Ți-au luat tot muh, dreptul la decență, dreptul la coloană vertebrală și tu behăi a foame privind la paiele pe care te prefaci să le mesteci cu poftă. Nu ți-a ajuns cât ai fost tratată ca un dobitoc? Nu te-ai săturat să ți se fure toate valorile de către un impostor? I-ai uitat atât de repede pe cei ce ți-au ucis bunicii și străbunicii în închisori cu brutalitate rece și calculată de reptilă? Tot ăia te călăresc acuma de te-au deșălat.
Muh, ovino, muh, cum poți sta rumegând așa pasivă când suratele tale sunt chelite de blană până la sânge de baciul ăsta corcit? Cum poți să asiști atât de imobilă când suratele tale sunt date lupilor pe 30 de arginți? Cum de nu-ți cresc colți când mielu-ți abia-nțărcat nu are a mânca decât ciulini sau să-și ia calea munților în căutarea unui baci mai bun?
Tu, oaie, cum de nu ți se zbârlește lâna pe spate când ești mințită și prostită în față și ți se bagă o mână de iarbă grasă sub bot doar când au nevoie de tine și asta doar să te prindă mai bine-n strungă să te stoarcă de ultimul strop de lapte?
Mă, oițo, mă, mai ai tu oare coarne sau ți le-au tăiat de tot? Mai ai tu oare puterea să-l iei pe baci în coarne și să dai cu el de pământ? Mai ai tu forță în copite sau ți le-au legat deja în lanțuri? Mai auzi tu strigătul mieilor de afară sau fluierul baciului te-a fermecat definitiv?
Cum de oițele negre de pe vârfurile vecine își dau lâna lor și laptele să ți-l schimbe pe baciul, să-ți fie mai bine, să vină un baci mai bun, c-ai văzut ce sănătoase și voinice-s mioarele lui? Dacă noi sacrificăm din bunul nostru și ne pasă de viitorul tău tu ce stai și faci nimic? Nu mai sta așa placidă că dacă tu nu, apoi și noi cât crezi c-om mai behăi-n pustiu?
Dacă eu plătesc un ban și pierd timp să spun ce cred că e bine pentru viitorul tău, tu de ce nu o faci când pe tine nu te costă nimic? Ieși la vot și asumă-ți o alegere oricare ar fi ea dar nu-i lăsa pe măgarii de partid să decidă în locul tău pentru că altfel nu vei rămâne decât o oaie mulsă și jumulită de lupul deghizat în cioban!
Domnul Ponta este probabil cel mai mare impostor pe care România a putut să-l dea, dar este sigur cel mai mare impostor care a putut până acum să-mi influențeze viața. Calitatea sa dominantă este împielițarea oricărei personalități care-i aduce avantaje profesionale, politice sau personale. Complementar acestei calități se adaugă dedublarea, eschiva șmecherească și abilitatea de a emana fără niciun fel de remușcare minciuni gri (suficient de albe pentru a fi crezute, suficient de negre pentru a produce efecte).
Ceea ce poate este puțin vizibil pentru majoritatea oamenilor, este că domnul Victor Ponta este, din punct de vedere al esenței ca om politic, de o transparență insipidă dezarmantă. Deși, de-a lungul carierei profesionale și politice i-au eșuat toate proiectele și inițiativele, domnia sa continuă să cutreiere cu obstinență spațiul TV fără a prezenta vreun proiect sau ideologie altele decât populisme ieftine.
Domnul Ponta este prim-ministru în funcție de doi ani și jumătate, timp în care a reușit contra-performanțe inegalabile, printre care aș enumera: eșecul privatizării Oltchim, introducerea în insolvență a Hidroelectrica (fără a o mai scoate vreodată), eșecul privatizării CFR marfă, eșecul regionalizării, eșecul reformării Constituției, eșecul de a semna pentru și a finaliza câțiva kilometri amărâți de autostradă, eșecul aderării la Schengen (unde orice efort a fost finalmente sistat), eșecul de a cheltui banii de investiții pentru a-i converti apoi ușor în pomeni electorale, eșecul organizării unor alegeri transparente, eficiente și nu în ultimul rând valurile provocate pe plan extern la suspendarea lui Traian Băsescu și la confiscarea instituțiilor statului într-o acțiune blitzkrieg.
Aș mai dori să menționez înainte de încheiere și faptul că sus numitul refuză cu o nesimțire extrem de agresivă asumarea de orice fel a responsabilității, greșelilor, defectelor sau criticilor decât în condițiile în care acestea îi pot aduce un avantaj.
În concluzie, tot ce a realizat domnul Ponta până acum atât în calitatea sa de prim-ministru cât și ca politician sau procuror reprezintă o contra-recomandare pentru poziția de președinte al oricărei țări. De aceea doresc să-mi exprim deschis atât opțiunea de a nu-l vota pe acest candidat nici acum, nici vreodată cât și recomandarea călduroasă ca toată lumea să meargă la vot și să acorde votul său contracandidatului lui Victor Ponta.
Mândria de a fi român și în general mândria de a fi ceva ce te naști este un sentiment complet gratuit. Cum poți fi mândru de ceva care este pur și simplu rezultatul hazardului? Cum poți fi mândru de ceva pentru care nu ai niciun merit?
Oare pot fi mândru că Simona Halep este româncă? Câtă vreme nu am nicio contribuție la succesul ei, bineînțeles că nu. Cel mult mă pot simți onorat că fac parte din același neam cu cineva care prin munca ei a reușit cea mai bună performanță din istoria tenisului feminin românesc.
Da, pot fi mândru ca sunt inginer, e ceva pentru care am muncit, e ceva la care am aspirat. Pot fi mândru ca părinte de copilul pe care l-am ghidat pe drumul corect, dar nu pot fi mândru de apartenența necondiționată la un grup. Suntem mândri ca suntem bipezi? Suntem mândri ca suntem vii?
Mândria în acest caz este un sentiment steril cu atât mai mult când vine din partea unui impostor. Iar mândria de a fi român nu este decât un slogan populist pentru un neam cu identitate pierdută. Pentru că existența acestui simțământ se poate justifica doar dacă prin apartenența la acest popor sunt garantate trăsături superioare. Doar dacă, prin eforturile și greșelile strămoșilor noștri, ne-am educat astfel încât să fim mai buni. Și atunci să ne întrebăm ce reprezintă a fi român? Care sunt valorile morale sau calitățile atât de bine înrădăcinate în esența poporului nostru care să justifice sentimentul de mândrie?
Când nu poți oferi răspunsuri prin prezent cel mai ușor de manipulat este fie prin invocarea unui trecut glorios și mistificat, așa cum făceau comuniștii, fie prin sloganuri patriotarde cu care să rezoneze un procent cât mai mare din populație așa cum fac acum post comuniștii.
În concluzie, sunt mândru că, prin mine, străinii își fac o imagine mai bună despre români, sunt mândru că îmi practic meseria cu onestitate și că munca pe care o fac este apreciată, sunt mândru că tot ce am realizat este prin propriile forțe dar nu voi putea fi niciodată mândru ca sunt român câtă vreme îmi e rușine cu cel ce se cere a fi exponentul nostru, câtă vreme aproape 4 milioane au votat așa o calamitate umana, morala și profesională.
- Am venit şi noi aicişea, să vedem ce se întâmplă aicişea, poate se dă mici.
Cum a scos nasul din buncărul MApN, hop-ţop premierului i s-a făcut o nouă înscenare de presă. Toţi talibanii băsişti au strigat în cor "fă" în timp ce premierul rostea "stimabilă doamnă ministru" şi a ieşit ce a ieşit pe bandă.
Dedublarea este de-a dreptul halucinantă şi denotă fie mitomanie, fie ceva mult mai grav, tendinţele absolutiste ale premierului. Încerc să-mi dau seama dacă acest lucru este comic sau tragic şi realizez că ar fi comic dacă astfel de "dume" ar fi inofensive, iar premierul ar fi capabil să-şi asume defectele. Ori de-a lungul întregii sale cariere, Victor Ponta nu a făcut decât să-şi ascundă imperfecţiunile prin orice mijloace. Să nu uităm că prin domnul Liviu Pop, detergent brutal de imaculat, premierul şi-a păstrat intact plagiatul care era pe punctul de a zbura cât colo, iar prin doamna Ecaterina Andronescu a reuşit să îngroape orice măsuri administrative care i-ar fi putut ştirbi oricât din bretonul perfect aliniat ca la copiii de clasa întâi.
Este tragic pentru că nu a trecut atât de mult de la regimul comunist şi fantomele sistemului încă bântuie coridoarele Casei Poporului, oameni obedienţi sistemului şi şlefuiţi pentru a lustrui orice broască râioasă până luceşte că un luceafăr al neamului românesc. Este tragic pentru că oamenii ştiu să îndure şi nu au fost învăţaţi/lăsaţi să protesteze. Oricât s-ar da vina pe îndobitocirea prin televiziuni, problema principală este lipsa atitudinii civice. Faptul că o persoană publică (cu atât mai mult primul ministru) își permite să mintă cu atâta nerușinare și dezinvoltură în legătură cu un fapt atât de evident este de-a dreptul cutremurător. Iar lipsa oricărei forme de revoltă împotriva unui astfel de comportament lasă drum liber credinței că poporul poate fi mințit oricând și oricum fără a exista consecințe. Când am auzit prima dată explicațiile puerile: "nu a fost fă, a fost mă, ba nu, nu a fost nici mă, a fost măi" aproape că m-am simțit ca in 1984 al lui Orwell în care adevărul era prostit în față și toți aplaudau prefăcându-se că adevărul nu luase niciodată o formă mai adevărată ca atunci când era rostită de fratele cel mare.
Diferenţa majoră dintre Adrian Năstase şi Victor Ponta este că primul este inteligent, cu stofă şi imagine de diplomat, iar al doilea este snob, necioplit şi de o obrăznicie şmecherească şi infantilă; parafrazându-l pe Ion Iliescu: cârlănească. Adrian Năstase a fost trădat din interior pentru că devenise prea puternic şi avea potenţial de necontrolabil. Motivul pentru care Ceauşescu a fost înlăturat de locotenenţii săi a fost pentru a-i împărţi moşia. Nu ar fi acceptat niciodată pe altul care să-i ia locul, cu voce mieroasă şi limbă ascuţită, capabil să întreţină relaţii foarte bune cu occidentul şi pentru care poporul ar fi găsit cu greu motive de ură viscerală. Cu alte cuvinte odată bine cocoţat în ierarhia puterii ar fi fost greu de înlăturat. Pe când Victor Ponta este controlat din spate de oamenii puternici din partid, iar slăbiciunea lui pentru imagine este perfect exploatată şi ţinută la sipet pentru vremurile grele ce urmează să vină. Există o vorbă, adevăraţii smecheri se mişcă în tăcere (a se vedea Ţiriac), ei nu au nevoie să iasă în faţă, dar le trebuie o pavăză obedientă împotriva oricăror ingerinţe din partea aparatului de stat în viaţa lor, sau altfel spus împotriva a orice le-ar perturba liniştea în care se mişcă. De aceea Victor Ponta este acum împins în faţă prin toate căile posibile. Lăcomia pentru status, imagine şi putere l-au adus în acest punct: de a fi candidatul perfect pentru grupurile de interese din propriul partid.
Să nu uităm că actualul premier nu şi-a asumat niciodată poziţia de lider, tot timpul a fost pe locul doi. În partid Dragnea e cel care taie şi spânzură, la Guvern este Gabriel Oprea, la raliu este copilot, în F16 pasager, în Parlament deputat (nu şef de partid). Responsabilitatea pentru toate acţiunile din Parlament care au iscat scandalurile din ultimii doi ani a fost tot timpul asumată de altcineva, el fiind în offside, niciodată implicat în actul decizional. Pentru că pe Victor Ponta nu îl interesează şi nici nu are puterea să fie cu adevărat lider , vrea doar imaginea. El este mascota Guvernului, nu motorul şi direcţia.
În aşteptarea unui lider adevărat, din păcate, nu am altceva de făcut decât să las trecerea timpului să-şi facă lucrarea şi eventual să dau drumul la televizor că au început desenele animate cu Mickey Mouse.
