Învăţa-ţi să scrie-ţi corect

Se pare că devenim pe zi ce trece din ce în ce mai dobitoci. Am primit pe mail o ofertă de la un dezvoltator imobiliar (care nu e unul de scara de bloc, că ăştia au fost "sugruma-ţi" de criză) prin care eram invitat să vizitez noul târg imobiliar online, care se ţine în fiecare zi, la orice oră, condiţia să le meargă site-ul.

Ce m-a belit peste ochi e greşeala care mai apare şi pe primul rând. Comentam pe blogul lui anditzu san un entry legat de educatie si de calitatea procesului. Modul cum miniştrii rând pe rând şi-au bătut joc de sistem şi au făcut zeci de experimente devine deja o tragi-comedie. Cunosc cât de cât mutilările prin care a trecut învăţământului pentru că părinţii mei sunt profesori şi fiecare ministru a venit cu propriile idei, cu propria metodologie şi regula de bază este să schimbe tot ce a făcut ministrul anterior. Că doar el, în genialitatea lui, este actualul şi unicul.

Şi este o explicaţie relativ simplă de ce ministerul învăţământului este cenusăreasa unui guvern: pentru că un asemenea minister nu învârte prea mulţi bani de investiţii. Drept urmare nu prea e de unde se fura. Si atunci ajung ministri ai învăţământului doar tăntălăii cu vise de mărire (prostul ăla fudul), sau ăia care acceptă forţaţi de partid şi care o să-şi bage picioarele.

Acum şi un ministru rezonabil de capabil care ar vrea să schimbe masiv şi în bine se loveste de un puternic refuz din partea propriului minister care este un munte de incompetenţă şi de nepotisme, năşisme, pile, cunoştinţe şi relaţii.

Până una alta va trebui să ne descurcăm cu generaţii întregi de analfabeţi diplomaţi pe care îi va produce învăţământul românesc. Toate ca toate, că şi străbunicii mei au fost aproape toţi analfabeţi, dar aveau bun simţ în pana mea. Ăştia de acum o să ajungă toţi ca nea primarele care este...

Măcar cu ceva avea şi Hitler dreptate, să facă puţină curăţenie :).

Totul până la mamă şi morţi

Am citit mai acum câteva zile o ştire care m-a enervat de-a dreptul. În general sunt obişnuit cu lucrurile care se petrec în România şi chiar dacă mă revolt nu ajung să mă enervez. Încerc să înţeleg cum s-a putut întâmpla aşa ceva şi cum de nimeni nu reacţionează violent şi nu reuşesc.

Ştiam că poporul român are măcar două lucruri sacre, lucruri de care nu nu poţi spune nimic rău fără să nu-ţi iei una în mufă. Ştiam că niciodată nu înjuri pe cineva de mamă sau de morţi decât dacă chiar voiai să-l înjuri.

Citeam că lucrurile care ne diferenţiază clar de animale sunt: râsul şi cultul morţilor. Partea cu cultul morţilor nu e chiar exclusiv umană, se găseşte şi la lei şi la elefanţi (asta ca să dau un exemplu). Şi atunci, un profanator de morminte, cum mai poate fi el considerat uman dacă nu are puţina decenţă să respecte morţii.

Marean Vanghelie care este (ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti), a preluat (ne)abuziv cripta familiei Lahovari pentru a-şi îngropa acolo ciorile. Până aici am ajuns? Un asemenea om mai poate fi lăsat în viaţă (politică)? Unde sunt ţăranii cu furci şi topoare care să dea foc conacului boierului?

Dar lasă că ştirea asta e doar o tentativă de diversiune de la criză, de la moţiune, de la Guvern, noi n-avem de mancare, ne doare-n p_!@ de morţi. Consolaţi-vă cu asta!

Dacă politicianul e curvă...

... şeful de partid e peşte?

Citeam mai zilele trecute că s-a dat startul la recrutări de şobolani din PDL. Dan Nica din PSD a declarat că primesc orice membru PDL cu condiţia să voteze moţiunea. În acelaşi timp atât PSD cât şi PNL au anunţat excluderea oricărui membru care nu se prezintă la moţiune sau nu votează cu bilele la vedere. Deci peştele liderul de partid a decis să-şi scoată marfa colegii de partid la produs luptă democratică.

Trei lucruri mă nedumeresc aici:

1. De ce prezenţa la votarea unei moţiuni trebuie să fie prin constrângeri? Găsesc că prezenţa unui parlamentar la locul de muncă este un lucru obligatoriu, indiferent că se votează o moţiune sau sterilizarea câinilor cu covrigi în coadă.

2. Dacă un parlamentar are altă opinie decât liderul de partid e obligat să voteze cum îi cere partidul? Atunci de ce nu avem Parlamentul doar din lideri de partid şi scăpăm mult mai ieftin.

3. De când un singur vot (important ce-i drept) te face apt pentru a intra într-un partid? Setea pentru interese mărunte de moment este atât de mare încât sunt îmbrăţişaţi toţi trădătorii?

Sunt perfect de acord că Guvernul B(r)ok(e) (dacă îmi este permisă licenţa) are performaţe mai rău decât lamentabile şi în condiţii normale ar trebui spulberat de urgenţă, dar o moţiune de cenzură acum şi un nou blocaj instituţional nu ar duce decât la înrăutaţirea substanţială a situaţiei.

În plus, se uită care este rolul instituţiilor: Parlamentul legiferează, Guvernul gestionează fondurile şi infrastructura pentru a pune în aplicare legi şi programe guvernamentale, Preşedintele trebuie să apere interesele statului atât la nivel intern cât şi extern, iar Justiţia trebuie să fie resortul care îi obligă pe toţi cei de mai sus să fie (cât de cât) corecţi. La noi Guvernul legiferează, Parlamentul cenzurează, Preşedintele apără interesele unui partid, iar Justiţia îşi apără propia piele.

Curat mofluji, coane Fănică!

România, ţara „recoardelor”

Acum câteva zile m-a lovit ideea acestei oportunităţi, nefaste în sine (dar trebuie să vedem mereu partea plină a paharului), ca România să-şi marcheze numele din nou în cartea recordurilor. După cârnatul magic al lui Oprescu (vă rog, nu vă gândiţi la metafore şi mai ales nu consideraţi că a vrut să compenseze pentru Ciomu :) ) România are ocazia aproape unică în istorie de a avea, simultan, acelaşi premier demis de doua ori prin moţiune de cenzură şi acelaşi preşedinte suspendat de două ori de Parlament.

Mi se pare mie sau e aceeaşi piesă proastă jucată la nesfârşit de aceiaşi actori proşti? Numa bine că vine legea şi îi mai lustrează pe câţiva dintre ei. Ah, îmi cer scuze, am uitat ca nu a trecut de C(T)C.

Mai pun doar o întrebare pe final, dacă ar fi să intrăm în cartea recordurilor (pe motivul de mai sus) câţi oameni ar ieşi în stradă să protesteze petreacă?