30 ianuarie 2012

Mediocratia din Congo



Sursa imaginii.

Cine isi uita istoria este condamnat sa o repete. La fiecare patru ani electorali picam intr-o amnezie profunda si votam cu partea posterioara orice promisiune ce sufera de flatulenta electorala. Si cand ma gandesc ca anul asta iar mancam fasole ma apuca groaza ca de data asta nu o sa se lase doar cu gaze, pe deasupra o sa ne si stricam la burta ca e alterata rau mancarea.

Cu riscul de a fi declarat partizan de baricada pro uciga-l toaca (ca in ziua de astazi daca nu ai opinie contra esti pro) o sa rememorez cateva momente din istoria ultimilor 8 ani si sa judecam apoi cine, ce si cum.

2004 - presa si vocea societatii civile erau sugrumate de regimul Nastase, tinerii si internetul strigau: decat cu Bombo mai bine-n Congo (sa nu uitam ca cei care erau atunci in PSD in sistemul monstruos sunt inca in Parlament raspanditi strategic - s-a schimbat culoarea a ramas sistemul).

2004 - Stolojan este inlaturat miseleste de la conducerea PNL dupa ce a readus partidul in lumina reflectoarelor

2004 - alianta DA castiga presedentia si da nastere unui mare val de speranta si entuziasm pentru un Guvern democratic si mult mai putin corupt decat cel precedent.

2004 - solutia "imorala" aduce alianta la guvernare.

2005 - se pierd luni de zile pentru inlaturarea lui Nastase de la camera deputatilor.

2005 - Guvernul se bucura de sprijinul si increderea populatiei si a societatii civile.


2005 - Inundatiile masive pun in evidenta starea jalnica a infrastructurii tarii si abuzurile facute in administrarea lacurilor de regularizare a cursurilor pe raurile mari.

2005 - PD vrea anticipate, Tariceanu se razgandeste in ultima clipa - prima fractura in alianta - sistemul soptitorilor inca functioneaza.

2005 - 2006 -  tot mai multe contre Basescu - Tariceanu, episodul Patriciu si tentativa esuata de fuziune PD-PNL. Se rateaza sansa polarizarii doctrinare in doar doua partide politice. Ruptura definitiva in alianta - sistemul functioneaza.

2007 - Romania intra in UE, PD e dat afara de la guvernare, crestere economica, biletelul roz, razboi pe toate fronturile intre presedinte si premier. Guvern minoritar PNL guverneaza condus din spate de PSD. Sistemul a triumfat.

2007 - Basescu e suspendat la initiativa lui Dan "Felix" Voiculesc dar ramane in picioare la referendum. Sistemul peirde o batalie dar razboiul continua.

2007 - Imperiul contraataca - formarea PLD - rupt din PNL.

2007 - alegerile europarlamentare sunt castigate de PD si PLD pe valul simpatiei dupa suspendare si pe referendumul de uninominal.

2007 - PD si PLD fuzioneaza si devin PDL.

2008 - criza incepe sa se simta in Europa, liberalii maresc salarii si pensii (an electoral)

2008 - se voteaza cresterea salariilor profesorilor cu 50% - PNL se opune vehement

2008 - legea electorala a uninominalului este manipulata de PSD si PNL.

2008 - alegerile parlamentare sunt castigate de PDL la limita fata de PSD.

2008 - alianta PDL - PSD pentru guvernare.

2009 - PDL intra la guvernare cu PSD - primele saptamani se face impartirea administratiei ca impartirea Europei intre Stalin si Hitler

2009 - guvernare cu multe balbe si acuze. PDL detine primul ministru si cabinetele de forta (economie, finante), PSD (interne) se comporta ca un partid de opozitie criticand constant guvernul.

2009 - EBA este aleasa europarlamentar ca independent printr-un proces cel putin suspect in care e implicat PDL.

2009 - Ridzi e data afara din guvern si este gasita vinovata de comisia Orban de deturnare de fonduri.

2009 - Se incearca anchetarea Elenei Udrea dar fara succes.

2009 - mirosind rost de castig electoral in urma demiterii ministrului de interne, PSD iese de la guvernare si lasa PDL in minoritate. Monstruoasa coalitie il demite pe Boc I. Sistemul functioneaza din nou.

2009 - cu primele efecte ale crizei puternic vizibile, an electoral si criza politica, Romania o ia la vale foarte rapid.

2009 - Opozitia vine cu propunerea Johannis ca premier, Basescu refuza invocand interese necurate din partea sustinatorilor lui Johannis.

2009 - Romania ramane luni intregi cu un guvern interimar minoritar si impotent in fata efectelor crizei. Haosul politic deterioreaza mediul economic. Sistemul simte ciolanul aproape si nu vrea sa cedeze.

2009 - alegeri prezidentiale, Geoana pierde la limita, Basescu este reales presedinte.

2009 - PSD cere renumararea voturilor si anularea alegerilor cu reclamatii la forurile europene. Basescu ramane in continuare presedinte

2010 - urmand un val de demisii din PSD se formeaza UNPR care intra la guvernare cu PDL, UDMR si minoritati.

2010 - cu majoritate fragila PDL isi impune oamenii la camera deputatilor, la curtea constitutionala.


2010 - Dan Voiculescu primeste verdict definitiv de informator dar nu demisioneaza din Parlament.

2010 - Guvernul Boc isi asuma raspunderea pe banda rulanta pe legi in parte neconstitutionale si nedezbatute public generand multa iritatie in randul opozitiei care nu mai poate bloca in comisii legile.

2010 - Proteste ale sindicatelor fara consecinte reale.

2011 - Guvernare cu stangu-n dreptul, reduceri de prime salarii, scadere a nivelului de trai.

Intrebarea pe care ar trebui sa o punem dupa toata aceasta istorie este: Io cu cine (hac), ma scuzati, io cu cine votez (hac)? Pentru ca indiferent cand de diabolic este unul facut sa para acum, rand pe rand au fost toti   si sus si jos, au fost toti urati si aclamati. Pentru mine matematica e simpla:

- PSD - cand a fost la putere s-a intins ca o caracatita peste Romania (Sechelariu, Mitrea, Serban Mihailescu, Nastase s-au imbogatit nejustificat de mult in guvernul PSD). Iliescu, criminalul de la '89 reprezinta kintesenta regimului oportunist, soptitor si aservit rusilor, o relicva a kgb-istilor de altadata. Vreau sa merg inainte nu inapoi. Cu Geoana am avut o speranta ca partidul poate sa devina ceva modern si sa se scuture de tot trecutul. Dar pe domnia lui Geoana tot ce s-a intamplat a fost ca in partid au intrat banii clanurilor tiganesti din Ferentari prin intermediul lui Vanghelie, iar partidul a deraiat in mediocritate si circ. Ponta este prototipul parvenitului, un Tanase Scatiu modern care s-a casatorit cu Daciana Sirbu pentru a accede mai usor in forurile inalte ale partidului. Un fund prea mic pentru un scaun prea mare, o minte prea mica pentru a fi lider, discurs prea vulgar pentru a fi diplomat.

- PNL - fostul partid de buzunar al lui Dinu Patriciu, actualul partid de lesa al lui Dan Voiculescu. Pe vremea guvernarii Tariceanu au profitat de economia umflata cu pompa de piata imobiliara si nu au investit in nimic sustenabil, in niciun proiect de infrastructura. Crin Antonescu mi se pare lipsit de substrat. Limbajul vulgar, discursul demagogic si lipsit de orice acoperire faptica nu ma vor convinge niciodata sa-i dau vreun vot. Chiulul din Parlament imi spune clar cat de serios este domnia sa referitor la indatoririle la locul de munca.

- PDL - un partid care precum un bulldog atunci cand a apucat a musca nu mai da drumul ciolanului. De cand au ajuns la putere (2009 - de atunci putem vorbi oficial de PDL) nu a renuntat niciodata la os, indiferent de situatia tarii, de conjunctura interna sau externa. Limbajul de lemn, lipsa de imaginatie, oamenii fara coerenta care sunt pusi in pozitii de conducere ma indeparteaza de orice tentativa de a-i vota. Cat despre Boc, ma astept sa aiba pe unul dintre secretarii de stat tot timpul cu o maturica in urma lui sa adune rumegusul :).
- Dan Diaconescu - doar daca o include pe Elodia in programul de guvernare.

Din pacate Alba ca Zapada nu a aparut, a mancat-o lupul. Este mare nevoie de un partid ideologic (care sa nu se schimbe ca sosetele), nu de partide om. PSD e partidul lui Ion Iliescu, PNL - al nimanui (tocmai de aceea e acum in USL pentru ca nu mai are nicio identitate), PC al lui Dan Voiculescu, PDL al lui Traian Basescu. Si in afara de ideologia partidului este nevoie de oameni care sa fie in primul rand diplomati si in al doilea rand sa fie specialisti, oameni care sunt acceptati in domeniile in care activeaza drept (foarte) buni specialisti. Am obosit sa-l aleg pe cel mai bun mediocru. Vreau sa votez un om de calibrul lui Dacian Ciolos sau Bogdan Aurescu sau Mihai Razvan Ungureanu, oameni care au realizat ceva in viata nu doar impins tava  pe la partide.

18 ianuarie 2012

Balaurul cu 27 de capete

Sursa imaginii.

Nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii. E replica ce-mi vine in minte de fiecare data cand citesc vreun articol apocaliptic referitor fie la euro, fie la UE. UE este o constructie foarte interesanta: conjunctivitate in disjunctivitate, unitate in diversitate si consens in non-sens. Europa are toate atuurile unei mari puteri si toate carentele unui organism in prag de colaps. Concurenta istorica dintre tarile europene motiveaza un progres bun si rapid, dar nationalismul duce la separatism si xenofobie. Trecutul Europei este de asemenea o piatra care atarna greu si daca nu este bine gestionat poate deveni usor piatra de mormant.

Nimeni nu poate nega ca in UE exista tari de mana zero, tari de mana intai si tari de mana a doua. Tarile de mana zero sunt tarile care iau adevaratele decizii la nivel de uniune. M-as referi aici la Germania si Franta care sunt tarile in jurul carora se invate cu adevarat Europa. Tarile de mana intai sunt restul tarilor mai putin cele din blocul comunist + Grecia si Spania. Separatia asta se face simtita si desi ar trebui sa fim toti egali unii sunt ca porcii lui Orwell mai egali decat ceilalti. E cam greu ca tarile din paturile superioare sa se amestece cu plebea. Le inteleg si aprob ratiunile dar nu si ipocrizia. Cata vreme nu se renunta la inechitati Europa nu va ramane decat o adunatura de popoare tinute gramada doar de o idee si de avantaje economice.

Europa nu exista in sine ca o entitate. Este un cor cu 2-3 voci principale care dau tonul iar restul trebuie sa acopere si sa nu iasa prea mult in evidenta. Dar ce te faci cand cineva din cor mimeaza cantecul sau canta pe langa sau vrea voce principala? Ii pui mana la gura? Pai nu prea ca daca faci asta se supara si pleaca din cor :).

Cata vreme nu exista unitate in decizie si sanctiune pentru dezertare-n front tot ce va fi uniunea este o idee buna prost implementata. Un aparat birocratic imens, complet inutil si cu un mare consum de resurse. Totodata, pe plan politic UE nu exista si convingerea mea este ca nu va exista niciodata. Nu va exista din doua motive destul de evidente: SUA vor face orice sa opreasca o astfel de constructie si orgolii prea mari impiedica cedarea suveranitatii unui stat Franta sau Germania pentru o conducere care va trebui sa fie heterogena. Are prea multe capete care nu pot lua singure decizii in probleme punctuale. Exista organisme paralele care trebuie sa coexiste si pentru asta se fac compromisuri de ambele parti, ceea ce duce la pierdere de timp si resurse.

Ideea de Uniune Europeana a surescitat multe spirite si ideea unui spatiu liber de comert a dat un sut in fund tuturor economiilor din zona. Daca totul se rezuma la o uniune economica probabil ca ar fi mers ca uns, dar oriunde sunt bani de invartit  trebuie sa existe si decizie politica. Iar decizia politica trebuie sa fie unica si unanim acceptata din momentul in care a fost luata si validata de o institurie legislativa. Poate criza va fi un Fat-Frumos venit calare pe un cal alb sa taie din capetele balaurului. Primul pare ca a fost Grecia ca e cam palida la fata, iar palosul pare sa fi atins putin atat Spania cat si Italia. Dar nicio problema, o sa vina Captain America si o sa bage sabia jedi drept in inima.

Transformarea Europei intr-un stat politic omogen si piramidal poate fi o lectie importanta pentru viitorul omenirii. Nu putem evolua cu adevarat mai departe decat daca va exista o singura conducere globala, iar criterii de etnie, nationalitate, religie sa devina irelevante. Poate m-am uitat prea mult la Star Trek, dar experimentul Europa ar putea fi pasul spre o lume mai buna.