România - stat electoral

Sursa imaginii

În ultima perioadă pare să se lanseze pe piaţă o nouă temă de dezbatere: România stat social sau stat liberal. Opţiunea personală este pentru statul liberal. Statul social se pretează naţiilor cu conştiinţa muncii şi a responsabilităţii sociale. Românul este mult prea balcanic pentru disciplina necesară succesului statului social.

Europa prin tradiţie funcţionează pe sistem social, Franţa ceva mai mult decat Europa. În Belgia există o mare discrepanţă între nord şi sud. Dacă sudul este francofon şi musteşte de socialismul francez, nordul este mai apropiat de mentalitatea saxonă şi are orientări liberale. În sud si Bruxelles sunt stabiliţi o turmă de arabi care profită de sistemul social, muncesc la negru şi au infracţionalitate crescută, în nord sunt mult mai puţini (în parte şi din cauza limbii).

Pentru mine este clar că statul social, la fel ca şi comunismul poate funcţiona doar pe oameni ideali (adică sferici şi în vid :) ). Problema statului social este că nu este adaptat la natura umană, aceea că omul este în general avar şi avid de cât mai mult cu cât mai puţin efort. Orice formă de ajutor favorizează demotivarea, incurajează corupţia la nivel de administraţie şi nu responsabilizează ordonatorul de credit (adică însuşi statul). Atunci când învârţi banul altcuiva (public) nu te interesează atât de mult calitatea, iar dacă poţi face în aşa fel încât să prinzi şi tu ceva din banii aia cu atât mai bine. Într-un sistem social care nu este şi poliţienesc vor exista mulţi paraziţi la contribuţiile sociale la fel cum se întâmplă acum în România.

Popularitatea statului social este dată de faptul că este o platoşă electorală foarte bună. Mă îndoiesc că cineva (în România cel puţin) ar câştiga alegerile pe o platformă de stat liberal, unde statul nu oferă direct niciun fel de ajutor, ci doar stabileşte cadrul legal prin care entităţi private oferă serviciile pe care acum le oferă statul social. Pentru că toţi aşteptăm de la stat să ne dea ceva, orice. Iar dacă ne uităm şi la dinamica electorală, cel mai votant segment al populaţiei este cel al pensionarilor sau aproape de vârsta de pensionare pentru care măsurile sociale au mare rezonanţă.

Statul liberal este departe de a fi perfect. Dar dacă ne uităm la statele care au plecat de la ideile liberalismului vom vedea ca sunt ţări unde nivelul de viaţă este net superior Europei (SUA, Australia, Canada). Totodată statul liberal dă premisele unei societăţi care evoluează pentru că modelează sistemul concurenţial natural, exploatează simţul proprietăţii şi dorinţa de a câştiga cât mai mult.

Pentru România singurul model care se aplică este statul electoral. De aceea niciunul dintre partide nu are vreo doctrină sau filozofie consistentă şi coerentă. Avem un partid liberal care face un titlu de glorie din măsurile sociale pe care le-a aplicat. Un fost partid de stânga, care a basculat pe dreapta şi care se împopoţonează cu cota unică (de parcă asta defineşte un partid ca fiind de dreapta) şi un partid de stânga care nu a avut niciun proiect social solid. Tot ce reuneşte toate aceste partide este risipa electorală şi cumpărarea voturilor cu 10 lei la pensie, un kil de făină şi un litru de vodkă.

Micul Titulescu

Sursa imaginii 

Lumea politică din România devine din ce în ce mai acadabrantă pe zi ce trece. Alternativele la personajele actuale sunt atât de debile şi inconsistente încât am ajuns să-l alegem a doua oară pe Băsescu. Senzaţia pe care o am privind lucrurile din exterior este că ambii lideri de partide opozante nu au decât o mână nedibace de ventriloc adânc înfiptă în fund şi toate mutările şi cuvintele vin dintr-o singură mişcare de deget în orificiul de control. Până şi ideile pe care le exprimă sunt ireale.

Ultimul pe listă care a comis-o este Victor Ponta care a pontat încă o dată la masa penibilului. Am o bucurie, faptul că nu sunt implicat politic şi deci îmi permit să critic pe un ton mai neacademic. Dar un om politic nu poate şi nu are dreptul să iasă din sfera decenţei, diplomaţiei şi a cuvintelor cântărite. Nu ai voie să scoţi un singur sunet până nu ştii ce efect produce. Hormonii de puber la primele fire de păr mai mature nu aduc niciun avantaj omului politic, la fel cum nici limbajul suburban nu transmite mesajul corect şi în plus ambele nu au ce căuta aici. Dar evident că şi de această dată vina e tot a lui Băsescu pentru că el a coborât nivelul dezbaterii politice aici. Dacă Băsescu îţi pune cuvintele în gură singura concluzie pe care o pot trage este că ventrilocul din spatele micului Titulescu (pentru că e mic rău) nu e altcineva decât "dracu' ". Deşi parcă degetele dibace ale lui nea Nelu' Cucuvelu' ar cânta simfonia beată din spatele lui Ponta. Iar pentru că nea Nelu' e la vârsta alzeimeristo-sclerozică probabil că din când în când păpuşa o mai ia pe arături schizofrenice. Justificarea puerilă că şi-a exprimat opinia pe blog care e intim e atât de aiuristică în condiţiile în care ocupi poziţia pe care o ocupi şi circumstanţele fac ca blogul tău să fie unul public.

L-aş putea numi pe Ponta chiar un miner al vieţii politice pentru că de fiecare dată când are o intervenţie ţine neapărat să lovească cu "bastonul" oratoric în baltă cap. Numai că, în contextul unui număr limitat de "bastonişti", activităţile lustrative se reduc la lătratul de pe margine. Şi, precum un căţel neputincios, atunci când latratul lui anemic este luat în derâdere de dulăi începe să scheaune. Nu construcţia şi susţinerea unei idei sunt apanajul personajului ci distrugerea ideilor celorlalţi şi nu prin argumente ci prin insulte.

Noi nu avem oameni politici, doar politicieni şi nici măcar politicieni, bipezi cu funcţii politice. Nişte maimuţe care nu îndeplinesc decât rolul prădătorului în lanţul trofic al societăţii capitaliste. Lideri cvasi-autoproclamaţi în fruntea turmelor de ovine cumpărate cu "cucută".

Victor Ponta, tot ce pot să-ţi urez este ca toată lumea politică şi nepolitică să se urineze pe tine, pentru că dacă nu te usuci de la uree şi nitriţi măcar o să creşti puţin mai mare şi poate atunci o să te luăm în seamă/serios.