9 martie 2016

Impostura rânjetului sau 'te-n mă-ta, cu cratimă!

Motto: "Numai ține minte sfatul ce-ți dau: în călătoria ta ai să ai trebuință și de răi, și de buni, dar să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubeți." - Harap Alb, Ion Creangă

A.S.: Titlul și motto-ul sunt dedicate în onorea (potențial inexistentă a) unui fost candidat la președinție.

Deja s-au împlinit 6 ani de când am plecat din România, ani care s-au petrecut cu bune, cu rele, cu speranțe și dezamăgiri. Și cu toate că asta a însemnat foarte multe sacrificii și obstacole peste care a trebuit să trec, nu regret nicio secundă drumul pe care l-am urmat. Mi-am dorit să plec, iar când oportunitatea mi-a rânjit am luat-o de mână și am fugit în lumea nebună. Am vrut să nu mă uit înapoi, dar, precum vorba că țăranul pleacă de la sat dar satul niciodată din țăran, eu am păstrat o bucățică de Românie în pieptu-mi de aramă care m-a făcut să jinduiesc, ca vițelul înțărcat, după laptele de mamă.

Dar am plecat în căutarea a ceva ce nu puteam găsi în țara mea, iar acel ceva ia multe forme și nume. Forme si nume cărora fiecare le-a simțit cel puțin o dată în viață lipsa atunci când vrei să urli-n pustiu la lună a durere, apoi a ură și în final a neputință, recunoscându-ți înfrângerea în fața unei mașini infernale numită stat. Am plecat pentru că nu am putut accepta să asist pasiv cum viața trece pe lângă mine, și în ciuda tuturor eforturilor mele, cei "meritoși" sunt mai mereu derbedeii din ultima bancă, iar în fața decenței și meritului prevalează aproape de fiecare dată fanfaronada și impostura. Am plecat pentru că nu mi-am găsit locul, am fost trișat la alcătuirea regulilor și în definitiv am plecat pentru că am vrut o viață mai bună și mai dreaptă pentru ipoteticii mei viitori copii.

Dacă m-aș întoarce în România? Nu, câtă vreme politicienii nu înțeleg un lucru simplu, că dacă nu există perspective de viitor, oameni ca mine refuză să-și sacrifice energiile și viitorul pentru a face bogați niște analfabeți. Mai mult, refuză să-și sacrifice copiii pentru aceleași "idealuri înalte". Domeniul în care lucrez este mulțumitor de bine plătit în România și raportat la costul vieții de multe ori înseamnă beneficii mai mari decât în restul Europei. Cu toate astea sectoarele indispensabile viitorului precum educația și sănătatea suferă de carențe fundamentale atât ca personal calificat cât și ca resurse financiare.  A mă întoarce doar pentru un salariu bun când știu că viitorul își îngustează orizontul oportunităților ar fi o opțiune viabilă doar pentru rațiuni personale.

Cumva politicienii n-au reușit să înțeleagă contextul în care se află țara în momentul actual. A prosti în față și a deziluziona în repetate rânduri o populație cu o opțiune viabilă de a pleca în străinătate duce la o migrație ca cea pe care am văzut-o în ultimii ani. Iar principalul segment de vârstă este, să nu ne amăgim, 25-35 ani, în cele mai multe cazuri, categoria cea mai productivă, cu calificare foarte bună pe domeniul pe care lucrează și care întemeiază familii. A pierde aici irecuperabil un număr semnificativ din populație, într-o țară deja cu spor negativ, este sinucidere curată. În plus, câtă vreme afacerile unor condamnați definitiv pentru furt de la stat se discută în Parlament pentru a se înmuia regulile, convingerea mea că am plecat spre o viață mai bună este întărită.

Mi-aș dori să existe soluții sau mi-as dori să existe soluții simple, dar orice proces de vindecare trebuie să înceapă de la organele critice, iar în România educația civică a individului este cel mai bolnav organ critic. Dacă așteptările și cerințele fiecăruia sunt în liniile unui stat modern, acestea vor determina în viitor remodelarea institutiilor, corectarea defectelor și exceselor acestora. A recunoaște informarea corectă de dezinformare redirecționează atenția publică spre adevăratele probleme și spre un vot mult mai corect. Dar o astfel de inițiativă nu va putea nici măcar să existe, pentru că electoratul și-ar câștiga liberul arbitru, iar politicul are nevoie de control, nu incertitudine.

Oricât de mult m-aș simți legat de țară, câtă vreme să fie la putere li se permite unor fanarioți care se succed numai pentru a deveni și mai bogați, destinul meu va păși pe alt drum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu