Noi vrem respect

A fost mai acum ceva vreme o campanie a grupului Realitatea-Catavencu care se chema "Noi vrem respect!". Ideea bună în principiu dar cu un segmentation fault la compilare. Respectul nu se cere ci se câştigă. Dar campania a prins şi grupul a câştigat câte ceva la capitolul popularitate. A nu se interpreta ca publicitate, ci ca o critica la adresa media: este singurul post de televiziune care a avut campanii "morale". Şi aici aş adăuga şi Radio Guerrilla prin campania "Atlas de mitocanie urbana".

În ultima vreme în mass-media se promovează mai mult ce produce bani şi mai puţin ce elevează. Iar la capitolul asta o sa revin scurt la un subiect pe care l-am abordat mai demult aici: cavoul familiei Lahovari. Radio Guerrilla a fost singurul post media de care ştiu că a luat atitudine şi asta mulţumită lui Liviu Mihaiu. Din nou nu vreau să se creadă că fac publicitate.

Mai există un segmentation fault la campania "Noi vrem respect". Primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a fi respectat este să oferi la rândul tău respect celor din jurul tău. Respectul este de cele mai multe ori condiţionat de reciprocitate. Nu te poţi face respectat dacă nu îi respecţi tu pe cei de la care pretinzi respect. Este foarte adevărat că într-o lume în care respectul nu mai valorează nimic, a pune preţ pe asemenea valori pare o investiţie proastă. Dar de la lipsa de respect şi reducerea tuturor lucrurilor la derizoriu nu poţi avea pretenţia la altceva decât purgatoriul prin care trece acum România.

A început să se discute foarte mult în ultima vreme, iar campaniile media pistonează foarte mult pe tema asta, despre o a doua suspendare a lui Basescu. Suspendarea în sine mă lasă rece, dar contextul este puţin spus nepotrivit. Faptul că suspendarea este ceruta de un senator cu verdict de poliţie politică adaugă încă o bilă neagră (dacă mai era nevoie) clasei politice. Respectul la care sunt obligaţi demnitarii faţă de electorat l-ar fi obligat să-şi dea demisia din momentul în care ar fi existat suspiciuni de colaborare activă cu securitatea (fosta sau actuala tot cadre sunt). Ori dacă îmi mai aduc aminte corect, procesul ăsta ne-a pus în faţa unei contestaţii de constituţionalitate care e pus pe butuci CNSAS-ul, şi asta dn partea unui şoptitor.

Instituţiile statului, prin funcţia şi scopul lor (teoretic vorbind) obligă la respect. Drapelul şi Imnul sunt instituţii care trebuie respectate de orice persoană cu  CeNePeu. Instituţia preşedenţiei trebuie de asemenea respectată de toţi cetăţenii României şi nu numai, dar în special de persoana care deţine funcţia. Parlamentul, Guvernul, primul ministru, toate sunt instituţii care te obligă la respect, măcar respectul datorat autorităţii şi aici nu vreau să se înţeleagă prin respect obedienţă. Dar este greu să respecţi o instituţie atunci când persoana care îi exercită demnitatea nu-şi respectă propria funcţie şi instituţie.

Şi atunci cum mai putem cere respect? În plus, capacitatea de a respecta şi a te face respectat este o valoare ce se cultivă la nivelul societăţii prin mecanismul acţiune - recompensă. Nimeni nu-şi va manifesta respectul sau respectabilitatea dacă nu va avea ceva de caştigat din asta sau ceva de pierdut în caz contrar. Si atunci ce ne lipseşte să ne punem la respect politicienii?