Impostura rânjetului sau 'te-n mă-ta, cu cratimă!

Motto: "Numai ține minte sfatul ce-ți dau: în călătoria ta ai să ai trebuință și de răi, și de buni, dar să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubeți." - Harap Alb, Ion Creangă

A.S.: Titlul și motto-ul sunt dedicate în onorea (potențial inexistentă a) unui fost candidat la președinție.

Deja s-au împlinit 6 ani de când am plecat din România, ani care s-au petrecut cu bune, cu rele, cu speranțe și dezamăgiri. Și cu toate că asta a însemnat foarte multe sacrificii și obstacole peste care a trebuit să trec, nu regret nicio secundă drumul pe care l-am urmat. Mi-am dorit să plec, iar când oportunitatea mi-a rânjit am luat-o de mână și am fugit în lumea nebună. Am vrut să nu mă uit înapoi, dar, precum vorba că țăranul pleacă de la sat dar satul niciodată din țăran, eu am păstrat o bucățică de Românie în pieptu-mi de aramă care m-a făcut să jinduiesc, ca vițelul înțărcat, după laptele de mamă.

Dar am plecat în căutarea a ceva ce nu puteam găsi în țara mea, iar acel ceva ia multe forme și nume. Forme si nume cărora fiecare le-a simțit cel puțin o dată în viață lipsa atunci când vrei să urli-n pustiu la lună a durere, apoi a ură și în final a neputință, recunoscându-ți înfrângerea în fața unei mașini infernale numită stat. Am plecat pentru că nu am putut accepta să asist pasiv cum viața trece pe lângă mine, și în ciuda tuturor eforturilor mele, cei "meritoși" sunt mai mereu derbedeii din ultima bancă, iar în fața decenței și meritului prevalează aproape de fiecare dată fanfaronada și impostura. Am plecat pentru că nu mi-am găsit locul, am fost trișat la alcătuirea regulilor și în definitiv am plecat pentru că am vrut o viață mai bună și mai dreaptă pentru ipoteticii mei viitori copii.

Dacă m-aș întoarce în România? Nu, câtă vreme politicienii nu înțeleg un lucru simplu, că dacă nu există perspective de viitor, oameni ca mine refuză să-și sacrifice energiile și viitorul pentru a face bogați niște analfabeți. Mai mult, refuză să-și sacrifice copiii pentru aceleași "idealuri înalte". Domeniul în care lucrez este mulțumitor de bine plătit în România și raportat la costul vieții de multe ori înseamnă beneficii mai mari decât în restul Europei. Cu toate astea sectoarele indispensabile viitorului precum educația și sănătatea suferă de carențe fundamentale atât ca personal calificat cât și ca resurse financiare.  A mă întoarce doar pentru un salariu bun când știu că viitorul își îngustează orizontul oportunităților ar fi o opțiune viabilă doar pentru rațiuni personale.

Cumva politicienii n-au reușit să înțeleagă contextul în care se află țara în momentul actual. A prosti în față și a deziluziona în repetate rânduri o populație cu o opțiune viabilă de a pleca în străinătate duce la o migrație ca cea pe care am văzut-o în ultimii ani. Iar principalul segment de vârstă este, să nu ne amăgim, 25-35 ani, în cele mai multe cazuri, categoria cea mai productivă, cu calificare foarte bună pe domeniul pe care lucrează și care întemeiază familii. A pierde aici irecuperabil un număr semnificativ din populație, într-o țară deja cu spor negativ, este sinucidere curată. În plus, câtă vreme afacerile unor condamnați definitiv pentru furt de la stat se discută în Parlament pentru a se înmuia regulile, convingerea mea că am plecat spre o viață mai bună este întărită.

Mi-aș dori să existe soluții sau mi-as dori să existe soluții simple, dar orice proces de vindecare trebuie să înceapă de la organele critice, iar în România educația civică a individului este cel mai bolnav organ critic. Dacă așteptările și cerințele fiecăruia sunt în liniile unui stat modern, acestea vor determina în viitor remodelarea institutiilor, corectarea defectelor și exceselor acestora. A recunoaște informarea corectă de dezinformare redirecționează atenția publică spre adevăratele probleme și spre un vot mult mai corect. Dar o astfel de inițiativă nu va putea nici măcar să existe, pentru că electoratul și-ar câștiga liberul arbitru, iar politicul are nevoie de control, nu incertitudine.

Oricât de mult m-aș simți legat de țară, câtă vreme să fie la putere li se permite unor fanarioți care se succed numai pentru a deveni și mai bogați, destinul meu va păși pe alt drum.

Da' cu violul cum ramâne?

Sursa imaginii.

Multe fețe simandicoase își dau cu părerea despre cum ar trebui pedepsiți hăndrălăii din Vaslui, dar pentru așa creaturi nu există pedeapsă. Pedeapsa presupune o șansă de îndreptare, o posibilitate de recuperare a umanității. Ori ce au făcut cei șapte este atât de subuman încât singurul mod în care pot fi tratați e ca pe animale.

Pedepsele umane funcționează pentru cei cu nivel intelectual corespunzător omului modern. Pentru jivine singurul lucru care funcționează este frica pentru propria persoană (drept dovadă stă atitudinea lor în fața unui verdict destul de probabil de vinovăție: "trecem noi si pese asta"). Dacă pedeapsa pentru viol ar fi tăierea organului fără anestezie ma gândesc că o parte dintre aceste animale s-ar gândi măcar de două ori înainte să aibă o erecție. Nu sunt de acord cu blândețea în cazul crimelor traumatizante (viol, tâlhărie, furt, sechestrare, violare de domiciliu). Aici trebuie pedepse care fie să prevină actul direct, fie să împiedice recidiva. Și soluțiile se pot găsi într-o formă umană.

Astfel de lucruri nu mai se pot întâmpla în societatea de azi. Accept că un om poate avea o suferință psihică și din asta poate rezulta un comportament deviant, dar 7 din același sat, asta e deja ceva patologic și cauza nu este în boală psihică ci în lipsa oricărei forme de educație. Și nu educația din școală, înfrânarea instinctelor se învață în familie. Manifestarea nevoilor biologice pornește ca ceva instinctual ca apoi să fie controlate prin educarea creierului.

Pentru cei care încearcă să convingă lumea că fata e curvă, oricât de curvă, cu șapte în lanul de porumb nu are cum să fie plăcere, nici măcar în filme porno. Este pur si simplu sadism și pentru viitorul pe care l-au distrus ar trebui să plătească toată viața într-o formă sau alta. Iar o pedeapsă mai adecvată decât sex surpriză în pușcărie mi se pare să-i plătească fiecare pentru tot restul vieții lor 50% din venitul personal, cel putin slariul mediu pe economie. Nu poți fura viitorul cuiva fără să te aștepti la consecințe.

Cam atât. Ca bonus, femeia care e mai rușinată că nu a fost violată cum trebuie decât că a fost violată după ce că avea și piciorul rupt.

Mioriță blajină, e timpul să-ți arăți colții

Sursa imaginii.

Buh, berbecule, ți-am zis muh că e popă?

Ponta pupă poala popii... popa pupă... banii lui...

Ți-au luat tot muh, dreptul la decență, dreptul la coloană vertebrală și tu behăi a foame privind la paiele pe care te prefaci să le mesteci cu poftă. Nu ți-a ajuns cât ai fost tratată ca un dobitoc? Nu te-ai săturat să ți se fure toate valorile de către un impostor? I-ai uitat atât de repede pe cei ce ți-au ucis bunicii și străbunicii în închisori cu brutalitate rece și calculată de reptilă? Tot ăia te călăresc acuma de te-au deșălat.

Muh, ovino, muh, cum poți sta rumegând așa pasivă când suratele tale sunt chelite de blană până la sânge de baciul ăsta corcit? Cum poți să asiști atât de imobilă când suratele tale sunt date lupilor pe 30 de arginți? Cum de nu-ți cresc colți când mielu-ți abia-nțărcat nu are a mânca decât ciulini sau să-și ia calea munților în căutarea unui baci mai bun?

Tu, oaie, cum de nu ți se zbârlește lâna pe spate când ești mințită și prostită în față și ți se bagă o mână de iarbă grasă sub bot doar când au nevoie de tine și asta doar să te prindă mai bine-n strungă să te stoarcă de ultimul strop de lapte?

Mă, oițo, mă, mai ai tu oare coarne sau ți le-au tăiat de tot? Mai ai tu oare puterea să-l iei pe baci în coarne și să dai cu el de pământ? Mai ai tu forță în copite sau ți le-au legat deja în lanțuri? Mai auzi tu strigătul mieilor de afară sau fluierul baciului te-a fermecat definitiv?

Cum de oițele negre de pe vârfurile vecine își dau lâna lor și laptele să ți-l schimbe pe baciul, să-ți fie mai bine, să vină un baci mai bun, c-ai văzut ce sănătoase și voinice-s mioarele lui? Dacă noi sacrificăm din bunul nostru și ne pasă de viitorul tău tu ce stai și faci nimic? Nu mai sta așa placidă că dacă tu nu, apoi și noi cât crezi c-om mai behăi-n pustiu?

Dacă eu plătesc un ban și pierd timp să spun ce cred că e bine pentru viitorul tău, tu de ce nu o faci când pe tine nu te costă nimic? Ieși la vot și asumă-ți o alegere oricare ar fi ea dar nu-i lăsa pe măgarii de partid să decidă în locul tău pentru că altfel nu vei rămâne decât o oaie mulsă și jumulită de lupul deghizat în cioban!

Scrisoare deschisa de antirecomandare

Sursa imaginii

În atenția oricui ar putea fi interesat.

Domnul Ponta este probabil cel mai mare impostor pe care România a putut să-l dea, dar este sigur cel mai mare impostor care a putut până acum să-mi influențeze viața. Calitatea sa dominantă este împielițarea oricărei personalități care-i aduce avantaje profesionale, politice sau personale. Complementar acestei calități se adaugă dedublarea, eschiva șmecherească și abilitatea de a emana fără niciun fel de remușcare minciuni gri (suficient de albe pentru a fi crezute, suficient de negre pentru a produce efecte).

Ceea ce poate este puțin vizibil pentru majoritatea oamenilor, este că domnul Victor Ponta este, din punct de vedere al esenței ca om politic, de o transparență insipidă dezarmantă. Deși, de-a lungul carierei profesionale și politice i-au eșuat toate proiectele și inițiativele, domnia sa continuă să cutreiere cu obstinență spațiul TV fără a prezenta vreun proiect sau ideologie altele decât populisme ieftine.

Domnul Ponta este prim-ministru în funcție de doi ani și jumătate, timp în care a reușit contra-performanțe inegalabile, printre care aș enumera: eșecul privatizării Oltchim, introducerea în insolvență a Hidroelectrica (fără a o mai scoate vreodată), eșecul privatizării CFR marfă, eșecul regionalizării, eșecul reformării Constituției, eșecul de a semna pentru și a finaliza câțiva kilometri amărâți de autostradă, eșecul aderării la Schengen (unde orice efort a fost finalmente sistat), eșecul de a cheltui banii de investiții pentru a-i converti apoi ușor în pomeni electorale, eșecul organizării unor alegeri transparente, eficiente și nu în ultimul rând valurile provocate pe plan extern la suspendarea lui Traian Băsescu și la confiscarea instituțiilor statului într-o acțiune blitzkrieg.

Aș mai dori să menționez înainte de încheiere și faptul că sus numitul refuză cu o nesimțire extrem de agresivă asumarea de orice fel a responsabilității, greșelilor, defectelor sau criticilor decât în condițiile în care acestea îi pot aduce un avantaj.

În concluzie, tot ce a realizat domnul Ponta până acum atât în calitatea sa de prim-ministru cât și ca politician sau procuror reprezintă o contra-recomandare pentru poziția de președinte al oricărei țări. De aceea doresc să-mi exprim deschis atât opțiunea de a nu-l vota pe acest candidat nici acum, nici vreodată cât și recomandarea călduroasă ca toată lumea să meargă la vot și să acorde votul său contracandidatului lui Victor Ponta.

Cu stimă,

Mihai-Alexandru Durbaca

Software Engineer

Zürich, Elveția

Citite de la alții

http://kingofromania.com/2014/11/07/the-moron-vs-the-manager/?utm_source=twitterfeed&utm_medium=twitter

Mândru că eu sunt român sau îngrețoșat că tu ești român?

Sursa imaginii.

Mândria de a fi român și în general mândria de a fi ceva ce te naști este un sentiment complet gratuit. Cum poți fi mândru de ceva care este pur și simplu rezultatul hazardului? Cum poți fi mândru de ceva pentru care nu ai niciun merit?

Oare pot fi mândru că Simona Halep este româncă? Câtă vreme nu am nicio contribuție la succesul ei, bineînțeles că nu. Cel mult mă pot simți onorat că fac parte din același neam cu cineva care prin munca ei a reușit cea mai bună performanță din istoria tenisului feminin românesc.

Da, pot fi mândru ca sunt inginer, e ceva pentru care am muncit, e ceva la care am aspirat. Pot fi mândru ca părinte de copilul pe care l-am ghidat pe drumul corect, dar nu pot fi mândru de apartenența necondiționată la un grup. Suntem mândri ca suntem bipezi? Suntem mândri ca suntem vii?

Mândria în acest caz este un sentiment steril cu atât mai mult când vine din partea unui impostor. Iar mândria de a fi român nu este decât un slogan populist pentru un neam cu identitate pierdută. Pentru că existența acestui simțământ se poate justifica doar dacă prin apartenența la acest popor sunt garantate trăsături superioare. Doar dacă, prin eforturile și greșelile strămoșilor noștri, ne-am educat astfel încât să fim mai buni. Și atunci să ne întrebăm ce reprezintă a fi român? Care sunt valorile morale sau calitățile atât de bine înrădăcinate în esența poporului nostru care să justifice sentimentul de mândrie?

Când nu poți oferi răspunsuri prin prezent cel mai ușor de manipulat este fie prin invocarea unui trecut glorios și mistificat, așa cum făceau comuniștii, fie prin sloganuri patriotarde cu care să rezoneze un procent cât mai mare din populație așa cum fac acum post comuniștii.

În concluzie, sunt mândru că, prin mine, străinii își fac o imagine mai bună despre români, sunt mândru că îmi practic meseria cu onestitate și că munca pe care o fac este apreciată, sunt mândru că tot ce am realizat este prin propriile forțe dar nu voi putea fi niciodată mândru ca sunt român câtă vreme îmi e rușine cu cel ce se cere a fi exponentul nostru, câtă vreme aproape 4 milioane au votat așa o calamitate umana, morala și profesională.

Tu ce faci fă, cetăţene, aicişea? Aveai chef de nişte demonstraţii?

- Am venit şi noi aicişea, să vedem ce se întâmplă aicişea, poate se dă mici.

Cum a scos nasul din buncărul MApN, hop-ţop premierului i s-a făcut o nouă înscenare de presă. Toţi talibanii băsişti au strigat în cor "fă" în timp ce premierul rostea "stimabilă doamnă ministru" şi a ieşit ce a ieşit pe bandă.

Dedublarea este de-a dreptul halucinantă şi denotă fie mitomanie, fie ceva mult mai grav, tendinţele absolutiste ale premierului. Încerc să-mi dau seama dacă acest lucru este comic sau tragic şi realizez că ar fi comic dacă astfel de "dume" ar fi inofensive, iar premierul ar fi capabil să-şi asume defectele. Ori de-a lungul întregii sale cariere, Victor Ponta nu a făcut decât să-şi ascundă imperfecţiunile prin orice mijloace. Să nu uităm că prin domnul Liviu Pop, detergent brutal de imaculat, premierul şi-a păstrat intact plagiatul care era pe punctul de a zbura cât colo,  iar prin doamna Ecaterina Andronescu a reuşit să îngroape orice măsuri administrative care i-ar fi putut ştirbi oricât din bretonul perfect aliniat ca la copiii de clasa întâi.

Este tragic pentru că nu a trecut atât de mult de la regimul comunist şi fantomele sistemului încă bântuie coridoarele Casei Poporului, oameni obedienţi sistemului şi şlefuiţi pentru a lustrui orice broască râioasă până luceşte că un luceafăr al neamului românesc. Este tragic pentru că oamenii ştiu să îndure şi nu au fost învăţaţi/lăsaţi să protesteze. Oricât s-ar da vina pe îndobitocirea prin televiziuni, problema principală este lipsa atitudinii civice. Faptul că o persoană publică (cu atât mai mult primul ministru) își permite să mintă cu atâta nerușinare și dezinvoltură în legătură cu un fapt atât de evident este de-a dreptul cutremurător. Iar lipsa oricărei forme de revoltă împotriva unui astfel de comportament lasă drum liber credinței că poporul poate fi mințit oricând și oricum fără a exista consecințe. Când am auzit prima dată explicațiile puerile: "nu a fost fă, a fost mă, ba nu, nu a fost nici mă, a fost măi" aproape că m-am simțit ca in 1984 al lui Orwell în care adevărul era prostit în față și toți aplaudau prefăcându-se că adevărul nu luase niciodată o formă mai adevărată ca atunci când era rostită de fratele cel mare.

Diferenţa majoră dintre Adrian Năstase şi Victor Ponta este că primul este inteligent, cu stofă şi imagine de diplomat, iar al doilea este snob, necioplit şi de o obrăznicie şmecherească şi infantilă; parafrazându-l pe Ion Iliescu: cârlănească. Adrian Năstase a fost trădat din interior pentru că devenise prea puternic şi avea potenţial de necontrolabil. Motivul pentru care Ceauşescu a fost înlăturat de locotenenţii săi a fost pentru a-i împărţi moşia. Nu ar fi acceptat niciodată pe altul care să-i ia locul, cu voce mieroasă şi limbă ascuţită, capabil să întreţină relaţii foarte bune cu occidentul şi pentru care poporul ar fi găsit cu greu motive de ură viscerală. Cu alte cuvinte odată bine cocoţat în ierarhia puterii ar fi fost greu de înlăturat. Pe când Victor Ponta este controlat din spate de oamenii puternici din partid, iar slăbiciunea lui pentru imagine este perfect exploatată şi ţinută la sipet pentru vremurile grele ce urmează să vină. Există o vorbă, adevăraţii smecheri se mişcă în tăcere (a se vedea Ţiriac), ei nu au nevoie să iasă în faţă, dar le trebuie o pavăză obedientă împotriva oricăror ingerinţe din partea aparatului de stat în viaţa lor, sau altfel spus împotriva a orice le-ar perturba liniştea în care se mişcă. De aceea Victor Ponta este acum împins în faţă prin toate căile posibile. Lăcomia pentru status, imagine şi putere l-au adus în acest punct: de a fi candidatul perfect pentru grupurile de interese din propriul partid.

Să nu uităm că actualul premier nu şi-a asumat niciodată poziţia de lider, tot timpul a fost pe locul doi. În partid Dragnea e cel care taie şi spânzură, la Guvern este Gabriel Oprea, la raliu este copilot, în F16 pasager, în Parlament deputat (nu şef de partid). Responsabilitatea pentru toate acţiunile din Parlament care au iscat scandalurile din ultimii doi ani a fost tot timpul asumată de altcineva, el fiind în offside, niciodată implicat în actul decizional. Pentru că pe Victor Ponta nu îl interesează şi nici nu are puterea să fie cu adevărat lider , vrea doar imaginea. El este mascota Guvernului, nu motorul şi direcţia.

În aşteptarea unui lider adevărat, din păcate, nu am altceva de făcut decât să las trecerea timpului să-şi facă lucrarea şi eventual să dau drumul la televizor că au început desenele animate cu Mickey Mouse.