14 februarie 2010

S-a tâmpit poporul cu televizorul




Mai am obiceiul din când în când să citesc ştirile pe net. Iar seara, ca modalitate de relaxare ma uit la unele emisiuni de pe realitatea. Primul lucru care îţi captează atenţia şi îţi provoacă primele simptome de dependenţă este stilul pompieristic al prezentatorilor care îţi dau impresia că ar schimba ceva sau ţi-ar provoca o mare revelaţie. Dar aceeaşi emisiune se repetă la nesfârşit şi indiferent cât de agresiv este prezentatorul răspunsurile sunt la fel de inexacte şi evazive. Există de fiecare dată o tabără contra (de obicei mai numeroasă) şi o tabară pro. Dar ce mă amuză mai mult sunt ştirile, care devin din ce în ce mai a la OTV. Mai zilele trecute era prezentată o ştire cum că EBA ar avea zile grele la parlamentul european. Nu zău? I-au tăiat salariul? Au pus-o la colţ că nu a ştiut poezia învăţată acasă? Eu zic că EBA nu are niciun fel de problemă la parlamentul european. Pe când noi, noi am cam sfeclit-o cu aşa reprezentare. Întotdeauna am avut o problemă cu modul de prezentare a ştirilor în care se pleacă de la o ştire validă şi se îmbălsămează în tot felul de poveşti lacrimogene, i se scot măruntaiele şi se înlocuiesc cu substituente artificiale, iar în loc de ştirea originală ni se prezintă o mumie stoarsă de orice substanţă. Care nu are nimic din viaţa ştirii iniţiale şi nici nu arată la fel, ba din contră, este mutilată după chipul şi dorinţa unui realizator de ştiri care a studiat în facultate doar esteticul grotescului. Cum ne putem noi apăra împotriva spălării pe creier prin uitatul la televizor? Simplu, nu ne mai uităm. Numai că asta nu este o alegere atât de simplă pentru românul sărac al cărui buget nu-i permite întreţinerea unei pasiuni şi care în timpul liber este constrâns într-o cutie de beton. Dan Diaconescu (cel în direct) avea o justificare foarte logică pentru succesul pe care îl are cu televiziunea lui: televizorul este cea mai ieftină şi accesibilă distracţie. Iar dacă judecăm după cât televizor aveam înainte de '89, e clar că apetitul românului pentru tv e încă foarte mare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu