- Am venit şi noi aicişea, să vedem ce se întâmplă aicişea, poate se dă mici.
Cum a scos nasul din buncărul MApN, hop-ţop premierului i s-a făcut o nouă înscenare de presă. Toţi talibanii băsişti au strigat în cor "fă" în timp ce premierul rostea "stimabilă doamnă ministru" şi a ieşit ce a ieşit pe bandă.
Dedublarea este de-a dreptul halucinantă şi denotă fie mitomanie, fie ceva mult mai grav, tendinţele absolutiste ale premierului. Încerc să-mi dau seama dacă acest lucru este comic sau tragic şi realizez că ar fi comic dacă astfel de "dume" ar fi inofensive, iar premierul ar fi capabil să-şi asume defectele. Ori de-a lungul întregii sale cariere, Victor Ponta nu a făcut decât să-şi ascundă imperfecţiunile prin orice mijloace. Să nu uităm că prin domnul Liviu Pop, detergent brutal de imaculat, premierul şi-a păstrat intact plagiatul care era pe punctul de a zbura cât colo, iar prin doamna Ecaterina Andronescu a reuşit să îngroape orice măsuri administrative care i-ar fi putut ştirbi oricât din bretonul perfect aliniat ca la copiii de clasa întâi.
Este tragic pentru că nu a trecut atât de mult de la regimul comunist şi fantomele sistemului încă bântuie coridoarele Casei Poporului, oameni obedienţi sistemului şi şlefuiţi pentru a lustrui orice broască râioasă până luceşte că un luceafăr al neamului românesc. Este tragic pentru că oamenii ştiu să îndure şi nu au fost învăţaţi/lăsaţi să protesteze. Oricât s-ar da vina pe îndobitocirea prin televiziuni, problema principală este lipsa atitudinii civice. Faptul că o persoană publică (cu atât mai mult primul ministru) își permite să mintă cu atâta nerușinare și dezinvoltură în legătură cu un fapt atât de evident este de-a dreptul cutremurător. Iar lipsa oricărei forme de revoltă împotriva unui astfel de comportament lasă drum liber credinței că poporul poate fi mințit oricând și oricum fără a exista consecințe. Când am auzit prima dată explicațiile puerile: "nu a fost fă, a fost mă, ba nu, nu a fost nici mă, a fost măi" aproape că m-am simțit ca in 1984 al lui Orwell în care adevărul era prostit în față și toți aplaudau prefăcându-se că adevărul nu luase niciodată o formă mai adevărată ca atunci când era rostită de fratele cel mare.
Diferenţa majoră dintre Adrian Năstase şi Victor Ponta este că primul este inteligent, cu stofă şi imagine de diplomat, iar al doilea este snob, necioplit şi de o obrăznicie şmecherească şi infantilă; parafrazându-l pe Ion Iliescu: cârlănească. Adrian Năstase a fost trădat din interior pentru că devenise prea puternic şi avea potenţial de necontrolabil. Motivul pentru care Ceauşescu a fost înlăturat de locotenenţii săi a fost pentru a-i împărţi moşia. Nu ar fi acceptat niciodată pe altul care să-i ia locul, cu voce mieroasă şi limbă ascuţită, capabil să întreţină relaţii foarte bune cu occidentul şi pentru care poporul ar fi găsit cu greu motive de ură viscerală. Cu alte cuvinte odată bine cocoţat în ierarhia puterii ar fi fost greu de înlăturat. Pe când Victor Ponta este controlat din spate de oamenii puternici din partid, iar slăbiciunea lui pentru imagine este perfect exploatată şi ţinută la sipet pentru vremurile grele ce urmează să vină. Există o vorbă, adevăraţii smecheri se mişcă în tăcere (a se vedea Ţiriac), ei nu au nevoie să iasă în faţă, dar le trebuie o pavăză obedientă împotriva oricăror ingerinţe din partea aparatului de stat în viaţa lor, sau altfel spus împotriva a orice le-ar perturba liniştea în care se mişcă. De aceea Victor Ponta este acum împins în faţă prin toate căile posibile. Lăcomia pentru status, imagine şi putere l-au adus în acest punct: de a fi candidatul perfect pentru grupurile de interese din propriul partid.
Să nu uităm că actualul premier nu şi-a asumat niciodată poziţia de lider, tot timpul a fost pe locul doi. În partid Dragnea e cel care taie şi spânzură, la Guvern este Gabriel Oprea, la raliu este copilot, în F16 pasager, în Parlament deputat (nu şef de partid). Responsabilitatea pentru toate acţiunile din Parlament care au iscat scandalurile din ultimii doi ani a fost tot timpul asumată de altcineva, el fiind în offside, niciodată implicat în actul decizional. Pentru că pe Victor Ponta nu îl interesează şi nici nu are puterea să fie cu adevărat lider , vrea doar imaginea. El este mascota Guvernului, nu motorul şi direcţia.
În aşteptarea unui lider adevărat, din păcate, nu am altceva de făcut decât să las trecerea timpului să-şi facă lucrarea şi eventual să dau drumul la televizor că au început desenele animate cu Mickey Mouse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu