Deliruri economice de politehnist

Foarte departe de a mă considera un expert în economie (de fapt sunt de-a dreptul afon), evenimentele din ultima vreme chiar mă pun pe gânduri şi parcă încep să cred în teorii conspiraţioniste.

Pe piaţa valutară a ultimilor ani euro a dominat clar în faţa dolarului, totuşi niciodată dolarul nu fost de neglijat (doar e moneda unui întreg continent şi este moneda care ruleaza economia Chinei). Euro a ajuns la o valoare superioară dolarului nu neapărat ca reflexie economică ci mai mult prin speculaţiile bancare efectuate de economişti inteligenţi. Ce a fost neglijat de către europeni este că şi Statele Unite deţin în propriul portofel economişti de premiul Nobel care înţeleg în profunzime procesele economiei mondiale şi au o îndelungată experienţă în manipularea unei monede umflate cu pompa (pentru că dolarul de mult timp nu mai are acoperire, nu zic în aur, în economie).

De multe ori, când euro părea indestructibil pe piaţa monetară şi îşi încorda muşchii de Mister Univers uns cu toate uleiurile, un eveniment internaţional îl tragea înapoi de urechi pentru a-l pune în spatele dolarului. Doua exemple: războiul din Iugoslavia care a ştirbit puternic faţa euro (atunci euro luase proaspăt steagul de lider de la dolar) şi l-a lansat pe orbita de urmărire pentru 2-3 ani. Apoi euro făcând flotări şi tracţiuni a revenit în forţă şi s-a cocoţat din nou în fruntea clasamentului detronandu-l pe copilul sârguincios al unchiului Sam. Atunci am avut 11 septembrie, Afganistan şi Irak care, datorită poate nepriceperii adminstraţiei Bush, n-au reuşit decât să păstreze cursa interesantă fără însă a răsturna raportul de forţe.

Ziceam mai sus că economiştii americani se pricep mai bine la manipularea unei monede umflate cu pompa. De aceea cunosc mai bine mecanismele de destructurare a unei monede crescute în vitro în laboratorul vechiului continent. Criza economică abia acum îşi arată adevăraţii colţi şi adevărata ţintă. SUA a trecut peste recesiune, iar pentru majoritatea americanilor schimbarea a trecut exact asa cum a şi venit, dar pentru Europa, a cărei economie, deşi este unitară sub euro este, în acelaşi timp, divizată în interese naţionale şi economice, a venit cu efect de bumerang. Dacă la început euro a stat dârz ca un adevărat Superman şi a luat lovitura crizei în plin abia schiţând un gest, practicile corupţioniste din Grecia, Spania, Italia (cele din zona euro), România şi Bulgaria (din afara zonei euro dar direct legate şi implicate în zona euro) dublate de lipsa de imaginaţie şi simţ economic ale guvernelor ce au gestionat perioada aceasta s-au dovedit glonţul de argint pentru invincibilul euro. Acum tot mai mult se vorbeşte de eşecul euro şi al ideii de Uniune Europeană, iar principalii promotori ideologici (Franţa) şi financiari (Germania) ai uniunii caută soluţii disperate pentru a resuscita moneda care tocmai primeşte şah mat de la unchiul Sam.

Am râs toţi de W Bush şi de prostia lui, da, el e prost, dar oamenii din spatele lui nu, ăia chiar au ştiut ce fac: au împlinit visul american. And yes, we can!