Sursa imaginii.
Cică zice că vine sfârşitul lumii. Moare capitalismul, se destramă economia mondială, ne cotropesc chinezii, apare Godzilla la Fukushima, SUA intră în imposibilitate de plată şi dacă ne uităm la "The day after tomorrow" vine şi era glaciară.
O să trecem la o nouă formă de organizare politico-statală? Dacă ne uităm de-a lungul istoriei, formele de organizare tind să evolueze odată cu noile curente filozofice. Şi, cum filozofia care este acum pe val se cheamă politically correctness, mă aştept ca următorul mutant organizaţional de la acest ţâţ (cu plural ţâţe) şă-şi sugă laptul (cu plural lapte).
Distrugerea capitalismului este o evoluţie firească în contextul actual, şi-a făcut treaba, ne-a adus până în punctul de bunăstare şi evoluţie în care regulile lui nu se mai pot aplica. Statul capitalist se bazează foarte mult pe o piaţă liberă, pe un stat puternic care funcţionează ca un arbitru între jucătorii economici şi pe concurenţă. Democraţia suprapusă peste statul capitalist a dat inevitabil nastere statului socialist. Politicul şi-a cumpărat puterea printr-o falsă bunăstare, o mită prea apetisantă pentru cei slabi pe spinarea celor puternici. Bunăstarea obţinută gratuit este tentantă pentru oricine şi atunci motivaţia pentru a-ţi menţine competitivitatea pe piaţă scade. Concurenţa politică a făcut ca serviciile sociale să fie din ce în ce mai darnice, iar statele pentru a putea face faţă au creat datorii publice şi au mărit taxele. La rândul lor, jucătorii economici au reacţionat mutându-şi centrele de producţie spre pieţe mai ieftine, totul/orice pentru a produce mai mult şi mai ieftin, mărind şomajul în ţările de origine şi sporind stresul pe un buget social cu din ce în ce mai multe lipitori în juru-i. Un cerc vicios accentuat de mărirea speranţei de viaţă şi reducerea natalităţii.
Dar lovitura de graţie nu va veni de la acest dezechilibru: creşterea consumului de capital şi scăderea puterii de producţie ci de la încercarea de şablonizare şi de egalizare a celor ce nu sunt egali. Politicul actual nu a înţeles nimic din greşelile comunismului: un academician nu este egal cu un bielă-manivelă. Nu sunt şi nu vor fi niciodată. A încerca să-i faci egali din toate punctele de vedere creezi frustrări în ambii pentru că sistemele lor de valori sunt fundamental diferite. Politically correctness-ul nu rezolvă problema diferenţelor, doar o ascunde sub preş prin ipocrizie generând astfel refulări ulterioare de genul celor din Norvegia. Ţări cu un nivel ridicat de naţionalism şi xenofobie vor avea mereu un mare potenţial de acte violente. Iar piatra de mormânt va fi actualul sistem electoral care în acest moment este unul falimentar. Votul, în mod ideal, reprezintă cedarea de bunăvoie a dreptului de reprezentare din partea unui om de rând către un ales. Dar ce am de făcut când niciunuia dintre cei prezenţi pentru a fi aleşi nu doresc să-i cedez dreptul de reprezentare? Mă supun unei majorităţi minoritare? Obţinerea unei majorităţi absolute din masa electoare ar fi fost mai echitabilă coroborat cu posibilitatea de refuz real al votului (neparticiparea/votul nul/votul anulat nu sunt forme de refuz ci de înglobare într-o majoritate relativă care posibil să nu reprezinte). Această portiţă de sistem a permis politicului acces mult mai facil la putere şi o autismizare a clasei politice. Distanţarea în acest fel dintre electorat şi aleşi a creat frustrare faţă de un sistem care pune tot mai multe taxe pentru a face ceea ce omul de rând nu are nevoie şi care se simte furat, păcălit şi obligat să fie egal cu cel care i-a fost secole inferior şi pe care îl consideră inferior prin comportament, prin sistem de valori, educaţie.
Toate nemulţumirile generate de aceste erori sistemice vor exploda, iar ăştia din vest chiar ştiu să facă mămăliga să explodeze. Sa dea ucigă-l toacă să-i apuce pe francezi revoluţiile că ăştia nu ştiu şi nu le trebuie multe :).
