8 martie 2012

Demisia in democratie


Sursa imaginii.

Citind stirile legate de liderii opozitiei din ultimele zile mi-am adus aminte de o vorba pe care o spuneam cand eram mic si bateam mingea in parcarea din spatele blocului: cine zice ala este ca magarul din poveste. Ca o paranteza, n-am stiut niciodata despre ce magar este vorba.

Acum sa ma explic putin. Cele mai multe stiri cu si despre opozitie trebuie sa contina cuvantul demisie. A presedintelui, a premierului, a Parlamentului, a DNA, a fiscului, a CNA-ului. Dar unde nu s-a cerut demisie.
Opozitie, faca-se voia ta! Cu toate institutiile demisionare sunt curios cine mai conduce... banuiesc ca anarhia democratica. Nu te poti pretinde democrat  daca te autoexcluzi din joc. Nu poti dialoga daca esti mut si/sau refuzi conversatia. Demonizarea in bloc a tuturor institutiilor statului este tactica manipulatorie a totalitaristilor. Instigarea populatiei sa protesteze impotriva institutiilor statului din nou este o dovada a impotentei diplomatice a liderilor opozitiei. Nu se poate numi exercitare libera a dreptului de reprezentare daca votul/nevotul/participarea/neparticiparea sunt santajabile cu excludere din partid. De aceea opozitia este magarul din poveste.

Eu am o problema cu cerutul demisiei. In primul rand pentru ca demisia este un act unilateral si in al doilea rand, daca omul nu mai corespunde postului atunci el trebuie demis de persoana/institutia/entitatea care l-a investit. Drept urmare a cere demisia cuiva ar trebui inlocuit cu a cere demiterea cuiva de catre cel/cea/cei care pot demite. Asa ca pentru mine a cere demisia cuiva este doar o miscare de imagine sau abuz in serviciu atunci cand vine din partea unui superior.

Cea mai arzatoare cerere a opozitiei si mai ales a liberalilor este demisia din Parlament si a presedintelui si organizarea alegerilor anticipate. Pentru ce? Pentru cateva luni pana trebuie organizate alegeri la termen? Daca o cereau acum un an mai intelegeam, dar acum? Ori sunt prosti (ca startegi) ori disperati ori manati de motive obscure (Luke, Obi-Wan nu ti-a spus ce s-a intamplat cu tatal tau... eu sunt tatal tau). Adevarul cred ca este mai simplu de atat. Pentru opozitie este important ca alegerile prezidentiale sa fie in acelasi timp cu cele parlamentare. Atat din motive financiare, organizatorice cat si strategice. Un partid de opozitie gaseste mai greu sponsori decat un partid la putere, iar in perioada electorala cei ce finanteaza partidul o fac punand piciorul in gat de aceea o singura campanie e mai benefica decat doua. Nu este usor de mobilizat partidul pentru campanie electorala, iar de-a lungul timpului PSD si PNL au dovedit ca nu au aceeasi disciplina de partid ca PDL. Si acum daca luam in calcul ca USL ar prelua puterea e clar ca membrii de partid cu sacii in pod nu vor fi la fel de motivati sa lupte pentru presedentia lui Chucky, cu atat mai putin cei din partea PSD. In plus, cata vreme Basescu este presedinte, USL nu are garantia ca Ponta va fi numit premier, am mai vazut cum Constitutia a fost contorsionata si cum o sustinere de peste 50% nu a putut impune un candidat. Pentru USL guvernarea sub semnul Basescului poate fi o fata morgana. In plus din partea PNL exista temerea ca PSD sa nu faca pact cu PDL dupa alegeri si sa-i lase cu buza umflata la prezidentiale.

Sper totusi ca am evoluat dincolo de stadiul in care un presedinte/partid este ales de televiziuni si ca toate jocurile si fusaraiele din cocina noastra politica nu vor deturna rezultatul spre cei mai meritosi dintre ingrati.