la definiţiile din liceu gen potenţialul asociat cu nişte forţe, lucrul mecanic sau puterea, etc. Şi unii care or să zică, precum în Caragiale: ”energia e care curge”. Desigur, că şi muzica ”e care curge”, dar şi apa. Sau lotusul, lotusul e energie. Şi mă surprinde cum toată lumea vorbeşte cu o uşurinţă uimitoare despre ceva ce nu ştiu exact ce e.


Deci dacă spui ”energie” toată lumea înţelege. Sau nimeni nu întelege. E acelaşi lucru.

Astăzi am avut tensiunea crescută să am o conversaţie cu o cunoştinţă care face terapie energetică. Adică, în numele unei experienţe ”practice” de câţiva ani, în contextul unei pregătiri deloc medicale / teologice / metafizice, persoana a ajuns să aibă în tratament ”energetic” pe nişte oameni bolnavi de cancer. Pe mine asta m-a şocat la culme, din mai multe motive.

• Persoana (”curatorul”) credea sincer că persoanele tratate fac progrese. Defapt, persoanele care ştiu că sunt tratate fac progrese. Recunoaşte că placeboul există (noroc cu el!), şi îmi dă un apropos că medicamentele tratează cauzele bolii, iar companiile farmaceutice au ca scop sa dovedească (,) că placeboul e mai prost ca medicamentele lor. Deci, cu alte cuvinte, medicamentele sunt testate şi e arătat că pot să funcţioneze mai bine decât aleator, dar el, curatorul, preferă să se bazeze pe tratarea sursei problemei, care nu e adresată de medicamente. Dar placeboul e bun. Deci, la ce folos tratezi sursa, dacă te bazezi pe placebo? Defapt, te joci cu viaţa fraierului care te crede că eşti mai bun decât aerul, sau decât o linguriţă de zahăr pe stomacul gol dimineaţa, în zilele pare. Dacă amărâtul are cancer, well, asta e. Dar tu trebuie să îi arăţi că ştii ce faci. Pe banii lui, desigur.
• Dacă are pacientul cancer şi vine la masaj energetic, nu trebuie să renunţe la chimioterapie. Adică dacă tot faci o treabă, de ce să nu faci două? Desigur, dacă se face bine amărâtul, o să fie datorită masajului energetic, nu chimioterapiei!
  
• Apogeul în a fi ”curator energetic”, mi s-a dat ca exemplu, este să îţi vină în minte denumirea ştiinţifică (adică medicală, unde medicina = adversarul) a diagnosticului pacientului, fără ca tu să ai pregătire medicală. Adică dl. Xulescu, suferind de, să zicem, deviaţie de sept, se duce la cabinetul energetic, îi este aplicat un masaj energetic special, şi după ce ”curatorul” se concentrează puţin, bing! ”Domnule, dumneavoastră aveţi o deviaţie acută de sept, dar pentru că nu ştiu exact ce e aia, o să vă aplic acordajul Angel Light, şi vă veţi simţi mult mai bine”. Small print: ”în caz contrar vă puteţi adresa unui medic generalist”.
• ”În momentul în care înveţi terapia energetică, ajungi să vezi prin haine, prin carne, şi vezi Energia. Asta nu poate oricine, dar eu am reuşit.” Defapt persoana în cauză mi-a făcut şi mie o caracterizare energetică a prezenţei electronice, şi a reieşit că am, citez, ”stomacul cam negru, ovar stâng polichistic, şi rinichiul stâng leneş”. Asta pentru că e foarte comun, 80% dintre oameni (femei, sper) au simptome la fel. Era cât pe-aci să am şi burtă, dar pentru că asta ştiu clar că nu am (sic), am scapat de aşa diagnostic! de data asta! nu de alta, dar curatorul cu pricina nu m-a văzut de ceva vreme, se mai schimbă omul...
  
• confruntat cu argumentul că masajul energetic nu e prea dovedit benefic de comunitatea ştiinţifică, curatorul a râs mult. A zis că normal că nu e dovedit, pentru că nimeni nu ar fi de acord cu aşa descoperire! care ar revoluţiona pe tot şi toate. Şi asta pentru că există o conspiraţie mondială. Tot aia care este împotriva invenţiilor româneşti pro-mediu (o maşină ecologică) tocmai pentru că petrolul trebuie să curgă în continuare. Trebuia oare să mă aştept la alt pseudo-argument, care mai mult te bagă în ceaţă?
• curatorul, deşi aparent calm, mi-a zis că eu nu ştiu nimic despre viaţa reală, pentru că eu lucrez într-un birou. Energia, se pare, nu curge şi pe acolo. El, în schimb, lucrează în viaţa reală, acolo unde vin la el oameni cu probleme reale, pe care el, din iubire, încearcă să le rezolve. Pentru că spre deosebire de mine, care nu aş ajuta cu nimic pe un cerşetor de pe stradă care moare de foame, el ar încerca să îi salveze viaţa lucrând la sursa problemei.
  
• curatorul admite că îşi pune la bătaie siguranţa sa, înţeleg, energetică, cu fiecare caz nou. Hmmm, asta nu mă încântă să mă duc la el, dacă are un infarct energetic cu o sedinţă înainte să mă vindece, după ce am plătit?!
  

E absolut clar, şi e redundant să mai o spun şi eu, că terapia prin vizualizarea bolii sau te miri ce altă găselniţă, nu sunt demonstrate ştiinţific. Referinţa la un oncolog american, pe care am primit-o ca să ”studiez, dacă tot mă pasionează”, are nişte post-referinţe la unii care au încercat să refacă experiementul şi nu le-a ieşit nimic.

Afacerea are clienţi tocmai pentru că 1) placeboul există, 2) oamenii cred, şi 3) ceea ce le spune curatorul oamenilor este, ca la ghicitoare, sau ca în horoscop, ceva general ce se aplică tuturor. Se bazează pe ”80%”, pe măsuri absolute. Pe câmpul energetic ”la forma lui ideală”. Păi da, dar unde ştii care e forma ideală, dacă nu ai cunoscut persoana? asta presupunând că 1) poţi să faci ceva, şi 2) ştii ce faci.

Curatorul fie se enervează când îl iei cu argumente raţionale, fie foloseşte smiley-uri care râd isteric. Asta nu e de bine, mai ales dacă e declarat că vindecă prin meditaţie şi iubire. Sunt curioasă, apropos de asta, ce părere ar avea un preot despre vindecarea energetică. Aşa, de curiozitate copilărească.


Una peste alta, vreau să închei punerea asta la colţ cu două afirmaţii. Prima: ”Kids, don't try this at home” şi a doua, că înainte de a vă duce la vreun doctor, să nu vă impresioneze diploma de masaj energetic emisă de vreun centru european de gâdilat (luată în 2 timpi şi 3 mişcări- energice) mai mult decât una de la medicină pentru 6 ani + 2.

Desigur, sunt dispusă să îmi schimb părerea şi lupta asta atunci când voi vedea articole unde e demonstrat cinstit, ştiinţific, că un număr semnificativ de pacienţi cu aceleaşi probleme sunt vindecaţi de masajul energ(et)ic semnificativ mai bine decât cu medicina pe care o avem de câteva sute de ani, încoace. Că nu de alta, dar Energia e de când lumea. Defapt Energia dacă e peste tot, trebuie să fie şi în Medicină... Hmmm, chiar aşa...