Revolutia bunului simt

Ca mai toate lucrurile romanesti, revolutia bunului simt porneste de la o idee buna si sfarseste lamentabil intr-o punere in fapt inconsistenta, labila si pe alocuri mincinoasa. In conceptia romanului de rand bunul simt inseamna cei 7 ani de acasa, inseamna o educatie buna. In fapt bunul simt nu este altceva decat expresia liberalismului la nivelul interactiunii umane. Libertatea nu inseamna a face tot ceea ce vrei, inseamna sa faci tot ce vrei sa faci in limita liberatilor celorlalti. Bula individuala de libertate nu trebuie sa se extinda peste o alta bula ca atunci se sparg amandoua. De aceea mi s-a parut o idee naturala ca acest lucru sa vina din partea partidului national liberal. Numai ca punerea ei in practica denota mai degraba: revolutia bunul simt in prost gust. Multi i-au apreciat lui Crin Antonescu prestatia din campania electorala. Eu zic ca a fost o clara dovada de cum nu se face revolutia bunul simt. Bunul simt ar fi trebuit sa-i spuna ca in campania electorala trebuie sa castigi nu sa ii bati pe ceilalti. Bunul simt iti spune sa te ridici pe propriile picioare nu pe cadavrul adversarului. Lucru pe care a incercat Antonescu sa-l faca, iar rezultatul l-am vazut. Sloganul lui desi unul bun, adresat tintit la mitocania si neaosul lui Basescu, nu si-a gasit manechinul potrivit, Antonescu a fost prea steril pentru a putea creste cu adevarat aceasta revolutie si totul a ramas doar un slogan din spatele caruia nu s-au auzit decat acuze disperate si pe alocuri demagogice ale candidatului. La fel ca si revolutia de la '89, s-a incercat revolutia exact cu instrumentele ce trebuiau revolutionate. Rezultatul este la fel ca si la revolutia din '89 mediocritate, impostura si dezgust.

Homo hominis romanicus ovis aries est

Este o idee bine încetăţenită în cultura internaţională că americanii sunt dacă nu proşti, ignoranţi, inculţi, limitaţi, spălaţi pe creier, cu ochelari de cal, spuneti-le cum vreţi voi, ideea e undeva tot pe acolo. Iar explicaţia e simplă, un om neinformat este naiv, deci uşor de păcălit, manipulat, condus spre executarea intereselor unor oameni puternici. Mai ştim în acelaşi timp că cei săraci cu duhul au pretenţii mai mici de la viaţă, drept urmare le este mai uşor să ajungă la stadiul de fericire. De aceea pragmatismul american a luat forma: îi educăm cu cât e suficient să ştie şi toată lumea este fericită.

Comunismul a îmbrăcat tot o formă de îndobitocire organizată prin care deşi se punea accent pe forma individului (care trebuia să existe într-o formă idealizată de om al muncii) nu se punea accent pe individualitate. Toată lumea trebuia să facă parte şi să se integreze în turmă. Oaia care băhăia mai tare era urgent reperată de păstor şi reeducată până la amuţire sau dispariţie. După dispariţia ciobanului la revoluţia din '89 a dispărut frica de reeducare dar spiritul de turmă a rămas. Iar setea de a behăi cu voce tare, neostoită de atâţia ani, i-a făcut pe români să urmeze oaia cu behăitul cel mai strident indiferent cât de ridicol sau de grohăit este behăitul.

Dacă 20 de ani ne-au trebuit pentru a ajunge la un capitalism comunistoid ne mai trebuie cel puţin câteva generaţii pentru a ne creşte la loc coloană vertebrală şi simţ al ridicolului. Este foarte adevărat că societatea noastră a trecut prin multe traumatizări în ultimii 100 de ani, care au lăsat urme, cicatrici şi sechele dar niciunele atât de iremediabile încât să ne comportăm ca un popor debil.

Vreau să cred că peste cel mult 20 de ani românul nu o se mai îmbulzească la vaccinare împotriva unei gripe care face mai puţine victime decât alcoolul sau tutunul. Că nu va împinge în poziţii de putere oameni care cred în vraci, farmece şi flăcări violete. E un circ prea urât pentru gusturile mele.