Sursa imaginii.
Voi incepe prin a spune ca am o mare admiratie pentru omul, ministrul si primul ministru Mihai Razvan Ungureanu. Un om foarte cult si riguros, un ministru cu eleganta si prestanta diplomatica, un prim-ministru care in ciuda speculatiilor de presa a condus Romania cu viziune si fara balbaieli, in momente dificile. Admiratia se opreste insa aici. Omul politic MRU nu este decat un Mihai Razvan Ungureanu in camasa de forta, adica legat de maini. Lupul prea tanar pentru a fi aruncat in lupta in liga mare.
Ce ii lipseste versiunii politice pentru a deveni de succes?
In primul rand carisma. Cei mai de succes oameni politici romani post-decembristi sunt, indiscutabil, Ion Iliescu si Traian Basescu si amandoi sunt persoane carismatice, caracterizate prin zambet sau ras, care, generic, sunt manifestari de energii pozitive. Este o lege simpla de comunicare sa exprimi cat mai mult pozitivism, de aceea negatiile se pun in termeni afirmativi (crestere negativa - e negativa, dar e crestere - pentru subconstient cuvantul dominant este crestere). Sobrietatea si incruntarea lui MRU nu au alt efect decat indepartarea de electorat. Totodata natura culta si superioritatea intelectuala au fost percepute drept aroganta din exact acelasi motiv. Am vazut un interviu pe care Emil Hurezeanu i l-a luat pe atunci primului ministru Mihai Razvan Ungureanu in care, in urma unei introduceri foarte culte, invitatul a izbucnit intr-un ras sincer si magulit. MRU are nevoie sa-si arate mai mult si mai des aceasta parte umana la care oamenii raspund si rezoneaza.
In al doilea rand claritatea viziunii si directiei politice. L-am vazut de multe ori pe MRU indecis in fata presei in legatura cu ceea ce urmeaza sa faca. Pe vremea cand era prim-ministru s-a pus problema reintregirii salariilor in sectorul bugetar, iar raspunsul dat a fost: luam in calcul, facem simulari, incercam sa... Omul de rand are nevoie de certitudini din partea celor care il conduc. Un lider trebuie sa stie tot timpul ce are de facut si poate face. Poate/posibil/incerc sa nu ar trebui sa existe in limbajul politic. Am apreciat la momentul respectiv faptul ca primul ministru nu se arunca in promisiuni pe care nu le poate indeplini, dar din punctul de vedere al comunicarii intrebarea trebuia evitata daca nu se putea da un raspuns clar. Imediat dupa demiterea cabinetului Ungureanu a mai fost o greseala in aceeasi gama: indecizia de a infiinta sau nu un nou partid politic. Si de ce ICCD apoi FC?
In al treilea rand propulsare mediatica. Victor Ponta si Crin Antonescu nu ar fi fost stiuti de nimeni fara televiziuni. Controlul mediatic asupra opiniei publice ofera avantaj oricarui om politic. MRU nu a stiut/putut sa atraga presa de partea sa. Iar cand televiziuni arunca si cu dezinformari in tine, jocul e deja pierdut.
Ce nu cred ca a inteles Mihai Razvan Ungureanu este ca fiecare om politic trebuie sa se axeze (cel putin la inceput) pe un electorat specific, iar acel electorat trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea mai tarziu mobiliza o masa critica. Electoratul rural este foarte volatil, in general votand dupa culoarea primarului, si de obicei educat deficitar. Discursul elevat, in cuvinte incondeiate, nu are atingere la coada vacii. Electoratul urban este si el impartit in patru: pensionarii/disponibilizatii, lucratorii in public, lucratorii in privat si studentii. De departe electoratul cel mai potrivit este cel care lucreaza in privat si studentii. Pensionarii si disponibilizatii sunt mai susceptibili sa plece urechea la masuri sociale, iar lucratorii la stat nu cred ca au uitat/iertat taierea de sporuri si salarii.
In concluzie, ce ii lipseste cel mai mult lui MRU este comunicarea atat ca forma cat si ca fond. Clasa medie, asa-zisul electorat traditional de dreapta, inca asteapta aparitia unui lider veritabil liberal (spun liberal pentru ca, traditional, liberalismul este asociat dreptei). Un lider elegant in vorbire, actiune si gandire, un lider diplomat care sa stie sa nu scuipe acolo unde candva e posibil sa pupe, un lider puternic care sa-si poate impune opinia prin anvergura sa si prin corectitudinea punctului sau de vedere si nu in ultimul rand un lider care sa creeze imaginea de integritate. O sa mai adaug aici si o nota personala: imi doresc un lider capabil sa se ridice prin propriile calitati si nu prin a arata cu degetul defectele celorlalti.
MRU a declarat mai acum ceva vreme ca: "Traian Băsescu este reprezentativ pentru generaţia din care face parte şi este un foarte bun preşedinte. Nu este însă un model, oamenii politici nu trebuie să fie neapărat modele." Ma intreb totusi: oare de ce atat de multi oameni politici incearca sa-l imite?
