Când totul devine încet-încet din ce în ce mai maro...

Gluma cu fukitol-ul am auzit-o prima dată la un stand-up al lui Robin Williams, un spectacol foarte reuşit de altfel. Păcat că nu l-am văzut pe viu, aş fi râs cum râdeam pe vremuri la Divertis când munceau un an de zile la un spectacol şi chiar le ieşea ceva de calitate. Sau poate gusturile mele nu erau atât de pretenţioase atunci.

În general la români cauza principală a depresiilor este lipsa banilor şi alcoolul. Lipsa banilor duce la alcoolism, alcoolismul duce la lipsa banilor. Cerc vicios.

De ceva vreme, în special în zona urbană românul a început să se emancipeze, a început să intre în contact cu exteriorul, exteriorul a început să ia contact cu el, informaţia circulă liber şi în felul ăsta calitatea generală a bovinului român creşte uşor şi sigur. Dar nu suficient de repede.

La PSD, au avut loc alegeri, aşa-zis democratice. S-a predat ştafeta generaţiei tinere (Ponta - Bănicioiu). Oportunişti de primă clasă, care ştiu că dacă au ales fundul potrivit, după ce mănâncă mult căcat ajung şi la carne. Şi aşa, prin canibalism fecalic, calci pe cadavre până ajungi în vârf. Dar oricum se ştie că un lider adevărat este în general o nulitate.

Băsescu a declarat că 99% din români agrează manelele. Nici nu mă mai obosesc să ripostez. Îmi aduc aminte doar de ceva spus de Pruteanu: simţul estetic al unei naţiuni este ca un ogor, dacă nu-l cultivi şi nu ai grijă de el cresc buruienile. Câtă vreme politicienii se promovează pe manele, revelioanele se fac cu manelişti pe din ce în ce mai multe posturi, ce pretenţie să am de la nea Caisă din Potârnicheştii de Deal?

Un regizor român, după o muncă de câtiva ani de documentare a reuşit să scoată de sub umbra istoriei şi a necunoaşterii povestea luptătorilor din rezistenţa anticomunistă din Făgăraş. Golanii aia vagabonzi, fascişti, violatori şi cum au mai fost catalogaţi de "intelectualii" comunişti. Oameni care au avut un crez şi au luptat pentru el decât să se complacă în mocirla mediocrităţii "bielă-manivelă". Lucru ce rar se mai vede în ziua de azi la români. Nici nu a apărut bine filmul şi nişte capete obtuze au şi cerut interzicerea lui. După părerea mea ar trebui difuzat gratis în cinematografe. Românii îşi uită torţionarii, uită cine a mutilat poporul ăsta. Toţi spunem: noi să fim sănătoşi,  de acord, dar nu ignoranţi.

Prea mult mediocru, prea mult glod cleios rămas pe marginea cizmei de cauciuc. Prea multă joacă de-a realitatea într-un circ ipocrit care lasă un gust acru în gură. România are nevoie de spirit, de mai mult sânge în pelvis, de exemple, are nevoie de oameni puternici şi valoroşi care să iasă în faţă. Oameni care să ne arate că putem să facem curat în faţa porţii şi să ne reciclăm gunoaiele. Să ne educăm cu forţa maneliştii noştri mult iubiţi chiar cu riscul de a fi consideraţi fascişti. Dar să facem naibii ceva până nu o să ne placă 100% manelele şi refuzăm orice altceva.

S-a tâmpit poporul cu televizorul

Mai am obiceiul din când în când să citesc ştirile pe net. Iar seara, ca modalitate de relaxare ma uit la unele emisiuni de pe realitatea. Primul lucru care îţi captează atenţia şi îţi provoacă primele simptome de dependenţă este stilul pompieristic al prezentatorilor care îţi dau impresia că ar schimba ceva sau ţi-ar provoca o mare revelaţie. Dar aceeaşi emisiune se repetă la nesfârşit şi indiferent cât de agresiv este prezentatorul răspunsurile sunt la fel de inexacte şi evazive. Există de fiecare dată o tabără contra (de obicei mai numeroasă) şi o tabară pro. Dar ce mă amuză mai mult sunt ştirile, care devin din ce în ce mai a la OTV. Mai zilele trecute era prezentată o ştire cum că EBA ar avea zile grele la parlamentul european. Nu zău? I-au tăiat salariul? Au pus-o la colţ că nu a ştiut poezia învăţată acasă? Eu zic că EBA nu are niciun fel de problemă la parlamentul european. Pe când noi, noi am cam sfeclit-o cu aşa reprezentare. Întotdeauna am avut o problemă cu modul de prezentare a ştirilor în care se pleacă de la o ştire validă şi se îmbălsămează în tot felul de poveşti lacrimogene, i se scot măruntaiele şi se înlocuiesc cu substituente artificiale, iar în loc de ştirea originală ni se prezintă o mumie stoarsă de orice substanţă. Care nu are nimic din viaţa ştirii iniţiale şi nici nu arată la fel, ba din contră, este mutilată după chipul şi dorinţa unui realizator de ştiri care a studiat în facultate doar esteticul grotescului. Cum ne putem noi apăra împotriva spălării pe creier prin uitatul la televizor? Simplu, nu ne mai uităm. Numai că asta nu este o alegere atât de simplă pentru românul sărac al cărui buget nu-i permite întreţinerea unei pasiuni şi care în timpul liber este constrâns într-o cutie de beton. Dan Diaconescu (cel în direct) avea o justificare foarte logică pentru succesul pe care îl are cu televiziunea lui: televizorul este cea mai ieftină şi accesibilă distracţie. Iar dacă judecăm după cât televizor aveam înainte de '89, e clar că apetitul românului pentru tv e încă foarte mare.

Mneeaaa wazzup, doc?

Îmi aduc aminte că mai acum câteva săptămâni, puţin după moartea lui Toni Tecuceanu, primeam pe mail unul din nenumăratele mailuri pseudo-spam cum că moartea actorului nu ar fi fost cauzată de gripa porcină ci de vaccinul antigripal pe care actorul şi l-ar fi făcut înainte de a prezenta simptomele, acuzat fiind conţinutul de microparticule dintr-o anumită substanţă conţinută de vaccin şi care ar bloca vasele de sânge şi ar produce decesul. În general nu dau curs unor astfel de ştiri alarmiste şi în spiritul teoriilor conspiraţiei, dar ieri am primit un nou mail pe tema morţii lui Toni Tecuceanu, de data asta moartea survenind din cauza unei bacterii din spital şi m-a pus puţin pe gânduri. Judecând după fapte avem doi actori foarte talentaţi care au murit în sistemul medical românesc (mă refer aici la Gheorghe Dinică şi la Toni Tecuceanu). Iar pentru cei doi actori nu cred că cineva poate să spună că nu s-a făcut tot posibilul pentru a fi salvaţi. Şi atunci la ce mai plătim contribuţiile la asigurările de sănătate dacă spitalele sunt total ineficiente? De acord, accidente nefericite se pot întâmpla, complicaţii neprevăzute de asemenea, dar îmi aduc aminte că diagnosticul lui Gheorghe Dinică a fost schimbat de vreo patru ori şi a fost dat la aproximativ o săptămână după ce a fost prima dată internat. Asta e tot ce poate face un spital românesc în cazul unei infecţii bacteriene? Şi dacă îmi aduc aminte bacteria descoperită nu era una chiar obscură :) şi anume stafilococ auriu. Aşa că dacă planificaţi să vă îmbolnăviţi, faceţi bine şi plătiţi un ban pe asigurare medicală în străinătate + o plimbare peste hotare, aveţi şanse mai mari decât în ţară.

Romania simply surprising-ng-ng

Avem ţară frumoasă păcat că e populată! Asta sau sloganul din poză cred că ar fi adus ceva mai mulţi turişti decât Romania land of choice. Ca să nu mai zic de aşa-zisul imn. Până la urmă orice slogan poate fi câştigător dacă are în spate o bună echipă de marketing. Voi lua un exemplu american: şi-au promovat atât de mult ţara ca fiind land of freedom încât minciuna o crezi chiar daca ţara ar fi cea mai fascistă ţară a prezentului. Încă un exemplu tot american este McDonald's - deşi practică sistemul de cantină-mpinge-tava este un brand de succes. Pentru că nişte oameni determinaţi au pus osul şi au facut o treabă profesionistă. Problemele cu turismul românesc sunt multe, dar cele mai grave pe care le vad eu sunt lipsa unei iniţiative private puternice, preţurile mari raportate la servicii, calitatea serviciilor şi lipsa aproape totală a marketingului. Să fim serioşi, toţi aşteaptă ca statul să ducă steagul turismului românesc? Am văzut ce a ieşit: Romania land of (bad) choice. Tări ca Elveţia, Grecia chiar si Italia îşi asigură venituri bunicele din turism, ceea ce înseamnă că şi în Romania poate fi o poveste de succes. La potenţialul geografic al României turismul ar putea fi cu adevarat o mină de aur. Iar faptul că încă suntem cu cel puţin 50 de ani în urma restului Europei poate fi exploatat la fel de bine. Aş pune pariu că mulţi străini ar plăti 500 de euro pentru un seminar de olărit la roată unde să înveţe cum să modeleze lutul şi la sfârşit să plece acasa cu oala facută chiar de mâna lor şi astfel de exemple sigur se mai pot găsi. De ce nu există iniţiative private? Poate lipsa banilor. Dacă există de ce nu se ştie de ele? Lipsa marketingului care ajunge din nou la lipsa banilor. Scuza asta o puteam accepta pana acum 3 ani, dar acum îţi trebuie ceva documentare şi curaj pentru a face un poiect pe fonduri europene şi-ţi poţi materializa ideea. În Ardeal vin foarte mulţi străini în concediu, parte dintre ei pentru că au rădăcini acolo, parte dintre ei pentru că au prieteni acolo şi parte (poate cea mai mare) pentru că ştiu că există şi că se pot simţi bine. Si e tot România... the land of choice.