2 august 2010

Spune-mi ceva despre ce mănânci...










...şi eu o să îţi spun ceva despre cum eşti.

sau ”You are what you eat”. Oare cât e de adevărat?

Din punct de vedere culinar, am avut norocul să experimentez destul de multe în ultima vreme. Cel mai interesant a fost şocul de a mă întâlni cu bucatele japoneze, ceea ce mi-a deschis apetitul pentru bucătăria asiatică. Dar nu şi fără riscuri, după cum o să vă povestesc.

Obişnuită cu mâncarea italiană de ceva timp, am ajuns pentru un scurt timp în Anglia, după care am fost în Japonia pentru o săptămână. Multă lume mi-a cerut impresii, şi ca să vă spun şi vouă, a fost un şoc aproape pozitiv. Primele zile am fost ok, deşi combinaţia de jet-lag plus o căldură cu umiditate peste 80% (zic eu) dădeau o senzaţie ciudată. Organismul meu era puţin nedumerit. S-a dumerit însă în a patra zi, când, crezând că la micul dejun la hotel chestia galbenă şi moale de pe farfurie e omletă, a concluzionat că e un fel de piure de cartofi cu un fel de maioneză. Şi astfel a făcut uac! Rezultatul a fost că nu am mai ştiut ce să îi mai dau să se liniştească, şi din prudenţă, am ajuns după a patra zi (timp de experimentare, de!, am avut) să mănânc singurele alimente pe care le puteam recunoaşte clar: banane şi bere! Desigur, refuzând majoritatea din bucatele cu adevărat alese pe care le puteţi vedea şi voi, în prima poză de mai sus... (Apropos, prima şi a doua poză de mai sus sunt din colecţia personală)

Mâncarea japoneză era, contrar oricăror aşteptări tip ”ah, ăştia gătesc insecte şi pisici”, absolut excepţională. Un libanez mi-a zis ”am mult mai multă încredere să mănânc ceva japonez, decât orice din ţara mea!”. Deşi nu puteam şti ce mănânc, de cele mai multe ori, am încercat noodle soup cu soia, orez cu alge, sushi / sashimi, sake (!), prăjituri, ceai verde delicios cum nu am gustat pe continent, murături interesante şi combinaţii necunoscute care chiar mergeau. Am avut aceeaşi senzaţie cu mâncarea italiană (nu vă gândiţi la pizza) - şi aş numi acea senzaţie ”rezonanţă gustativă”. Vi s-a întâmplat vreodată să gustaţi ceva (să zicem, caşcaval) simplu, apoi miere (simplă), apoi acelaşi caşcaval cu aceeaşi miere, şi să aveţi o cu totul altă experienţă a gustului? Este foarte interesant. La fel e cu vinul - anumite feluri de vin au un anume gust, cel mai probabil neinteresant, dacă e băut simplu. Apoi, dacă îl combinaţi cu ceva anume, gustul devine complet altul, mult mai interesant...

După ce m-am întors in Anglia, am avut mai mult curaj să încerc mâncare indiană. Foarte interesant, poate nu la fel de rafinat şi simplu ca in Japonia, însă cu siguranţă extrem de variat. Mirodeniile pe care le au indienii sunt într-adevăr, spectaculoase (desigur, e încă nou pentru mine, mai ales că mirodenia comună pe care o pun în toate felurile de mâncare, era ceva ce până de curând, mă cam enerva). Desigur că am avut şi surpriza ca un englez să îmi spună despre Chicken Tikka Massala (poza 3) ”mănâncă cu încredere, ăsta e felul de mâncare tradiţional englez!”.

Şi acum că din Anglia m-am întors în Italia, pot din nou să gust brânză cu miere sau gem, mămăligă cu ciuperci, brânză la grătar, sau fel şi fel de alte aventuri. Sunt curioasă cum o să reacţionez când o să revin în ţară, peste câteva zile.

Dar ceea ce mi se pare ca lasă de gândit este cum de la noi, şi în est în general, nu există altceva străin, ca origine, decât shaorma de la colţ. Defapt discuţia ar avea mai multe idei:
  • de ce noi românii nu mergem la restaurant?
  • de ce doar turcismele au succes?
  • de ce nu avem restaurante chinezeşti, sau japoneze, sau libaneze, sau indiene?
  • de ce credem că doar noi facem mămăligă? (se leagă de absenţa celor de mai sus?)
E oare că oamenii nu au bani să se ducă la restaurant? Că a te duce la restaurant sună chic, şi nu e pentru oamenii de rând? Că shaorma e ieftină? Că nu experimentăm? Că nu avem timp pentru că facem murături în timpul ăla?

Voi ce părere aveţi?

13 comentarii:

  1. hmm gabitzule, din cauza ta, acum in pauza de pranz o sa fie greu sa aleg: indianul, care face niste mancaruri de te lingi pe toate degetele si iti mai dau si lacrimile de fericire, sau vietnamezul, care face o rata cu legume de lesini de placere! sau poate ca tot neamtul cu salata de carnati ultra buna! damn!

    cat despre intrebari:

    1. nu mergem pentru ca nu avem bani.
    2. daca prin turcisme te referi la saorma, tin sa zic ca la capitolul asta romanii nu stiu ce e aia turcism cu adevarat. aici in germania mancarea turceasca e un adevarat cult, avand in vedere ca sunt atatia emigranti turci. dönerul e noul currywurst! :) si fac niste mancaruri de stai in limba! si apropo, saorma nu exista la turci!
    3. avem restaurante chinezesti, japoneze si indiene. cel putin in bucuresti. sunt insa prea scumpe pentru a avea acces la ele in mod curent.
    4. pai cati romani se duc in italia sau croatia sa manance mamaliga? cred ca nici nu stiu ca polenta e defapt mamaliga.

    stii, si neamtul e destul de reticent la mancare. bretzelu si picioru' de porc sa traiasca! insa ei au o alta mentalitate de viata. la ei nevasta nu se "masoara" in cantitea de ciorba pe care o produce saptamanal. si lumea iese la restaurant nu doar ca sa manance, ci sa si socializeze un pic.

    ps. ce zici, ne intalnim saptamana viitoare la o degustare tipic romaneasca: la mac in centru! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. ah, si faza cu berea de nevoie nu tine! recunoaste macar ca sunt sechele de erding de care nu poti sa scapi! :P

    RăspundețiȘtergere
  3. hahaha, da, hai la o mancare tipic romaneasca!

    si da, la romani nu se merge la restaurant in primul rand de bani, dar totusi cred ca mai e ceva, un alt motiv.

    cat despre dusul in italia/croatia sa mananci mamaliga - suna rau sa spui asa, dar garantat ceva-ul care e cu mamaliga ar putea fi delicios. E o chestie de eticheta la noi ca polenta e mancarea saracului, si trebuie sa mancam mai bine daca vrem sa nu fim etichetati ca saraci... Dar nu eticheta e totul.

    @sechelele de erding - well, berea cu banane nu era ca nu aveam bani (cum era in Erding), dar era ca nu stiam pe ce sa ii dau, ca nu intelegeam nimic din descrierea de pe ambalaj! ziceam ca macar painea pot sa o aleg, dar cand ai paine japoneza cu niste chestii roz prin ea, nu prea ai chef sa iti risti stomacul... Asa ca bananele stiam cu siguranta ce sunt, iar berea - prin intuitie :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Avem si noi cateva combinatii de mamaliga foarte reusite. Si o sa dau si exemple, incepand cu cel mai evident: sarmalute cu mamaliga, bulz, mamaliga cu branza (eventual si cu smantana) sau mamaliga cu ou, unt si eventual branza sarata (pentru doritori). Un bors merge mai repede cu o mamaliga decat cu paine. Iar pestele (prajit sau la cuptor) nu merge decat cu usturoi si mamaliga. Sa nu aud altceva ca va reneg din neamul meu :)).

    O alta mancare pe care am intalnit-o pe la noi si mai rar prin straini e ostropelul. Si m-as mai putea gandi la cartofii inabusiti.

    Miercurea trecuta am vrut sa-l duc pe un coleg francez la un restaurant romanesc din Bruxelles. Il amenint de ceva vreme cu ciorba de burta :). Ghinionul a fost sa fie inchis pentru vacanta de vara asa ca ne-am aruncat la un chinezesc. Loc unde am avut surpriza placuta sa gasesc un platou de porcarii cum mai rar pe la noi sunt asa bune. Nu le enumar pentru ca s-ar putea sa oripileze in stanga si in dreapta, dar erau exceptional de bine preparate (in sensul de gustoase).

    Bucataria belgiana este foarte saracacioasa si in general lipsita de calitate si inventivitate. Iar la francezi am incercat din plin mielul pe care l-am gustat de fiecare data in alta aroma :). Because they are French.

    Mierea nu o concep decat simpla, in combinatia clasica + unt + paine sau amestecata cu nuci (samburi) si servita la cafea. As si ca sa nu uit cu lapte fierbinte (fara banane). Orice alta incercare de combinare este reductibila la cele enumerate mai sus sau sacrilegiu adus gustului :P.

    RăspundețiȘtergere
  5. bai, terminati cu descrierile astea sadice! cum naiba mai asteapta stomacul meu acum inca 3 ore pana la pauza de pranz?

    @gabitzu, e buna asta cu intuitia :))
    @misu, i hate ostropel. e un sacrilegiu alimentar. cred ca d-aia restul lumii il si ignora. iar cartofi inabusiti au si nemtii si austriecii.

    RăspundețiȘtergere
  6. @mihai - nu nu, nu am zis ca nu avem ce manca cu mamaliga, ci ca, asa cum ati spus si voi, mamaliga nu mai e de mult mancarea saracului. Dar a ramas asa in conceptia multora.

    As putea extrapola zicand ca din Europa, latinii au mancarea cea mai gustoasa?

    [Stiu, riscant]

    RăspundețiȘtergere
  7. @ mihai - hehe, ok, o sa iti demonstrez ca branza cu miere (de castane, dar si altele) merge, si are un gust fantastic!

    RăspundețiȘtergere
  8. @andreea
    Tu ajungi acusica in Romania si o sa-ti faca parintii toate poftele, poate mai multe decat ai avea chef sa poftesti :). Ca doar nu te prind acasa asa des :P. Sfatul meu: profita :P.

    @Gabi
    Te contrazic cu latinii, din Europa, cea mai gustoasa mancare, o au chinezii :)))).

    @Gabi
    Accept provocarea cu o singura conditie: sa incerci mancarea de limba cu masline. Are doua calitati: mie mi se pare delicioasa si nu este cea mai scarboasa mancare pe care as putea-o sugera :))).

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Mihai - nu nu nu, sa stii ca indienii fac o mancare italiana super buna !! asta dintre europeni!

    @ Mihai - hey, nu e cinstit. Adica, miere cu cascaval nu e nimic scarbos, dar limba cu masline pare scarbos in cazul in care nu e vorba de limba mea! Daca ma prinzi intr-o faza sinucigasa, poate, dar ca sa incerc asa ceva, tre sa compensezi cu ceva bun!

    RăspundețiȘtergere
  10. - din motive financiare + credinta ca mancarea gatita in casa este mult mai buna decat cea de la restaurant sau neincrederea in calitatea produselor
    - nu cred ca doar turcismele au succes, doar ca se vand mai mult pentru ca se gatesc rapid. Orice intra in categoria fast-food are succes, indiferent de radacini
    - exista in Bucuresti, dar sunt scumpute. In restul tarii lumea e mai saracuta.
    - pentru ca nu te intereseaza informatia. Eu am aflat ca polenta e mamaliga cand am iesit prima data din tara. Sincer, nu m-a interesat anume sa vad daca altii au mamaliga, dar nici nu am crezut ca suntem unicii din univers care o fac.

    In rest, gusturile nu se discuta. Eu nu pot calca intr-un restaurant indian, imi intoarce stomacul pe dos, dar imi place mult bucataria chinezeasca cu influente frantuzesti.

    Imi place si ostropelul, gatesc relativ des.

    Ce ma deranjeaza pe mine mult la bucataria romaneasca este abundenta porcului si lipsa felurilor de mancare cu vita/vitel. Acelasi lucru despre peste si orice produse acvatice. Sunt tari care nu au deschidere la mare si au consum de peste mult mai mare decat al nostru. Mi se pare tare ciudat asta.

    In plus, painea este absolut oribila. In Bucuresti mai ai ceva optiuni, dar in restul tarii (si am facut 2200km ultima oara) este jale.

    RăspundețiȘtergere
  11. asta cu marea, alina, e mai delicata. Marea Neagra nu e foarte bogata in peste din cauza ca are o compozitie chimica particulara. Continutul scazut de sare in comparatie cu alte mari face ca algele bune pentru pesti sa fie putine, si sufocate de algele rele, care ii dau si negrul caracteristic. Eu de atatea ori am fost la mare in tinerete si pestii morti de la mal erau in fiecare an. Mai degraba ar trebui sa avem peste de la munte si din raurile mari, dar dintr-un motiv sau altul, pestele la noi e o delicatesa. Probabil ca il exportam...

    si cu painea, cam asa mi se pare si mie...

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu stiam chestia asta despre Marea Neagra. Atunci ar justifica partial de ce nu se mananca peste.

    In orasele mai mici, cum sunt la parintii mei, si sa vrei sa mananci peste proaspat si nu ai de unde cumpara.

    RăspundețiȘtergere
  13. La Dunare, incepand de pe la Braila, pe acolo e peste bun din abundenta. Dar nu ne ducem asa des pe acolo ca nu e amenajat pentru ne-localnici, si nimanui mai sus-pus nu-i pasa...

    RăspundețiȘtergere