România ruptă în două

Românii nu au ştiut niciodată să fie uniţi. A existat ceva care ne-a făcut să ne credem deosebiţi între noi, să ne pizmuim, să fim dezbinaţi, iar singurele lucruri care ne-au făcut să fim uniţi au fost pericolele. Dar o astfel de unire este doar conjuncturală şi cu prima ocazie de trădare uniunea va dispărea în lipsa resortului care o alimentează. Un exemplu este regatul lui Burebista care a apărut ca răspuns la ascensiunea lui Cezar. Cum a fost asasinat Cezar, existenţa regelui dac nu a mai fost necesară şi cineva s-a gândit că e mai sănătoasă vadra de vin decât moartea pe câmpul de lupta şi i-a pus capăt zilelor lui Burebista.

Avem foarte multe idei preconcepute: oltenii sunt proşti, moldovenii sunt împuţiţi şi alcoolici, mai mult, moldovencele sunt curve, ardelenii sunt înceţi la minte, muntenii sunt lipsiţi de caracter, dar de fapt suntem toţi o apă şi-un pământ, iar până nu realizăm asta şi nu încercăm să ne corectăm defectele în loc să le arătăm cu degetul nu ne vom mişca din loc.

Mă uitam la ştirile din ultimele zile, totul în presă e prezentat ca un prăpăd, guvernanţii, mama lor, sunt de vină pentru toate. Am găsit ţapul ispăşitor, guvernanţii nu şi-au făcut treaba şi din cauza lor suntem în rahat până peste gât. Perfect de acord, dar restul 10 milioane (sau cât mai numără acum forţa de muncă a României) ce a păzit? Problema asta este a tuturor românilor şi nu avem cum să ieşim din groapă decât dacă dăm din picioare, nimeni nu o sa ne scoată de acolo (mai ales guvernanţii) pentru că nimănui nu-i pasă de noi.

Pentru că tot spuneam de ştirile din ultimele zile, un titlu mic, afişat pentru scurt timp (că un asemenea titlu nu dă bine la rating) spunea despre doctorul Gheorghe Burnei, chirurg de ortopedie pediatrică (unul dintre cei aproximativ 20 din ţară), că a refuzat un salariul de 64.000 lire sterline pe an în Marea Britanie (ca o paranteză, ştirea asta a mai fost dată acum câteva luni chiar când doctorului i s-a făcut oferta, dar salariul era de 64.000 lire pe lună; pentru un doctor de talia dr-ului Burnei 64.000 pe an e prea puţin, sincer, dar voi accepta ultima variantă) pentru a profesa în continuare în România. Ştirea asta a dispărut în câteva zeci de minute de pe portalurile de ştiri pentru a lăsa loc tuturor celorlalte jeguri care ni se trec prin faţa ochilor pentru a fi manipulaţi de interesele ce stau în spatele ziariştilor şi trusturilor de presă.

Spuneam în titlu că România este o ţară ruptă în doua, pentru că pe de-o parte există cocalarii, manelarii, jurnaliştii care ştiu să arunce cu noroi în orice direcţie, trebuie doar să le dea cineva ţinta, există pseudo-politicienii şi pe de altă parte există oameni ca Gheorghe Burnei sau Doru Maries, oameni ca Nicu Covaci care au puterea să lupte pentru o idee, pentru un crez, oameni cu coloană vertebrală dar care sunt băgaţi sub preşul mediocrului pentru că nu servesc intereselor unor oameni ce deţin mai multă putere decât moral li s-ar cuveni.

O populaţie scârbită e mai uşor de manipulat, o populaţie dezamăgită ajunge mai uşor să spere într-o posibilă schimbare în bine, pentru că speranţa moare ultima şi cu cât lucrurile îţi sunt prezentate mai negru cu atât simti nevoia mai mult de o rază de lumină care să-ţi redea speranţa. Totodată o populaţie scârbită în continuu nu mai are puterea să riposteze sau să protesteze, e prea obişnuită cu amarul şi un amar accentuat nu face decât să dea gust aceluiaşi terci de ieri.

Poate dacă am acorda mai multă atenţie unor oameni de valoare şi i-am populariza mai mult am conştientiza că şi noi putem mai mult, putem să cerem mai mult de la noi şi de la cei din jurul nostru, nu doar să arătăm cu degetul.

Şi chiar dacă am pierdut la fotbal cu Ucraina (şi o să mai pierdem şi la Bâstroie) hai să nu ne pierdem puterea să strigăm hai România!